O scrisoare pierduta
- rezumat -
Actul I
- Scena I -
Ștefan Tipătescu, prefectul județului, citește ziarul și comentează ultimele știri aduse de Ghiță Pristanda, șeful poliției. Acesta din urmă, servil, copiază comportamentul prefectului, prefăcându-se indignat de ceea ce aude și încercând să înțeleagă unele cuvinte mai elevate. Gazeta pe care prefectul o citește este ”Răcnetul Carpaților”, tipărită de șeful partidului de opoziție, Nae Cațavencu. Într-un articol recent, gazeta îl numise pe prefect, printre altele, un ”vampir”, care ”suge sângele poporului”.
Umil, și încercând, ca întotdeauna, să se facă util, polițistul povestește o întâmplare petrecută în seara precedentă, de potențial interes pentru prefect. Pristanda strecoară în relatare tema recurentă a familiei sale numeroase (acesta având 9 copii) și a veniturilor insuficiente. În context, din discuție reiese faptul că Pristanda își mai rotunjește salariul din mici ”ciupeli”, cunoscute și aprobate tacit de prefect, în schimbul utilizării polițistului ca om ”de casă”, bun la toate, și sursă permanentă de informații. Reiese astfel că, din suma primită pentru cele 44 de steaguri care urmau să fie achiziționate pentru a fi arborate la instituțiile publice, polițistul își însușise o parte importantă. În ziua anterioară, aflați la plimbare, prefectul și amanta sa, Zoe Trahanache, soția șefului partidului din care face parte și prefectul, (conu) Zaharia Trahanache, au încercat, în glumă, să numere steagurile efectiv arborate, numărul acestora fiind departe de cele plătite și comandate. Încercarea lui Pristanda de a se disculpa, enumerând locurile în care puteau fi găsite steagurile, eșuează lamentabil, dând prilej prefectului să se amuze pe seama sa, dar și să sublinieze faptul că, pentru el, nu contează astfel de ”mofturi”, ci doar loialitatea polițistului și îndeplinirea de către acesta, ”cu credință”, a misiunilor ordonate de el, personal, ori de familia Trahanache.
Rușinat și încurcat, dar ușurat totodată, Pristanda reia povestirea. Astfel, în timp ce își făcea rondul de noapte, polițistul a spionat la fereastra liderului opoziției, Nae Cațavencu. În acest fel a aflat că acesta a intrat în posesia unei scrisori de o mare importanță, care, după cum se lăuda Cațavencu tovarășilor săi de partid, l-ar putea propulsa în funcția de deputat, fără vreo opoziție, ba chiar cu sprijinul dușmanului său politic, prefectul Tipătescu.
Uimit nu atât de poveste, cât de existența unui asemenea document, dar și nemulțumit de faptul că polițistul nu putuse afla mai multe detalii, Tipătescu îi cere lui Pristanda să cerceteze în continuare problema și părăsește camera pentru a se pregăti de plecare, întrucât era așteptat, la obișnuita masă de dimineată, de către Zoe și Zaharia Trahanache.
- Scena II -
Pristanda profită de faptul că este singur, exprimându-și nemulțumirea pentru preocupările prefectului și ale amantei sale, care i-au descoperit mica sa ”afacere” cu steagurile. El enunță totodată principiul (preluat de la soția sa) după care se ghidează în viață și carieră, respectiv: ”Pupă-l în bot, și-i papă tot!”.
- Scena III -
Contrar tabieturilor sale, Zaharia Trahanache sosește pe neașteptate acasă la prefect, găsindu-l acolo și pe Pristanda. Acesta din urmă părăsește scena, plecând, conform ordinelor prefectului, după noi informații, dar și pentru a o anunța pe Zoe Trahanache că Tipătescu va întârzia la dejunul convenit. Până să iasă, este deturnat chiar de către cea în cauză, sosită și ea în grabă, dar fără știința soțului său, pentru a discuta cu prefectul.
