Enigma Otiliei
- povestire -
”Enigma Otiliei” este un roman obiectiv, de tip balzacian, citadin, reprezentand pentru perioada contemporana aparitiei ceea ce ”Ion”, de Liviu Rebreanu, a reprezentat pentru viata rurala, adica un narator fidel si obiectiv. Incepand cu acest roman, George Calinescu a fost deseori comparat cu Balzac, avand in vedere locul important pe care l-a ocupat arhitectura in paginile sale. Dupa cum spunea Serban Cioculescu, ”ca si la marele sau precursor, Balzac, omul se tradeaza sufleteste prin locuinta lui, care-i reflecta esenta morala”.
Romanul incepe cu plasarea in timp a actiunii, in lumea burgheza de dinainte de primul razboi mondial. Astfel, Felix Sima, un tanar de 18 ani si fost elev al Liceului internat din Iasi, a intrat, in iulie 1909, pe strada Antim, in cautarea locuintei unchiului sau, Constantin Giurgiuveanu, cunoscut ca ”mos Costache”. De la moartea tatalui sau, Felix era reprezentat in relatia cu scoala de unchiul sau, in a carui casa avea sa stea pe perioada cursurilor universitare.
Ajungand la adresa bine memorata, tanarul Felix a gasit o casa, pe care autorul a descris-o in detaliu, mai inalta decat celelalte din jurul ei, veche si ponosita, in care contrastau mizeria si ornamentele pretentioase, dar ieftin si rudimentar executate. A reintalnit un unchi Costache mai batran decat si-l amintea, chel, cu buzele intoarse in afara si morocanos, care, initial, i-a spus ca acolo nu statea nimeni. La cea de-a doua incercare, prin interventia ”verisoarei Otilia”, Felix a fost primit in casa. Cu aceeasi ocazie, Felix l-a cunoscut pe Leonida Pascalopol, carunt, elegant si bogat, pe Aglae, sora unchiului Costache, cu coafura japoneza, buzele subtiri si ”acre”, nasul incovoiat, pe Aurica, fata Aglaei, de aproximativ 30 de ani, cu ochi proeminenti si fata lunga, si pe Simion, sotul Aglaei, un barbat in varsta, cu mustati pleostite, care cosea la un gherghef. Un interes deosebit i-a trezit Otilia, verisoara pe care a vazut-o o singura data in copilarie, o fata la aproximativ 18 ani, cu fata maslinie, nas mic si ochi albastri, ”trup subtiratic, de un stil perfect”. Era fiica sotiei decedate a unchiului Costache.
Intrucat nu era asteptat, Felix a dormit in acea noapte in camera Otiliei, care a continuat sa asiste la obisnuita partida de carti dintre Pascalopol, mos Costache si Aglae. Camera Otiliei descria perfect felul ei de a fi. Peste tot erau mormane de carti, perne, papusi, rochii si jupoane aruncate la intamplare. Dimineata urmatoare, Felix a fost trezit de Otilia care canta la pian, si a cunoscut-o si pe Marina, servitoarea casei, care era de fapt o ruda a lui mos Costache. Hraparet, unchiul sau i-a cerut bani de paine, sustinand, in mod fals, ca el nu detinea la momentul respectiv. Era, de fapt, unul dintre tertipurile obisnuite ale batranului. Discutand cu Otilia, Felix i-a spus acesteia ca urma sa studieze Medicina. A aflat de la ea ca Aglae mai avea doi copii: Olimpia, care era maritata, si pe Titi, copii ”la care tinea ca la ochii din cap”. De asemenea, a aflat ca Leonida Pascalopol, domnul ”gras”, pe care l-a cunoscut in seara precedenta, era un prieten al lui mos Costache. S-au uitat peste poze din copilarie, Felix regasindu-se intr-o poza in care avea codite si era imbracat in rochita, cum obisnuise sa poarte pana la aproximativ 3-4 ani, dintr-o bizara fantezie a parintilor sai. Spre seara, Otilia a plecat cu Pascalopol la o petrecere, dar s-au intors curand, pentru obisnuita partida de carti. Aglae a intepat pe oricine, indeosebi pe Otilia, motivand ca era suparata ca Titi a ramas corigent. A obtinut promisiunea lui Pascalopol ca va interveni la scoala, dar si pe a lui Felix ca il va medita pe Titi. Acesta din urma era ”un tanar bland, cu infatisare modesta”, pe care Felix l-a placut, iar pe parcurs a ajuns sa ii cunoasca si sa ii accepte ciudateniile. Titi era copia mai tanara a lui Simion, lipsit de vointa, cu inclinatii artistice, dar fara creativitate, limitandu-se la imitatie. Era ipohondru, aparent pasiv, dar cu izbucniri nervoase neasteptate.
