Rusoaica
- rezumat -
Cantonat pana atunci într-o mică localitate din Basarabia, detașamentului locotentului Ragaiac este transferat într-un sector de graniță. El crede că aceasta misiune este șansa scăpării de ispita jocului de carți și a complicațiilor generate de idila avută cu Marusea, o tânără localnică, născută din părinți ruși. Afemeiat și insensibil la suferința cauzată fetei, locotenentul se autoconvinge de faptul că aceasta este departe de idealul feminin absolut al ”rusoaicei”, pe care și-l construise împreună cu camarazii săi.
Monotonia taberei este întreruptă, din când în când, doar de prinderea unor fugari sosiți de peste Nistru, din Uniunea Sovietică. Ragaiac se dedică din ce în ce mai mult studiului, lăsând trupa în grija plutonierilor Gârneață și Cebuc. Cu timpul, ”ascetismul” și lectura sunt înlocuite de o febrilă căutare erotică. Dându-și seama de criza erotică prin care trece, Ragaiac începe să acorde tot mai multă atenție femeilor din grupurile de refugiați. El constată dezamăgit că acestea sunt însă departe de tânăra aristocrată, puternică sufletește, dar vulnerabilă prin postura de solicitant de azil, din imaginația sa.
O întâlnire întâmplătoare cu subordonatul său, caporalul Marinescu, îi deschide perspectiva vizitelor într-un cătun din apropiere. Subordonații săi îi propun să o cunoască pe Niculina lui Serghie Bălan. Ragaiac este impresionat de Niculina, dar ea nu cedează ușor avansurilor sale. Frustrat, Ragaiac o vizitează și pe Măriuca, o localnică văduvă și o cunoștință mai veche a camarazilor sai.
Vizitele din ce în ce mai dese la Măriuca stârnesc gelozia Niculinei, care îi oferă promisiunea unor întâlniri viitoare. După un timp, aceste vizite devin aproape zilnice. De la prietenul său, locotenentul Iliad, Ragaiac află de apropiata căsătorie a fostei sale iubite, Marusea, cu profesorul Antimov. Este atenționat totodată și de inspecțiile inopinate ale comandantului lor, colonelul Tătăranu. Cei doi camarazi cad de acord asupra iminentei sosiri a ”spioanei”, de care comandamentul îi atenționează de ceva timp.
Ragaiac face cunoștință cu soțul Niculinei, Serghie Bălan, care se arată prietenos față de militar. Ragaiac continuă să o mai viziteze și pe Măriuca, mult mai puțin pretențioasă prin comparație cu Niculina. Aceasta din urmă îi dădea locotenentului de bănuit, prin obiceiul său de a se uita des, în timpul întâlnirilor, spre o ferestruică care făcea legătura între camera principală și o odaie mai puțin folosită. Bănuiala unui observator clandestin îi dă de gândit. Crezând că femeia și soțul său încearcă să îl compromită, Ragaiac nu îi ascunde acesteia bănuiala că Serghie Bălan este contrabandist. El o avertizează și că intenționează să îl prindă în flagrant și să îl aresteze. Niculina reușește să îl convingă pe locotenent de faptul că soțul său îi permite să o viziteze acasă în lipsa sa, lucru care îi creează și lui un fel de datorie morală față de acesta.
Ragaiac îl capturează pe Serghie Bălan la graniță, alături de doi fugari, pe care tocmai îi trecuse Nistrul.
Serghie Bălan își păstrează în permanență calmul, crezând că are un avantaj asupra locotenentului. În aceeași seară, la sugestia lui Serghie Bălan, una dintre persoanele capturate, o femeie evreică, îi cere ofițerului, în schimbul favorurilor sale, să nu îi trimită înapoi peste Nistru. Locotenentul nu promite nimic, dar se bucură de atenția femeii, culcându-se cu ea. Mizând pe faptul că ofițerul e un afemeiat, Serghie Bălan jubilează, crezând că planul său a funcționat și că urmează să fie lăsat liber pe undeva pe drumul spre Comandament. Înțelegând în final că nu va fi eliberat, el încearcă să îl șantajeze pe Ragaiac, susținând că va povesti superiorilor lui despre aventura cu soția sa, Niculina. Locotenentul îi răspunde calm că și el urmează să raporteze faptul că își obligă nevasta să atragă ofițerii români în casă, pentru a putea trece nestingherit granița împreună cu spionii bolșevici.
