Livada de vișini
- rezumat -
Actul I
Ranevskaia Liubov Andreevna urma să se întoarcă, cu trenul, dintr-o călătorie în străinătate, la moșia pe care o moștenise de la părinții săi, unde ea se născuse și
copilărise. Deși acțiunea începe în zorii unei zile de mai, când livada de vișini a moșiei tocmai trebuia să înflorească, era totuși frig și căzuse bruma.
Duniașa, fata în casă (servitoare), împreună cu negustorul Lopahin Ermolai Alekseevici o așteptau pe Liubov Andreevna, care întârziase deja două ore. Lopahin era un om de afaceri de succes, însă provenea dintr-o familie de țărani, tatăl său fiind în trecut chiar vânzător, la prăvălia din sat. Acesta pare că o aprecia pe Liubov Andreevna încă din tinerețe, de pe vremea când el avea aproximativ 15 ani și fusese bătut de tatăl său, dar fusese îngrijit cu mare delicatețe de femeie.
În perioada așteptării, Duniașa i s-a confesat lui Lopahin, plictisit dealtfel de cartea pe care o citea, că și-a cumpărat niște cizme noi, care însă scârțâiau continuu, dar și că Epihodov Semion Panteleevici, contabilul moșiei, a cerut-o în căsătorie.
Firs, lacheul bătrân de 87 de ani, îmbrăcat într-o livrea (uniformă de serviciu) veche și joben, și-a întâmpinat stăpâna, care nu sosise singură, ci împreună cu Ania, fiica ei de 17 ani, cu Varia, fiica sa adoptivă, cu fratele ei, Gaev Leonid Andreevici, cu Simionov-Pișcik Boris Borisovici, un moșier bătrân, precum și cu guvernanta Charlotta Ivanovna, care ținea un câine în lesă.
Privind cu nostalgie spre ușa camerei sale, Ania a aflat cu bucurie că la moșie se afla și studentul Trofimov Piotr Sergheevici. Ania i-a povestit surorii sale, Varia, că mama lor se afla în pragul colapsului financiar și că, deși tocmai vânduse o vilă din străinătate, una dintre ultimele sale proprietăți rămase, deja nu mai avea niciun ban din vânzare. S-a plâns și că aceasta cheltuia fără discernământ, comandând cele mai scumpe mâncăruri și lăsând chelnerilor sume exorbitante. Ania înțelegea totuși de ce mama ei a plecat la Paris după ce, în urmă cu 6 ani, își pierduse nu doar soțul, ci și pe băiețelul său, în vârstă de numai 7 ani, înecat în râu.
Pentru că livada de vișini urma să fie scoasă la licitație, din cauza datoriilor acumulate, Lopahin, spirit practic, a propus o soluție intermediară. Proiectul său prevedea divizarea în loturi mici a livezii de vișini, precum și a pământului aflat de-a lungul râului, dărâmarea construcțiilor vechi și tăierea vișinilor, pentru ca astfel proprietatea să poată fi dată în arendă. Deși Liubov Andreevna nici măcar nu lua în calcul tăierea livezii, Lopahin nu a renunțat și a motivat că, deși livada era remarcabilă prin dimensiunile sale, nu aducea profit, având în vedere că pomii rodeau o dată la doi ani, și că, în plus, nu existau cumpărători pentru recoltă. Firs a intervenit, spunând că, în urmă cu 50 de ani, vișinele erau uscate, murate, marinate sau făcute dulceață, dar că meșteșugul procesării vișinelor nu-l mai ținea minte nici măcar el.
Liubov Andreevna și invitații săi își petreceau timpul jucând biliard. Când Iașa, lacheul cel tânăr al moșieresei, i-a adus acesteia niște pastile, Pișcik le-a băut pe toate cu câteva înghițituri de cvas (băutură acră și răcoritoare, pe care o prepară rușii din fructe, sau din apă, pâine și malț), spre mirarea și stupefacția celorlalți, motivând că acestea nu îi pot face Andreevnei nici rău, dar nici bine. Spre zorii zilei, și-a făcut apariția și Petia Trofimov, eternul student și fost învățător al lui Grișka, băiețelul decedat al Liubov Andreevnei. La vederea lui Petia, îndurerata mamă a izbucnit în lacrimi. Aproape de ziuă, fiecare dintre membrii adunării au plecat la culcare.
