Corigent la limba română
- povestire pe capitole -
Inca de la inceputul romanului, cititorul face cunostinta cu locurile copilariei si cei trei tovarasi de joaca de la acel moment: autorul (pentru apropiati ”Bucu”), Cotan (”scurt, gras si galagios”, baiat de bani gata, dintr-o familie influenta pe plan local) si Mihaita (”slab, sfios si sarac”, vesnic premiant intai, fiul unui cizmar din mahalaua Pitestiului).
Intre cei trei are loc o altercatie, generata de aroganta lui Cotan, obisnuit sa fie tratat drept seful celorlalti, care ridiculizeaza faptul ca Bucu nu are tata. Acesta era crescut de mama sa si concubinul acesteia, ofiter in armata (mentiunea cu privire la cel din urma este singulara, el nemaifiind amintit in cuprinsul romanului).
Insensibilitatea lui Cotan este cu atat mai mare cu cat, intrebarea indiscreta pusa de acesta cu privire la ocupatia tatalui biologic (decedat anterior) survine chiar in ziua in care familia lui Bucu aflase ca murise bunicul din partea mamei, la care nepotul tinuse foarte mult. Sensibilul si mai fragilul Mihaita ii ia apararea lui Bucu si suporta consecintele fizice ale razbunarii lui Cotan.
*
Incidentul il face pe Bucu sa isi aminteasca cu nostalgie de momentele fericite ale copilariei timpurii, petrecute in gospodaria taraneasca a bunicului din Slatina, si de rolul acestuia din urma in educatia sa.
Daca pe tatal sau nu il cunoscuse niciodata, in schimb, bunicul sau a reprezentat un sprijin moral, un factor de stabilitate, si mai ales, figura paterna de care orice copil are nevoie. El este cel care i-a facut cunostinta lui Bucu cu ”nucul sau iubit”, copac de care autorul isi va aduce aminte chiar si multi ani mai tarziu. In acest nuc, bunicul ii construise un ”cuib” din scanduri, loc de observatie, de visare, dar mai ales de liniste.
Prin mijlocirea bunicului si a ”nucului”, copilul de odinioara a luat contact si cu lumea magica a cartilor, ajutandu-l sa aprofundeze ”comoara” de cunostinte gasita in pod, din care subtiliza, pe rand, cate un exemplar, pentru a-l citi in liniste. Prin bucuria descoperirii acestor carti, copilul de atunci are impresia ca ”a trecut doua clase intr-un an”, insa, ia cunostinta si de o mica drama de familie. Astfel, atunci cand, descoperindu-l citind, bunicul, indurerat, i-a spus ”Da-le naibii de hartoage, ca asa s-a smintit si biata Lena”.
*
Jignirea adusa de Cotan si altercatia acestuia cu Mihaita, bunicul, jocurile de odinioara, pistolul cu cremene si iataganul turcesc de la tara, nucul cu postul de observatie si salteaua sa, sunt lasate in urma de Bucu, acum adolescent. Este rememorat astfel un episod in care acesta are primele relatii cu fetele, si este initiat in dragoste de catre o angajata a familiei, Margareta.
”Neagra si urata ca dracu”, Margareta are un par negru si cret, ochi verzi, obrajii maslinii si gura ”grozav de mare”. Ea indeplineste functia de ”fata in casa”, ajutand familia inclusiv prin a-l ingriji pe Bucu.
Intr-o seara in care mama lui Bucu era plecata din localitate, Margareta, dezamagita de faptul ca tanarul sublocotenent care ii facea curte nu a mai venit la intalnire, se strecoara in patul adolescentului, sub pretextul ca a visat urat. Ispita este prea puternica pentru Bucu, care, pana atunci nu cunoscuse dragostea decat prin intermediul colectiilor de ilustrate indecente aduse la scoala de Cotan.
Experienta erotica il transforma pe Bucu, dar mai ales felul in care acesta o percepe pe Margareta. In imaginatia tanarului, ea devine ”o icoana imbracata in argint”. Mai pragmatica insa, Margareta ii cere sa pastreze secretul aventurii de o noapte.
*
Festivitatea de finalizare a clasei a V-a reprezinta un eveniment nu doar pentru Bucu si colegii sai de scoala, ci si pentru intregul oras. La ea participa, pe langa familiile elevilor, notabilitatile si chiar fanfara garnizoanei.
Stingher in hainele sale saracacioase, Mihaita este, ca de obicei, intaiul pe lista premiantilor, in timp ce Cotan, fiul prefectului, este corigent la doua materii. Mihaita este felicitat de prefect si premiat suplimentar, cu un costum nou de haine de dril, de catre ”Societatea doamnelor” din elita Pitestiului.
