Golanii
- rezumat -
Gonea Bobocel se întâlnește cu ”protejata” sa, Margareta, pe Calea Victoriei din București. Aceasta nu reușise să facă rost de prea mulți bani în acea zi, lucru care îl nemulțumește pe bărbat. Margareta dă vina pe vremea ploioasă, care a făcut să lipsească ”fraierii” de pe stradă. Pe lângă ”protecțiia” zilnică asigurată, relația dintre Gonea și Margareta este complicată de faptul că cei doi trăiau în concubinaj și locuiau împreună.
După ce o amenință și îi ia banii caștigați (doar ”o piesă”), Gonea pleacă nemulțumit. Atitudinea neobișnuită a Margaretei, care pare că nu se mai teme atât de mult de el, banii puțini furnizați în ultimul timp și pretențiile ciudate ale acesteia (îi ceruse să se plimbe împreună pe Calea Victoriei), îl fac pe Gonea să se întrebe dacă, odată cu vârsta (el se apropie de șaptezeci de ani), nu a devenit cumva vreun ”gogoman”, mult prea moale, sau chiar, mai rău, dacă nu a intervenit altcineva între ei. Îl bănuiește pe mai tânărul său concurent, Aristică.
Întâmplarea face să se întâlnească chiar cu acesta din urmă, prilej pentru Gonea să constate că, prin comparație cu acest ”cal năzdrăvan”, el pare o ”gloabă mocănească”. Neavând însă curaj să își arate adevăratele sentimente, Gonea îl invită pe Aristică la o halbă de bere. Este refuzat politicos, Aristică pretextând că are un ”randevu”.
Muncit de gânduri negre, Gonea se plimbă mult timp pe străzi. Îl întâlnește pe Teacă, un băiețandru pipernicit, a cărui înfățișare trădează ocupația de hoț de buzunare. Teacă îi confirmă bănuielile, comunicându-i faptul că i-a văzut pe Margareta și Aristică mergând braț la braț pe stradă, ba chiar că aceștia s-ar fi sărutat, în public.
Pe strada Sfinții-Voievozi, Gonea se întâlnește cu cei doi. Dacă Aristică nu îi acordă decât un salut amical, care îi pare însă cam zeflemitor, Margareta îl ignoră cu desăvarșire. Pus față în față cu dovada trădarii, Gonea nu este în stare să schițeze vreun gest. Ar fi vrut să o lovească pe Margareta, să o înjure ca altadată și să facă tărăboi, asemenea oricarui alt ”șmecher” din mahala, pus în fața unei situații asemănătoare. Gonea se mulțumește însă să îi urmărească abătut, de la distanță.
După un timp scurt, se întâlnește față în față chiar cu Margareta, acum singură. Îi cere acesteia banii caștigați în acea zi, însă femeia îi spune că i-au fost luați de Aristică. Nici această ultimă lovitură nu îl determină pe Gonea să acționeze în vreun fel, el recunoscând astfel, tacit, superioritatea adversarului său. Gonea și Margareta se întorc acasă împreună. Aici, Margareta, neobișnuită cu tăcerea prelungită și atmosfera tensionată, începe să plângă. Ea îi reproșeaza lui Gonea faptul că nu o mai lovește. Pentru femeie, aceasta este dovada supremă că Gonea nu o mai iubește.
Întrebată când pleacă la Aristică, Margareta spune că nu știe. Acest răspuns, care nu neagă evidența, ridică ”un zid de piatră” între cei doi. Deprimat, Gonea se culcă. Trezindu-se după un timp, el constată că, în timpul nopții, Margareta își strânsese pe nesimțite lucrurile și plecase. Îmbătrânit subit, Gonea își acceptă înfrângerea și izbucnește în plâns.
***