Cu timpul, Felix a ajuns sa se obisnuiasca in casa lui mos Costache. Libertatea deplina de care se bucura, prezenta Otiliei, fragilitatea ei, precum si modul unic de a privi viata, l-au facut sa se simta confortabil si i-au captat atentia. Isi dorea sa faca rapid cariera pentru a o impresiona pe Otilia, dar si pentru a depasi statutul de orfan si atitudinea compatimitoare cu care era inconjurat. I-a cerut bani unchiului sau pentru manuale, insa batranul l-a mintit ca nu ar mai fi ramas nimic din venitul anului in curs. Scena aceasta a devenit una obisnuita, insa, de fiecare data, Otilia salva situatia cu banii pe care pretindea ca ii avea de la mos Costache. Sustinea ca ii prevede lui Felix un viitor stralucit si dorea sa se asigure ca asa va fi. Felix a inceput sa o considere adevarata stapana a casei si sa dezvolte pentru ea o ”atractie din ce in ce mai tiranica”. Era gelos pe atentia pe care i-o acorda lui Pascalopol si pe libertatea financiara oferita, prin care acesta ii indeplinea fetei orice capriciu. Intr-o vizita facuta lui Pascalopol, Felix a fost impresionat de bunul gust al acestuia, ajungand chiar sa inteleaga admiratia Otiliei pentru el.
La inceputul lunii august, a venit in vizita la familia Tulea si Olimpia, impreuna cu sotul sau, Stanica Ratiu. Olimpia era fata cea mare si copia perfecta a lui Simion, pe care insa acesta, in accesele sale de nebunie, nu o recunostea ca fiica. Sotul Olimpiei era un avocat volubil si fara procese, care se afla intr-o permanenta si febrila cautare a unei lovituri care sa ii asigure viitorul. Acesta veghea neintrerupt si tesea intrigi, care il mentineau in apropierea unei ipotetice mosteniri, atat din partea lui Simion, cat si a lui mos Costache. Se imprumuta adesea, de la cine putea, incepand cu Pascalopol si terminand cu batrana servitoare, Marina. Desi avea un copil cu Olimpia, Stanica refuza sa se casatoreasca cu aceasta, pana nu primea macar o parte din averea familiei Tulea. Dupa ce, prin interventia Aglaei, Simion le-a cedat o casa, cei doi s-au casatorit.
Otilia si Felix au petrecut o vacanta prelungita la ferma lui Pascalopol. Au dormit in fan, au calarit, iar Otilia s-a scaldat in iaz, spre incantarea taranilor de la ferma. Felix a putut sa constate ca mosierul oscila, fata de Otilia, intre ”sentimentul erotic si cel de paternitate”, ajungand el insusi sa oscileze intre admiratia pentru caracterul si nobletea lui Pascalopol si gelozia pentru familiaritatea acestuia cu Otilia. Intorsi la Bucuresti, cei trei au participat la inmormantarea bebelusului Olimpiei si al lui Stanica, mort in urma unei cazaturi.
Ajuns la varsta tulburarilor erotice, Titi a incercat sa o atinga pe Otilia, starnind furia si repulsia acesteia. Aglae s-a maniat si ea, insa pe Otilia, sustinand ca fetele ”ca ea” trebuie sa serveasca placerilor ”baietilor de familie”. Neputand suporta jignirea adusa, Otilia i-a cerut lui mos Costache sa aleaga intre ea si Aglae. Aceasta din urma, simtindu-se izgonita, a plecat furioasa si nu a mai calcat prin casa fratelui sau, spre bucuria Otiliei.
Intre timp, Felix i-a declarat dragostea sa Otiliei printr-o scrisoare. Otilia i-a raspuns in felul sau strengaresc si copilaresc, permitandu-i mici imbratisari si saruturi. Cand Felix a devenit gelos pe apropierea ei de Pascalopol, Otilia i-a povestit acestuia despre sprijinul si protectia de care a beneficiat din partea lui Pascalopol de-a lungul anilor, avand in vedere ura si intrigile clanului Tulea.
Titi s-a casatorit in secret cu Ana Sohatchi, sora unui coleg de la belle-arte. Pusa in fata faptului implinit, Aglae a acceptat casatoria. Dupa ce Titi si-a consumat pornirile erotice, a revenit la maniile lui personale, cum ar fi copiatul ilustratiilor si leganatul langa soba. Tanara si iubitoare de placeri citadine, Ana Sohatchi iesea des in oras, insotita de omniprezentul Stanica. Intr-un acces de furie si incapatanare, specific tatalui sau, Titi a reusit sa o faca pe Ana sa fuga si sa intenteze actiune de divort.