La sfarsitul ceremoniei, participantii se grabesc sa paraseasca gradina publica in care aceasta avusese loc, in ordinea ierarhiei sociale. Mihaita este ignorat de toti. Ramas mai la urma, Bucu este martorul intalnirii dintre Mihaita si tatal sau, prezent si el in grupul spectatorilor anonimi. Costumul primit drept premiu de Mihaita este binevenit, intrucat anul acesta, premiantul fusese parca ”mai jerpelit” decat in anii anteriori. Induiosata de scena, dar mai ales de aspectul lui Mihaita, mama lui Bucu il roaga sa il invite pe acesta pe la ei a doua zi, pentru a-i putea face cadou o pereche noua de pantofi. Bucu e uimit de initiativa, dandu-si seama ca el poarta pantofi noi si ca gestul spontan al mamei sale il depaseste chiar si pe cel al doamnelor din inalta societate a Pitestiului.
*
La inceputul vacantei de vara, la fel ca in fiecare an, Bucu pleaca, cu trenul, spre casa bunicilor din apropiere de Slatina. Spre deosebire de alte dati, sporindu-i mandria si masculinitatea, el calatoreste de aceasta data singur. Pe drum are posibilitatea sa ii observe si sa faca cunostinta cu tovarasii sai de compartiment, respectiv, un preot batran, un domn cu ochelari, profesor la liceul din Craiova, si o doamna intre doua varste. Pe femeie, Bucu o considera ”o dama”, care prezinta interes pentru barbatii din compartiment, respectiv ”un popa” si ”un valet”.
In conversatia care urmeaza, Bucu dovedeste buna crestere, spre deosebire de unii dintre tovarasii sai de calatorie, si are prilejul sa isi inteleaga rolul social pe care trebuie sa il joace in aceasta scena tipica. Astfel, cu infatuarea care ii caracterizeaza pe multi dintre adolescenti, Bucu constata, in sinea sa, ca dintre toate cartile invocate, lipsea doar el, si anume un ”as”.
*
La Slatina, Bucu este asteptat de verisoara sa, Steluta, si de proaspatul sot al acesteia, Georgica. Cel din urma, profesor de gimnastica la gimnaziu, este foarte gelos pe sotia sa, dupa cum va putea constata chiar Bucu.
Bicicleta adusa de la Pitesti starneste admiratia, dar si invidia localnicilor. La acest motiv se adauga si atentia pe care Steluta, o femeie admirata in micul orasel de provincie, i-o acorda lui Bucu, ca unui vechi prieten.
Fiind de varste apropiate, el copilarise cu Steluta insa, dupa casatorie, ea ii pare mai matura si avand cu totul alte preocupari decat cea de odinioara. In lipsa lui Georgica, plecat in una dintre numeroasele sale calatorii, cei doi se plimba prin gradina publica. La intoarcere, ea si Bucu se apropie si mai mult, Steluta manifestandu-si interesul nu atat pentru poeziile romantice scrise si declamate de adolescent, ci mai degraba pentru sursa lor de inspiratie.
Dandu-si seama ca are, de acum, in fata, un barbat, si nu pe copilul de altadata, Steluta sfarseste prin a ceda avansurilor acestuia.
*
Intors la Pitesti, dupa terminarea vacantei, Bucu afla de ”fuga” Margaretei. Aceasta plecase la Constanta, impreuna cu iubitul ei, sublocotenentul Popescu.
Desi isi promisese ca, pe durata vacantei la Slatina, sa tina legatura cu ea, sub impresia noilor sale preocupari, corespondenta dintre Bucu si Margareta fusese sporadica.
Evenimentul ii da prilejul de a medita pe tema unui proverb spaniol care il impresionase: ”Juramintele femeilor sunt scrise pe nisip”. Cu aceasta ocazie, Bucu, ranit in amorul propriu de cuceritor, constata cu uimire ca varsa primele sale lacrimi, ”din dragoste”.
*
Inceputul clasei a VI-a este un prilej de revedere cu Cotan, trecut cu bine de cele doua corigente, dar si cu Mihaita.
In banca de patru locuri, acestora li se mai alatura si Ionescu Spiridon, poreclit Chiostec, personaj foarte popular in clasa. Cel din urma este fiul unui taran bogat din Merisani si se dovedeste a fi un bun coleg, spiritual, ”mucalit ca Pacala”, dar ”incapatanat ca un catar”.
Noul an scolar aduce si patru noi profesori, de limba romana, limba greaca, matematica si geologie. Doar ultimul dintre noii profesori se face placut elevilor, ceilalti fiind rapid calificati, in functie de imaginatia scolarilor, aparenta si metehne, drept ”un calfa de frizer”, ”un cioclu (…) care trage cu ochiul la coliva clientului”, respectiv ”o sticla de cerneala neagra, in care ai stors o lamaie intreaga si ai presarat si ceva piper”.