Ragaiac se bucură de faptul că îi poate comunica personal Niculinei capturarea soțului ei. Ea îi confirmă bănuiala că, ofițerul dinaintea lui a căzut în capcană.
După Crăciun, rămășițele căpitanului Bădescu și ale calului său, Volbur, sunt descoperite, mâncate de lupi. Ragaiac primește vizita colonelului Tătăranu, sosit în inspecție.
Capturarea unui fugar, care pretinde că a fost colonel în armata țaristă redeșteaptă speranța sosirii ”rusoaicei”. O vizită la camaradul Iliad îi dă peste cap așteptările, întrucât acesta îi destăinuie că, în noaptea de Bobotează, a fost vizitat chiar de către ”rusoaică”. Aceasta, o femeie înaltă, într-o șubă greoaie și o căciulă de astrahan brumărie avea, în loc de bagaj, doar o cutie de vioară. Iliad se îndrăgostise de tânară, pe nume Valentina Andreevna Grușina (Valia), petrecând câteva zile împreună. Idila se sfârșise brusc, odată cu vizita neașteptată a colonelului Tătăranu. Acesta a aplicat regulamentul, astfel că fata a fost escortată înapoi peste Nistru, chiar de către Iliad, care, la sugestia ei, nu îndrăznise să o urmeze în Uniunea Sovietică.
Gelos pe Iliad, Ragaiac se consolează cu ideea că Valia va reîncerca probabil să treacă fluviul înapoi, poate chiar prin zona sa. Nopțile următoare sunt dificile pentru Ragaiac, care încearcă să recompună din povestea lui Iliad și cu ajutorul propriei imaginații, portretul fizic și moral al ”rusoaicei”.
Crezând că preocuparea locotenentului vizează capturarea ”spioanei”, subordonații îl sprijină pe locotenent în căutările și planurile sale. Unul dintre acestea este de a cere refugiaților capturați informații, în scopul de a a ajuta o anume tânară aristocrată să traverseze fluviul.
Serghie Bălan evadează pe drumul spre Tribunal. Ragaiac face o percheziție acasă la fugar și își dă seama că Niculina fusese bătută de evadat. Femeia îl avertizează că Serghie Bălan intenționează să îl ucidă.
Vizitele nocturne ale locotenentului la Niculina continuă, însă alături de o escortă puternică. Între timp, soldații săi descoperă un tunel secret, care face legătura cu odaia veșnic închisă spre a cărei ferestruică privea întotdeauna Niculina.
Un incident neprevăzut are loc atunci când Iliad și trupa sa, trag asupra unor fugari care nu se opriseră la somație. Printre aceștia, în rol de călăuză, se afla și Serghie Bălan, care moare în urma rănilor. Una dintre tinerele care îl însoțea reușește să scape. Ragaiac înțelege că încălzirea vremii nu îi va mai permite Valiei sau ”rusoaicei” sale o traversare facilă. Vizitele la Niculina încetează, după moartea soțului ei, aceasta părăsind probabil cătunul.
Dezghețul din primăvară aduce la mal o cutie de vioară, culeasă de soldași dintre sloiurile plutitoare. Observând-o mai atent, Ragaiac descifrează inițialele V.A.G. și înțelege că aceasta i-a aparținut Valiei, probabil decedată în timp ce încercase să traverseze fluviul.
Venirea verii aduce înlocuirea de la graniță a detașamentului locotenentului Ragaiac. Acesta se reîntâlnește cu Iliad, căruia îi înmânează cutia de vioară a Valiei. Iliad nu pare impresionat, întrucât este îndrăgostit acum de Marusea. El îi cere să intervvină pe lângă fată chiar lui Ragaiac, dar demersul nu are efect.
După o logodnă prelungită de peste doi ani, Marusea și Antimov se căsătoresc în duminica următoare. Ragaiac este invitat și chiar participă la nuntă. Un dans tradițional rusesc al miresei, are un efect neobișnuit asupra sa, părându-i-se că vede, pentru prima dată, în Marusea, pe adevărata ”rusoaică”.
Sub impulsul amintirilor, locotentul și mireasa fug de la nuntă. Noaptea de dragoste a celor doi amanți este întreruptă de sosirea soțului și a tatălui Marusei, care îi readuc la petrecere. Ragaiac este silit să plece de la petrecere de colonelul Tătăranu, care îl ținuse sub observație toată seara, anticipând un gest dezonorabil din partea subordonatului său.
Ragaiac și Iliad revin la obsesia și discuția lor preferată despre o ipotetica întâlnire cu ”rusoiaca adevărată”.
***