- Scena IV -
Zaharia Trahanache este indignat, povestindu-i lui Tipătescu faptul că a primit o scrisoare de la Nae Cațavencu, prin care acesta îl chema de urgență la redacția ziarului său, pentru a-i comunica un document foarte important. Intrigat, Zaharia Trahanache s-a deplasat la adresă, fiind foarte bine primit de Nae Cațavencu. Acesta din urmă i-a arătat o scrisoare ”de amor” de la prefectul Tipătescu către Zoe Trahanache, sugerându-i că documentul ar putea fi publicat, afectând astfel onoarea sa, dar mai ales a soției sale, Zoe. Condiția nepublicării este obținerea de către Cațavencu a sprijinului politic pentru candidatura sa ca deputat.
Zaharia Trahanache, convins că documentul este unul fals, nu cedează șantajului. Cu nonșalanța obișnuită și ticul său verbal, el îl îndeamnă și pe Tipătescu (care, în schimb, este extrem de nervos, întrucât știe că scrisoarea sa este autentică) să ”aibă puțintică răbdare”, și să nu cadă în capcană, făcând vreun gest ireparabil împotriva lui Cațavencu. Îi cere prefectului, mai ales, să nu scape vreo vorbă soției sale, Zoe. Naiv, Zaharia Trahanache crede că astfel ea ar suferi prea mult, fiind foarte ”simțitoare” față de o asemenea calomnie grosolană, fără vreun fundament. El este convins totodată de faptul că poate aranja lucrurile cu Cațavencu în stilul caracteristic, cu ”fineță” și ”diplomație”, mai ales că în acea seară urmează o întrunire politică, în care trebuie să fie anunțat candidatul oficial al partidului la funcția de deputat.
- Scena V -
Zoe Trahanache este extrem de afectată de pierderea scrisorii lui Tipătescu, considerându-se ”nenorocită”. Și ea a primit o invitație de la Cațavencu, pe care a onorat-o, aflând că acesta solicită, în schimbul returnării scrisorii compromițătoare, sprijinul ei, constând în intervenția pe lângă prefect și pe lângă soțul său, pentru candidatura lui Cațavencu la postul de deputat.
Discuția este întreruptă de sosirea a doi importanți membri de partid, Farfuridi și Brânzovenescu. Nevrând să fie văzuți împreună, Tipătescu și Zoe se ascund.
- Scena VI -
Cei doi oaspeți nu găsesc pe nimeni acasă la prefect. Ei comentează ultimele bârfe legate, în principal, de faptul că în respectiva dimineață, soții Trahanache au fost văzuți intrând și ieșind, separat, de la Cațavencu. Mai mult chiar, mai târziu, tot aici a intrat și Ghiță Pristanda. Ei se tem de existența unor manevre, care să îl lipsească pe Brânzovenescu de candidatura sa la postul de deputat.
După ce prefectul își face, în sfârșit, apariția, cei doi îi cer socoteală, enunțându-și bănuielile. Paradoxal, Farfuridi și Brânzovenescu se arată gata să fie de acord chiar și cu o ”trădare”, însă doar atâta timp cât sunt și ei la curent, și doar dacă aceasta este ”cerută de interesele partidului”. Încurcat, Tipătescu amână un răspuns direct, găsind un pretext oarecare pentru a-i lăsa singuri. Atitudinea prefectului confirmă bănuielile celor doi, cu atât mai mult cu cât ei dețineau un exemplar proaspat al ziarului ”Răcnetul Carpaților”, în care, anticipând deznodământul șantajului, Cațavencu se laudă cu sprijinul politic pe care urmează să îl primească.
- Scena VII -
Rămași singuri, Zoe și Tipătescu comentează pe marginea vizitei lui Farfuridi și Brânzovenescu, care ar putea precede un uriaș scandal. Sunt întrerupți de un cetățean în stare de ebrietate (”turmentat”), care se arată preocupat cu privire la persoana cu care urmează să voteze. Întrebarea este reluată, spre enervarea prefectului, care vrea să îl dea afară. Este oprit de ciudata relatare a vizitatorului, care le povestește faptul că el este cel care a găsit inițial scrisoarea pierdută de Zoe.