Actul 2
Duniașa și Iașa s-au îmbrățișat „cu înflăcărare” și s-au sărutat, Iașa numind-o pe fată „Gogoșica”.
Lopahin i-a cerut, rugător, Liubov Andreevnei să îi dea un răspuns cu privire la arendarea moșiei, însă femeia a evitat răspunsul și a preferat să joace biliard împreună cu fratele ei. În același timp, ea se plângea de lipsa banilor, și că, în portofel, îi mai rămăseseră doar monede. Lopahin a acuzat-o de nechibzuință, având în vedere că moșia era scoasă la licitație, și totuși ea refuza să accepte această realitate, continuând să trăiască din nostalgii. Liubov Andreevna s-a disculpat spunând că așa s-a obișnuit, că toată viața sa a cheltuit peste măsură, că a avut un soț care avea multe datorii și a murit din cauza consumului de alcool, iar ultimul său partener a înșelat-o, după ce ea l-a îngrijit de-a lungul unei îndelungate boli. Mai mult, în prezentul acțiunii, acesta o ruga să se întoarcă la el, pentru că se îmbolnăvise din nou și avea nevoie de bani și îngrijire. În context, reiese faptul că, în decursul timpului, femeia împrumutase de mai multe ori bani chiar de la Lopahin.
Părându-i-se că auzea o melodie, Liubov Andreevna și-a adus aminte de orchestra locală a evreilor și s-a hotărât să organizeze o serată.
Deși se declara superior iubirii, Trofimov pare că se îndrăgostește de Ania, cei doi făcând împreună plimbări lungi.
Actul 3
În antreul moșiei cânta orchestra evreiască. Pișcik dansează cu Charlotta, Trofimov cu Liubov Andrevna, Ania cu funcționarul de la poștă, iar Varia cu șeful gării. Lui Pișcik îi era greu să danseze, având în vedere că suferise două atacuri de cord, dar își respecta propriul motto, potrivit căruia „dacă ai nimerit în haită și nu poți să latri, cel puțin trebuie să dai din coadă”.
În timp ce la moșie cântau muzicanții, Lopahin se afla la licitația organizată pentru vânzarea moșiei. Când s-a întors de la licitație, a anunțat-o pe Liubov Andreevna că el este noul proprietar al moșiei. În timp ce Liubov Andreevna se afla în pragul leșinului, Varia a aruncat în mod ostentativ cheile moșiei, părăsind încăperea. În salon nu a mai rămas nimeni în afară de Liubov Andreevna, care plângea „amarnic”, având muzica orchestrei pe fundal.
Actul 4
Într-o zi de octombrie, lângă ușa de la intrare se aflau valizele și bagajele Liubov Andreevnei și ale fiicelor sale, care eliberau moșia pentru a fi preluată de noul proprietar. Liubov Andreevna, însoțită de Iașa, urma să se întoarcă la Paris, unde ar fi trebuit să se întrețina din banii trimiși de o mătușă pentru salvarea moșiei. Mai mulți țărani au venit să își ia rămas-bun.
Lopahin a pregătit șampanie pentru toată lumea, însă doar Iașa a acceptat să bea. Lopahin le însoțea pe doamne cu trenul până la Harkov, unde intenționa să petreacă întreaga iarnă. Era bucuros că a obținut o sumă importantă din vânzarea recoltei de maci.
După ce Ania i-a spus mamei sale că Firs a fost dus la spital, Liubov Andreevna s-a hotărât că era timpul să plece către gară. Și-a luat, emoționată, rămas-bun de la fratele său și de la livada de vișini, după care s-a urcat în trăsură.
În ultima scenă a operei se aud lovituri de topor, care sugerează că livada era pusă la pământ. Tot atunci apare și Firs, care nu se afla la spital, el constatând că a fost lăsat în urmă, ca un lucru devenit nefolositor.
***