*
Chiostec, noul coleg de banca si prieten al lui Bucu, este descris foarte poetic de acesta din urma drept ”sentimental exotic cu chip de ibis impaiat si trup de palmier veritabil”, ii dezvaluie o suferinta sentimentala proprie. Cunoscand preocuparile literare ale lui Bucu, el il roaga pe acesta sa ii scrie o ciorna pentru o scrisoare de dragoste adresata Anisoarei. Cea din urma nu stie nimic despre framantarile launtrice ale lui Chiostec.
Curios cu privire la obiectul adoratiei confidentului sau, Bucu o spioneaza personal pe Anisoara la magazinul la care aceasta lucra ca ”modista”. Spre dezamagirea sa, Bucu o gaseste pe fata nu foarte atragatoare, ”mica si subtire ca un ac de gamalie” si ”trista ca o coperta de carte decolorata de soare”. Si totusi, de aceeasi fata pare interesat chiar si Cotan.
Bucu isi da seama si ca, intre cei doi rivali exista mari diferente, ba mai mult, ca balanta pare sa incline, mai degraba, spre elegantul si bogatul Cotan.
Desi neinspirat de Anisoara, Bucu isi pune intreaga sa pricepere si termina in timp util scrisoarea ceruta, ridicandu-se astfel la inaltimea propriilor asteptari, de cel mai bun elev la limba romana.
*
Bucu se apropie mai mult si de Cotan, cei doi descoperindu-si pasiuni comune, precum cea pentru vizitele la ”madam Gutuie”, o casa de toleranta din Pitesti, frecventata de numeroase cunostinte si persoane de buna conditie. Unul dintre vizitatorii frecventi, se dovedeste a fi si profesorul de geologie.
Daca Bucu si Cotan sunt deja initiati in dragoste, Mihaita nu a cunoscut inca vreo femeie. Drept urmare, intr-o seara de sambata, cei doi il iau pe acesta intr-o vizita la respectivul stabiliment.
Cunoscut al localului si servit cu prioritate, datorita relatiilor familiei sale, Cotan are parte de un tratament special din partea unei colaboratoare a patroanei. In loc de una dintre angajatele obisnuite ale localului, prin mijlocirea lui madam Gutuie, el se intalneste cu o femeie misterioasa.
*
Dupa parasirea localului, cei trei isi rememoreaza experientele, Mihaita aratandu-se insa emotionat si necomunicativ. Cotan este insa extrem de vesel si exuberant. El le destainuie tovarasilor sai faptul ca fusese ”servit” de catre o fata noua, nimeni alta decat Anisoara, de care Chiostec inca era indragostit.
Cucerirea si abilitatea lui Cotan starnesc admiratia lui Bucu, cu atat mai mult cu cat el o percepe ca pe un fel de victorie repurtata de un personaj pragmatic in fata romanticului naiv, Chiostec.
*
In apropierea sarbatorilor de iarna, Bucu, impreuna cu alti elevi ai cursului superior, merg la colindat. Seful corului este Radulescu Florian, din clasa a VII-a, fratele capitanului de pompieri. Dintre colegi mai participa Mihaita si Tapus Nicolae, baiatul frizerului de la Hotelul Dacia. Chiostec nu participa intrucat isi petrece sarbatorile de iarna la tara, la parintii sai, iar Cotan nu face parte din cor, intrucat ”nu are ureche muzicala”. In schimb, Cotan ii anunta ca ii va astepta pe colindatori la el acasa, impreuna cu familia.
Perspectiva il incanta pe Bucu pentru ca, in casa prefectului, invitatii sunt intotdeauna bine tratati, dar si pentru ca, astfel, le poate cunoaste mai indeaproape pe fetele acestuia, surorile lui Cotan.
Dupa experientele cu Margareta si Steluta, Bucu este dornic de noi cuceriri si se simte indreptatit sa ridice un pic nivelul. El mediteaza totodata asupra obtuzitatii profesorilor de la scoala care, in loc sa le ceara elevilor compozitii literare anoste pe teme banale, ar trebui, in opinia sa, sa se concentreze pe singurele subiecte cu adevarat importante pentru adolescenti, respectiv dragostea si femeia.
*
Colindatul, pe la casele profesorilor si directorul liceului, nu aduce mari satisfactii corului. Doar profesorul de istorie, transilvanean la origine, se arata primitor, tratandu-i cu bunavointa, vin si lectii de patriotism. La bacan si primar, ”prada” este ceva mai buna, insa dezamagirea este mare la locuinta prefectului, intrucat paznicul, care nu primise niciun fel de dispozitii cu privire la vreun grup de colindatori, refuza sa ii lase in curte. Dupa plecarea colindatorilor, ei sunt ajunsi insa din urma si invitati sa se intoarca, ca urmare a interventiei personale a prefectului.