Cetățeanul ”turmentat” își amintește că, întrucât Cațavencu, aflat în trecere, a recunoscut scrisul prefectului, a încercat, prin diverse metode să intre în posesia documentului. Văzând că nu reușește să îl cumpere de la găsitor, Cațavencu s-a prefăcut prieten cu acesta, îmbătându-l și subtilizându-i ulterior scrisoarea.
- Scena VIII -
Sosește, în sfârșit, și Ghiță Pristanda, după ce l-a vizitat pe Cațavencu, la ordinul lui Zoe. Polițistul îi anunță pe Tipătescu și Zoe de sosirea iminentă a lui Zaharia Trahanache, și, la ordinul prefectului, îl dă afară pe cetățeanul ”turmentat”. Acesta din urmă este în continuare nelămurit cu privire la persoana pe care trebuie să o voteze la alegerile apropiate.
- Scena IX -
Vizita lui Pristanda la Cațavencu avea ca scop cumpărarea scrisorii compromițătoare. Polițistul le povestește că prețul cerut este unul exorbitant, respectiv ”o mie de poli”, sau ”deputăția”. Tipătescu îi ordonă polițistului să îl aresteze pe Cațavencu, cu gândul că ar putea găsi scrisoarea cu ocazia unei percheziții domiciliare.
Zaharia Trahanache sosește și el, aducând o veste pozitivă, respectiv că l-ar fi prins pe Cațavencu cu o altă faptă ”mai boacănă”, de ”plastografie” (falsificare) a unor documente. Este ignorat de toți, cu atât mai mult cu cât Zoe, afectată de ultimele știri, se preface leșinată. Scena îi confirmă naivului soț faptul că femeia este nevinovată de acuzațiile ce i se aduc, fiind, în schimb, așa cum bănuia, foarte ”simțitoare”.
Actul II
- Scena I -
Zaharia Trahanache, Farfuridi si Brânzovenescu numără voturile potențiale ale candidatului partidului lor. Cei din urmă reiau tema unei posibile trădări, constând în sprijinirea candidaturii lui Cațavencu, făcându-l pa Zaharia Trahanache, indignat, să se enerveze. Acesta îi acuză de faptul că nu cunosc ”adevărata politică”.
Trahanache îl apără pe Tipătescu, pe care îl cunoaste de peste 8 ani, lăudându-i caracterul, calitățile și moralitatea, aflate dincolo de orice bănuială. El apreciază, mai ales, faptul că soția sa, mult mai tânără decât el, ține foarte mult la Ștefan Tipătescu (”Fănică” pentru prieteni), cei trei fiind nedespărțiți.
Trahanache pleacă nervos, deplângând lipsa moralității din politică, și citând din ”înțelepciunea” fiului său, aflat la facultate, care, într-o scrisoare recentă, consemnase truisme de genul: ”Unde nu e moral, acolo e corupție” și ”o soțietate fără prințipuri, va să zică cănu le are”.
- Scena II -
Rămași singuri, Farfuridi și Brânzovenescu se sfătuiesc cu privire la pașii de urmat. Ei decid să telegrafieze la București, la sediul central al partidului, pentru a anunța o potențială ”tradare” și susținerea, de către autoritățile locale, a unui candidat din opoziție. Prevăzători, pentru a scăpa de eventualele consecințe ale unor acuzații fără fundament, ei decid să trimită telegrama fără a se semna. Mai mult, intenționează să găsească un cetățean oarecare, care să o depună la telegraf, pentru a nu se face legătura între ei și telegramă. Se va dovedi mai târziu faptul că acesta a fost chiar cetățeanul ”turmentat”.
- Scena III -
Pristanda rememorează scena arestării lui Cațavencu și rezultatele percheziției corporale și domiciliare care au urmat. În ciuda tuturor eforturilor sale, polițistul nu a reușit să găsească scrisoarea.
- Scena IV -
Zoe Trahanache îl ceartă pe polițist pentru gestul arestării lui Nae Cațavencu. Acesta se apără, arătând că a primit un ordin verbal de la Tipătescu.