La indemnul lui Pascalopol, mos Costache a fost de acord sa o adopte pe Otilia, starnind furia Aglaei si spaima lui Stanica. Acesta i-a trimis o scrisoare anonima lui mos Costache, in care il acuza de legaturi amoroase cu Otilia. Vazand zbuciumul celui pe care deja il considera tata, Otilia l-a convins sa renunte la procesul de adoptie. Dupa aceasta intamplare, Otilia a plecat cu Pascalopol la mosia lui, si, mai apoi, la Paris. Simtindu-se parasit, Felix a inceput o relatie cu Georgeta, ”artista” si amanta intretinuta a unui general batran, cunostinta a lui Stanica, si s-a afundat in studiu, reusind sa publice o lucrare intr-o prestigioasa revista de specialitate din Franta.
Pacalit de Stanica ca nu isi va putea lasa, prin testament, averea Otiliei, mos Costache a inceput sa isi vanda proprietatile. Convinsa de Stanica ca va capata prestanta sociala daca se va casatori cu Titi, Georgeta a facut mai multe vizite familiei Tulea. Desi nu o iubea pe Georgeta, Felix a devenit gelos si invidios. I-a povestit acesteia despre casatoria lui Titi cu Ana, despre incapatanarile si maniile acestuia, si supunerea fata de Aglae. Chiar in acea seara, Georgeta i-a cerut lui Stanica sa ii comunice lui Titi ca nu mai dorea sa se casatoreasca cu el. Intr-una dintre vizitele sale amoroase la Georgeta, Felix l-a intalnit pe general. Rusinat de amabilitatea si intelegerea generalului, si simtind ca intineaza amintirea Otiliei, Felix a incercat sa se opuna farmecelor Georgetei, impunandu-si o doza de ascetism. Trimis de mos Costache in casa Aglaei, Felix s-a vazut atras, fara voie, intr-o confruntare violenta cu Titi, gelos si suparat ca a fost parasit de Georgeta.
Stanica a intuit ca mos Costache dorea sa isi lichideze averea imobiliara si si-a sfatuit familia sa incerce o apropiere de mos Costache si de Otilia. I-au scris impreuna o scrisoare acesteia din urma, pe care, intr-un moment de neatentie al lui Stanica, Simion a semnat-o cu ”Iisus Hristos”.
Meditand la indiferenta colegilor de facultate pentru orice atitudine intelectuala, Felix l-a intalnit pe Weissmann, coleg de nationalitate evreiasca, de origine modesta, dar cu o frenezie ideologica care l-a rusinat pe Felix. Si-a dat seama, cu regret, ca s-a dedicat pregatirii tehnice in detrimentul cercetarii sufletului. In acest fel a devenit doar ”un animal ambitios”. Incerca sa inteleaga tainele sufletului Otiliei, insa, se lasa in continuare atras in bratele Georgetei. Absorbit de examene, Felix a uitat, pentru o perioada, de ambele femei din viata sa.
Una dintre proprietatile vandute de mos Costache, un restaurant si local de noapte, a fost cumparat de conu Iorgu, fostul chirias, care a organizat o petrecere in cinstea noii achizitii. La petrecere au participat mos Costache si Felix, Olimpia si Stanica, precum si Georgeta si generalul.
Simion a fost internat intr-un ospiciu, dupa ce starea sa mentala s-a inrautatit. El se credea Iisus Hristos si intruchiparea Sfantului Duh. Dupa internarea lui Simion, Aglae a inceput sa se preocupe mai mult de aspectul sau exterior si a incercat un oarecare contact cu viata mondena. In acelasi timp, si-a concentrat intreaga sa atentie asupra lui Titi.
Felix a primit acasa vizita lui Stanica, a lui Weissmann si a unor studenti la Medicina. Acestia, prin comportamentul lor libertin si nerespectuos, i-au determinat pe Felix si pe mos Costache sa paraseasca sala pianului in care se stransesera. Vizita a fost organizata de Stanica, care avea obiceiul de a se amesteca in toate si de a provoca ”cele mai absurde situatii”. Stanica provenea dintr-o familie numeroasa, unita, formata din demnitari, directori de fabrici si oameni foarte bogati, care se respectau reciproc si se ajutau intre ei. Desi era lipsit de scrupule, avand in vedere felul in care a fost crescut, si atmosfera din familia sa, Stanica era scarbit de situatia in care se afla Simion, dar si de familia Tulea, in general.