Mai mult, Zoe află că Nae Cațavencu nu s-a lăsat intimidat de tratamentul brutal și că a cerut să vorbească doar cu ea, și nu cu prefectul. Ca urmare, Zoe îi cere polițistului să îl elibereze de urgență pe Cațavencu și să îl aducă la ea.
- Scena V -
Decizia lui Zoe are la bază și faptul că, în urma evenimentelor, gazeta lui Cațavencu publicase un nou număr, prin care își anunța cititorii de faptul că, în ziua următoare, urmează să fie publicată o scrisoare ”a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influență”. Mai mult, originalul scrisorii urmează să se afle la redacție, spre a putea fi consultat de eventualii curioși.
Luând în considerare iminența scandalului, Zoe Trahanache este determinată ca, în ciuda opoziției amantului său, Ștefan Tipătescu, și a soțului său, Zaharia Trahanache, ea să susțină, cu toate mijloacele de persuasiune de care dispune, candidatura lui Cațavencu.
- Scena VI -
Zoe îi reproșează lui Tipătescu ordinul dat poliției pentru arestarea lui Cațavencu, cu atât mai mult cu cât această strategie nu a dus la recuperarea scrisorii. La rândul său, bărbatul o ceartă pentru neglijența de care a dat dovadă în păstrarea unui astfel de document compromițător. Zoe este hotărâtă să îl susțină pe Cațavencu, șantajându-l emoțional în acest sens și pe Tipătescu. Ea pretinde că se va sinucide de rușine, plânge și îi reproșează bărbatului faptul că nu o iubește. Acesta nu este foarte impresionat, temându-se mai degrabă de încurcăturile politice ale unui asemenea sprijin decât de amenințările teatrale ale femeii. Atitudinea sa are la baza și faptul că tocmai recuperase (cu ajutorul cetățeanului ”turmentat”) mesajul pe care Farfuridi și Brânzovenescu doreau să îl telegrafieze la București.
- Scena VII -
Pristanda îl aduce pe Nae Cațavencu în casa prefectului, purtându-se cu acesta cu multă atenție și considerație. Polițistul chiar se scuză de tratamentul aplicat anterior, reluând tema familiei numeroase și a salariului neîndestulător. Lingușitor, Pristanda pretinde că citește cu regularitate gazeta lui Cațavencu și că, dacă nu ar fi obligațiile de serviciu, simpatiile sale politice s-ar îndrepta către opoziție.
Deși se victimizează, Cațavencu este înțelegător cu polițistul, în care vede doar un instrument al puterii politice. El reia condiția sub care a acceptat să viziteze casa prefectului, respectiv de a discuta doar cu Zoe Trahanache și nu cu prefectul, întrucât nu ar dori ca astfel, ”să se compromită”.
- Scena VIII -
Cațavencu este în sinea sa încântat de schimbarea de atitudine a polițistului, în care vede slăbiciunea adversarilor săi politici, care par că doresc să reia negocierile, prin soția conului Trahanache. Convins că ”scopul scuză mijloacele”, el se vede astfel mai aproape de atingerea scopului său.
Cațavencu are o surpriză neplacută atunci când constată că, în locul lui Zoe Trahanache, apare prefectul Tipătescu.
- Scena IX -
Tipătescu este agresiv, considerându-l pe Cațavencu un personaj impertinent, dar periculos, întrucât este capabil de orice mârșăvie pentru a-și atinge scopurile. În sinea sa, prefectul își propune să se arate dispus la compromisuri, tratându-și oaspetele cu falsă politețe și sarcasm. El încearcă să negocieze cu Cațavencu un alt aranjament politic decât sprijinirea candidaturii de deputat, însă acesta din urmă, simțindu-i slăbiciunea, se arată neînduplecat. În final, exasperat, Tipătescu izbucnește nervos, gata să îl lovească pe interlocutor. Laș din fire, Cațavencu profită de ocazie, cerând, de la fereastră, ajutorul trecătorilor, întrucât ”vampirul” (prefectul) ”îl omoară”.
- Scena X -
Alertată de strigăte, Zoe intervine între cei doi bărbați, încercând să aplaneze conflictul și să evite scandalul public. Îi promite lui Cațavencu sprijinul său (vizând pe influența pe lângă soțul său), obținând în schimb de la acesta promisiunea să îi predea personal scrisoarea, după ce va fi ales deputat. Încântat, Cațavencu acceptă. Tipătescu, nervos, nu promite nimic, luând însă act de faptul că Zoe consideră atitudinea lui drept o ofensă și o dovadă a faptului că nu o mai iubește. Discuția este întreruptă de sosirea lui Zaharia Trahanache.
- Scena XI -
Zaharia Trahanache constată surprins că, în ciuda asigurărilor primite de la Pristanda, nimeni nu este acasă (toți ieșiseră pe ascuns, nedorind să dea ochii cu ”venerabilul”). El îi lasă un bilet scris prefectului, prin care îi cere acestuia să ”aibă puțintică răbdare”, asigurându-l că este preocupat să rezolve situația creată de Cațavencu (pe care îl consideră în continuare un falsificator) și că trebuie să stea de vorbă, înainte de întrunirea din respectiva seară.
- Scena XII -
După plecarea lui Zaharia Trahanache, Tipătescu, Zoe și Cațavencu revin, acum mai împăcați. Sunt din nou întrerupți, însă de această dată de către cetățeanul ”turmentat”. Acesta din urmă își repetă întrebarea sâcâitoare legată de persoana pe care trebuie să o voteze, primind însă de această dată un răspuns clar. Astfel, după ce își varsă nervii pe el, întrucât îl consideră un ”vicios”, vinovat de faptul că s-a lăsat îmbătat și păcălit pentru a i se fura scrisoarea găsită, prefectul îi explică, ironic, faptul că urmează să voteze cu ”onorabilul” Nae Cațavencu. Scârbit, el își argumentează recomandarea pe faptul că, pentru așa alegător, doar un asemenea candidat este potrivit.
- Scena XIII -
Aceste cuvinte sunt auzite și de Farfuridi, Brânzovenescu și Zaharia Trahanache, care tocmai intră în cameră. Primii doi sunt consternați, confirmându-li-se astfel faptul că bănuielile cu privire la o ”trădare” în partid au fost întemeiate. Insultați de prefect, din ce în ce mai nervos, ei amenință că vor anunța ”ziarele”, ”Guvernul” și ”Comitetul Electoral Central”.
Trahanache îi îndeamnă pe toți la calm, cerând o explicație pentru scena la care tocmai a asistat, însă nu obține niciuna. Zoe încearcă să îi distragă atenția.
Cațavencu este încântat de aparenta susținere neașteptată din partea prefectului, exprimându-și ipocrit încrederea în votul liber al alegătorilor. Cetățeanul ”turmentat” pare lămurit, extrem de mândru de atenția care i se acordă și de aparenta putere pe care o deține votul său.
- Scena XIV -
Pristanda sosește în fugă, aducând o telegramă de la București. Tipătescu o citește cu voce tare și află că membrilor partidului li se cere ca în colegiul lor să fie susținut și ales un necunoscut, cu numele de Agamemnon Dandanache.
Farfuridi și Brânzovenescu sunt încântați, crezând că este un răspuns al Guvernului la propria lor telegramă ”anonimă” (despre care nu știu că a fost interceptată de către prefect). Tipătescu este prea tulburat, izolându-se de ceilalți, în timp ce Zoe și Cațavencu pretind că trebuie să se lupte cu orice preț contra unui asemenea candidat, chiar dacă este impus de Guvern.
Actul III
- Scena I -
În holul Primăriei are loc adunarea alegătorilor din județ. Aceasta este prezidată de Zaharia Trahanache.
Farfuridi, de la tribună, ține un discurs plictisitor, presărat cu absurdități și multă demagogie. El este des întrerupt de publicul nemulțumit, care dorește să se treacă mai repede la ”chestiunea principală” a întrunirii, respectiv proclamarea candidatului pentru postul de deputat.
Cațavencu este nerăbdător, jubilând la gândul că șantajul său a reușit, și că urmează să fie declarat candidat.