Titi a disparut de acasa pentru scurt timp. A avut o intalnire amoroasa cu Ana, fosta sa sotie, chiar daca aceasta, intre timp, s-a recasatorit. Otilia si Pascalopol s-au intors de la Paris. Otilia i-a declarat iubirea ei lui Felix, fara a-i face insa promisiuni de viitor, fapt pentru care Felix suferea. A vazut ca Otilia avea mai degraba atitudine de sora, decat de iubita.
Mos Costache dorea sa ii asigure viitorul Otiliei. In acest scop, a inceput sa cumpere atat materiale de constructie vechi, din case demolate, pentru a construi o casa cu pravalie, cat si mancare ieftina si carne ranceda, ca hrana pentru viitorii salahori.
In casa familiei Tulea, Stanica i-a facut cunostinta lui Felix cu Lili, fata varului sau, Toader, un senator foarte bogat. In urma vizitei, Titi s-a indragostit iremediabil de Lili, iar Lili de Felix. Felix a ramas, in continuare, fidel sentimentelor sale fata de Otilia.
Mos Costache a suferit o congestie cerebrala. Alertati, sub pretextul ca ii purtau de grija bolnavului, Aglae si copiii sai, impreuna cu Stanica si doctorul Vasiliad, au pus stapanire pe casa, pentru ca nu cumva batranul sa moara si sa ii ia altcineva averea. Mos Costache si-a revenit, ramanand doar cu o usoara paralizie pe partea dreapta a corpului. Si-a petrecut noaptea povestindu-le lui Felix si lui Weissmann despre copilaria si tineretea sa. Intre timp, Stanica se afla intr-o permanenta urmarire si cautare pentru a afla unde a ascuns mos Costache banii stransi din vanzarea proprietatilor.
Pentru a-i asigura viitorul Otiliei, Pascalopol a deschis, pe numele acesteia, un cont in banca, in care a depus suma de 100.000 de lei. Pentru a-i salva onoarea, Otiliei i-a spus ca banii proveneau de la mos Costache.
Dupa ce si-a mai revenit, convins ca sunt benefice sanatatii sale, mos Costache a inceput sa consume cantitati atat de mari de fructe si legume incat a inceput sa se ingrase. De asemenea, nadajduind ca va fi un ajutor in planurile sale de sporire a veniturilor, mos Costache a adus-o in casa pe Paulina, cu care avea o relatie mai veche. Sederea in casa a Paulinei a fost scurta, intrucat aceasta a inceput sa emita pretentii financiare, lucru inadmisibil pentru mos Costache.
Aurica s-a indragostit de Weissmann, caruia ii facea numeroase aluzii amoroase.
Chiar si dupa ce a implinit varsta majoratului, Felix a continuat sa locuiasca la mos Costache, pentru a nu pierde compania Otiliei. Mos Costache a facut curand un alt atac cerebral. Profitand de slabiciunea fizica a acestuia, Stanica i-a furat banii ascunsi sub saltea. Urmare acestui incident, mos Costache a murit.
Pentru o scurta perioada de timp, atat Felix, cat si Otilia, au locuit in aceeasi casa. Dupa ce i-a reamintit lui Felix ca il iubeste, Otilia s-a mutat in secret la Pascalopol, cu care s-a casatorit si a plecat la Paris.
Felix s-a dedicat studiului si a devenit profesor universitar si medic de prestigiu. S-a casatorit cu o femeie bogata, datorita careia a avut acces in cercuri inalte. Mai tarziu, Felix s-a intalnit cu Stanica, care intre timp s-a casatorit cu Georgeta si a facut cariera in politica. De la acesta a aflat ca Otilia si Pascalopol au divortat. Felix l-a intalnit si pe Pascalopol, imbatranit, care I s-a parut doar o copie slaba a celui dinainte. Acesta i-a spus ca Otilia se afla la Buenos Aires, casatorita cu un conte, dupa ce el a lasat-o libera pentru a-si trai cei mai frumosi ani. I-a aratat si o poza, cu o Otilie de nerecunoscut, atragatoare, dar lipsita de prospetimea celei de altadata. Pascalopol i-a destainuit lui Felix ca, pentru el, Otilia a ramas o enigma.
Romanul se incheie asa cum a si inceput, cu Felix trecand pe strada Antim, unde, in fata casei de odinioara, acum nelocuita, i s-a parut ca il aude pe mos Costache zicand ”Aici nu sta nimeni!”.
***