- Scena II -
Pristanda se strecoară printre membrii întrunirii, chemându-l pe Zaharia Trahanache într-un birou alăturat, unde îl așteaptă Zoe și Tipătescu. Ședința este suspendată pentru scurt timp.
- Scena III -
În pauză, grupul susținătorilor lui Farfuridi, în frunte cu Brânzovenescu, are un schimb de replici cu cel al partizanilor lui Cațavencu. Disputa politică se încinge, de la argumente istorice și filozofice ajungându-se la injurii și îmbrânceli. Grupurile ies afară pentru a se mai liniști, sala rămânând goală.
- Scena IV -
Zoe și Tipătescu insistă pe lângă Zaharia Trahanache pentru a susține candidatura lui Cațavencu. Soțul Zoei nu se lasă înduplecat, cerând diplomație și ”puțintică răbdare”. El este în continuare convins că Nae Cațavencu este doar un falsificator. Pentru a-și dovedi afirmațiile, el le arată două polițe falsificate de Cațavencu prin care acesta își însușise, în interes personal, o mare sumă de bani din fondurile Asociației ”Aurora Economică Română”.
Deși Zoe se teme de o astfel de manevră, Tipătescu este surprins și încântat, dându-și seama că documentul le poate servi drept un mijloc de a-l sili pe Cațavencu să renunțe la propriul șantaj. Trahanache consimte și el să îl anunțe drept candidat nu pe Cațavencu, ci pe Agamemnon Dandanache (numele acestuia este pocit în ”Agamiță Dandanache”).
- Scena V -
Ședința este reluată. Publicul s-a liniștit între timp afară. Încrezător în deznodământul favorabil, Nae Cațavencu ține un discurs. Acesta este presărat cu sloganuri patriotice și falsă modestie, relevând un program economic absurd și, pe alocuri paradoxal, demagogic și imposibil de pus în practică.
- Scena VI -
În pauza vorbitorului, în sală se stârnește o rumoare generată și de apariția lui Pristanda și a cetățeanului ”turmentat”. Intervențiile acestuia din urmă pe marginea discursului lui Cațavencu stârnesc ilaritate, contribuind la haos.
- Scena VII -
Profitând de scandalul alungării din sală a cetățeanului ”turmentat” de către publicul exasperat, Pristanda îi transmite președintelui faptul că așteaptă un semnal de la acesta, după anunțarea candidatului pentru postul de deputat (Zaharia Trahanache trebuie să tușească de trei ori și să iasă repede din sală).
Tipătescu și Zoe stau ascunși și asistă la desfășurarea evenimentelor.
Farfuridi îl aduce înapoi pe cetățeanul ”turmentat” în sală, pretinzând că acesta are dreptul, ca alegător ”onorabil”, să participe la ședință.
Spiritele se încing din nou, dar se calmează la îndemnul președintelui de a se citi numele candidatului propus. Toți, în frunte cu Cațavencu și susținătorii săi, se arată de acord, încântați.
Spre surpriza tuturor, Zaharia Trahanache anunță faptul că domnul ”Agamiță Dandanache” este candidatul propus de partid. Susținătorii lui Cațavencu sunt nemulțumiți, strigând că au fost trădați.
Farfuridi, Brânzovenescu și acoliții lor cer vehement ca agitatorul Cațavencu să fie dat afară din sală. Zaharia Trahanache are o dispută verbală directă cu Cațavencu. Acesta din urmă îl acuză că trădează interesele partidului și chiar ale familiei sale. La rândul său, Zaharia Trahanache îl acuză că este un ”plastograf patentat”. Exasperat, Cațavencu încearcă, din mijlocul cetățenilor nemulțumiți, să aducă în discuție subiectul scrisorii, pentru a relua șantajul pe care se baza. Nu este lăsat să vorbească. Printre huiduieli și fluierături, un grup de civili, avându-l în frunte pe Pristanda, sporesc scandalul. Susținătorii diverselor tabere se încaieră. Cațavencu este îmbrâncit și agresat de Farfuridi, Brânzovenescu, cetățeanul ”turmentat” și alții.
Actul IV
- Scena I -
La aproximativ două zile de la întrunire, în curtea familiei Trahanache, Zoe și Tipătescu discută pe marginea celor întâmplate. Nae Cațavencu a dispărut fără urmă, la fel ca și scrisoarea compromițătoare. Mai mult, deși ar fi avut posibilitatea să dea curs șantajului și să o publice, ziarul său nu a făcut încă nimic în acest sens. Zoe este îngrijorată de posibilitatea ca el să reapară și să își pună în aplicare amenințările, însă Tipătescu este convins că, având în vedere faptul că se află în posesia a două polițe falsificate, care atestă însușirea ilegală a banilor de către Cațavencu, acesta nu va mai încerca nimic.
- Scena II -
Zaharia Trahanache sosește împreună cu candidatul impus de la București, Agamemnon Dandanache. Acesta din urmă se dovedește a fi un personaj ridicol, decrepit, zăpăcit și având numeroase ticuri verbale. El îi confundă pe Zaharia Trahanache cu Ștefan Tipătescu, considerându-l pe acesta din urmă drept soțul lui Zoe. Chiar și așa, cu toate defectele sale hilare, el este considerat un candidat mai potrivit decât ambițiosul Nae Cațavencu.
Confuz din cauza drumului, Agamemnon Dandanache se interesează cu privire la mersul alegerilor în județ, care tocmai se află în curs de desfășurare, primind asigurări că totul decurge în favoarea sa.
- Scena III -
În ciuda aparențelor, Agamemnon Dandanache se dovedește a fi mult mai versat în treburile politice decât lasă să se vadă, dezvăluind gazdelor sale faptul că el și familia sa au fost în Parlament încă de la înființare, și că acceptarea de către partid a candidaturii sale se datorează nu atât abilităților sau conexiunilor deținute, ci unui banal șantaj. Asemănarea cu intriga lui Nae Cațavencu nu se oprește aici, respectiva scrisoare, subtilizată de Agamemnon Dandanache fiind una de amor, de la soția unei ”persoane însemnate”, către amantul său. Astfel, deși urma să nu mai candideze în acel an, odată amenințat cu publicarea scrisorii, respectivul personaj politic important a cedat șantajului, făcând în așa fel încât Agamemnon Dandanache să fie propus ca deputat. Astfel, neobișnuitul candidat este mai viclean și mai abil chiar decât Nae Cațavencu, lucrând, se pare, la un nivel superior acestuia.
Tipătescu și Zoe află cu îngrijorare și faptul că Agamemnon Dandanache nici măcar nu a returnat scrisoarea compromițătoare, păstrând-o și pentru alte șantaje viitoare. Ei nu se pot abține să nu se gândeasca că o astfel de atitudine ar putea să o adopte și Cațavencu, cu scrisoarea lor.
- Scena IV -
Prefectul constată cu amărăciune faptul că ”onorabilul” Agamemnon Dandanache nu este, prin urmare, atât de nevinovat, și că, prin alegerea unui astfel de candidat ridicol, de fapt, Cațavencu este, într-un fel, răzbunat.
- Scena V -
Zoe este acum și mai îngrijorată de propria soartă, ascunzându-și însă temerile față de Agamemnon Dandanache. În particular, ea comentează împreună cu Tipătescu lucrurile auzite. Bărbatul încearcă să o calmeze, cerându-i, printre altele, să fie ”bărbată”.
Pristanda aduce vestea că Nae Cațavencu nu este de găsit nicăieri, și că, în lipsa sa, partidul independent condus de acesta ”s-a spart”. De asemenea, gazeta ”Răcnetul Carpaților”și-a încetat apariția.
Prefectul este chemat, de urgență, la telegraf.
- Scena VI -
Pristanda îi comunică confidențial lui Zoe Trahanache faptul că a fost doar un tertip chemarea prefectului la telegraf, pentru a-i permite lui Nae Cațavencu să vorbească cu ea, în particular.
- Scena VII -
Cațavencu sosește pe ascuns și îi dezvăluie femeii faptul că a pierdut scrisoarea compromițătoare, întrucât ea se afla în căptușeala pălăriei sale, rătăcită în încăierare.
Femeia este deznădăjduită, dându-și seama că altcineva o poate găsi și, eventual, o poate șantaja din nou. Ea îl atenționează pe Cațavencu de faptul că se pare că rolurile s-au inversat, întrucât Tipătescu se află acum în posesia polițelor falsificate de el, astfel că nu mai are scăpare, urmând să fie pus sub acuzare. Astfel, Cațavencu este un om ”pierdut”, cel puțin până în momentul în care scrisoarea va fi recuperată.
- Scena VIIII -
Căutându-l pe Ghiță, Zoe se întâlnește față în față cu cetățeanul ”turmentat”. Acesta se află, ca de obicei în stare de ebrietate, deranjând pe toată lumea. El reia tema scrisorii găsite, spre disperarea lui Zoe. Cu toate acestea, se pare că cetățeanul turmentat este cel care a găsit pălăria lui Cațavencu. Mai mult, încercând să o transforme pe măsura sa, el a găsit și scrisoarea, ascunsă în căptușeală.
Zoe își primește scrisoarea, spre disperarea lui Cațavencu, care îi reproșează cetățeanului ”turmentat” faptul că s-ar fi putut îmbogăți. Acesta, onest, nu are nevoie de mulțumiri ori recompense, solicitând, din nou, să i se spună doar cu cine trebuie să voteze. I se recomandă, cu toată căldura, să voteze cu unicul candidat al partidului, ”Agamiță Dandanache”. Întrucât, în starea sa, cetățeanul turmentat nu reține numele, la cererea lui Zoe, Nae Cațavencu îi scrie un bilet.
- Scena IX -
Cațavencu, umilit și rușinat, îi cere iertare lui Zoe. Ușurată, femeia îi dă de înțeles că va interveni pe lângă prefect în favoarea sa, cerându-i însă, în schimb, să organizeze și să prezideze sărbătorirea publică și banchetul dat în cinstea alegerii lui Agamemnon Dandanache.
- Scena X -
Zoe recitește scrisoarea și plânge nervos, nevenindu-i să creadă faptul că, după toate întâmplările ultimelor zile, toate frământările sale s-au sfârșit. Pleacă în căutarea lui Tipătescu.
- Scena XI -
Prefectul revine supărat pentru faptul că a fost trimis la telegraf fără vreun motiv. Îl acuză pe polițist că se ține de glume. Pornește să o caute pe Zoe.
- Scena XII -
Zaharia Trahanache încearcă să îi povestească lui Agamemnon Dandanache întâmplările din ultimele zile, deplângând soarta ”loialului” prefect Tipătescu, acuzat pe nedrept, și a propriei sale soții ”credincioase”, Zoe. Dandanache nu înțelege mare lucru, încurcând personajele și relatând despre propria sa poveste cu scrisoarea folosită ca șantaj. Și în povestea lui, ca și în cazul lui Tipătescu, persoana importantă era ”becher” (necăsătorit). Nici acest detaliu nu îi deschide ochii lui Zaharia Trahanache.
- Scena XIII -
Celor doi bărbați li se alătură Zoe și Tipătescu, veseli și eliberați de povara șantajului. Zoe îi cere lui Agamemnon Dandanache să nu mai pomenească povestea cu scrisoarea de șantaj, de care acesta este extrem de mândru, considerând-o o dovadă de istețime și abilitate politică.
- Scena XIV -
Agamemnon Dandanache este sărbătorit de o mulțime numeroasă, din care nu lipsesc Farfuridi, Brânzovenescu, cetățeanul ”turmentat”, Pristanda și Cațavencu. Acesta din urmă improvizează un discurs demagogic și patriotard, este expansiv și dezinvolt, pupând și îmbrățișând pe toată lumea, inclusiv pe fostele victime ale șantajului său ratat, Zoe și Ștefan Tipătescu. De asemenea, lipsit de scrupule și pentru a arăta că nu e ranchiunos, este extrem de prietenos cu cel care i-a luat locul de deputat, Agamemnon Dandanache.
***