Bogatia si bunul gust din casa acestuia incanta pe vizitatori, iar fetele sale, Lizica si Oita, fac o impresie deosebita. Emotionati si stanjeniti, colindatorii trec repede la masa si se amesteca printre invitati. Acestia erau membri de familie si apropiati ai casei, respectiv inginerul judetului, cu sotia sa (grecoaica), guvernanta engleza a fetelor si un ofiter.
Dupa miezul noptii, cu limba si picioarele impleticite, colindatorii parasesc casa prefectului, insotiti de raspunsul paznicului la ultima intrebare a colindului ”Ne dati ori nu ne dati?”. Cu ciuda, acesta le striga in zeflemea: ”Nu va indoparati destul? Ce sa va mai dea?”.
*
Reveria prilejuita de intoarcere, pe jos, intr-un peisaj hibernal, se destrama in fata bucatariei primitoare de acasa.
Bucatareasa familiei, Lina (pe numele real Leucadia), coace cozonaci, fiind singura acasa. Ea este o veche rivala a Margaretei si, se pare, nu este indiferenta fata de avansurile de care aceasta se bucurase in trecut din partea lui Bucu. Cei doi petrec astfel noaptea impreuna, ba mai mult decat atat, in ciuda scrupulelor initiale, Lina foloseste prilejul pentru a pastra pentru sine putinii bani adusi de Bucu de la colindat.
*
Mihaita o iubeste fara speranta pe Lizica, fata prefectului. Acest fapt, in viziunea lui Bucu, daca nu ar fi demn de mila, ar putea fi socotit o mare neghiobie. In ciuda calitatilor deosebite, elevul foarte silitor, ”fiul cizmarului de la Scoboroaia”, Mihaita, nu are nicio sansa.
Prin urmare, Bucu se multumeste sa empatizeze cu suferinta lui Mihaita, neputand sa il ajute in vreun fel. Mai versat in ale dragostei, el mediteaza la conditia indragostitului, socotind insa episodul prietenului sau drept trecator, asemenea propriilor sale aventuri cu femeile.
*
Evenimentele ulterioare confirma ipoteza inutilitatii aspiratiilor lui Mihaita. El incearca sa se apropie de fetele prefectului, iesite la plimbare, in parc, alaturi de guvernanta. Vazandu-i insa uniforma de scolar ponosita si carpita (singurul costum al lui Mihaita), guvernanta (Miss Edith) il indeparteaza scarbita, printr-un simplu gest. Mihaita ramane rusinat pe alee, toti cei de fata neavand puterea sa schiteze vreun gest.
*
Examenul de la sfarsitul clasei a VI-a se apropie amenintator. Daca Mihaita nu are de ce sa se teama, fiind bine pregatit, toti ceilalti scolari, inclusiv Bucu, simt iminenta unui dezastru. Cotan este salvat, in ultimul moment, de un conflict cu profesorul de limba greaca. Obraznicia sa, sanctionata prompt de profesor cu doua palme, declanseaza o ancheta oficiala, la cererea prefectului. Prin urmare, directorul scolii aplaneaza conflictul, mediind o impacare, care are drept rezultat asigurarea trecerii clasei de catre baiat.
*
Pentru ceilalti, cei mai temuti profesori raman profesorul de greaca, poreclit ”Ghiozdan”, si cel de matematica, ”Vipera Neagra”. Examenele cu acestia sunt asteptate cu infrigurare de elevii clasei a VI-a, care spera intr-o minune, pentru a scapa de ceea ce cred ca vor fi corigente sigure.
*
Bucu are o intalnire neobisnuita cu o prietena de-a mamei sale, Kety Ceausoglu, o femeie mai matura decat el, roscata, indrazneata, atragatoare si ”zvelta ca o fetita de pension”.
Aflat singur cu Kety, pentru scurt timp, in casa, in asteptarea mamei sale, Bucu este atacat pe neasteptate, intr-un fel de joc erotic. Fiind strans de mana si zgariat de Kety, Bucu ii raspunde, spre incantarea femeii, printr-o ciupitura.
Aparitia mamei pune capat acestui moment, prin care ambii participanti inteleg nu o harjoneala copilareasca, ci o veritabila promisiune.
*
Doua saptamani mai tarziu, trimis de mama sa la locuinta sotilor Ceausoglu, pentru ”a ridica un model de rochie”, Bucu o gaseste pe Kety singura. Aceasta ii ofera si o aparenta explicatie a comportamentului sau bizar de data trecuta, spunandu-i ca stie ca s-a incurcat cu toate servitoarele casei. In gluma, femeia ii cere chiar o explicatie.
Kety ii cere sa o mai viziteze, mai ales atunci cand barbatul sau nu e acasa, insa Bucu are unele retineri. Ele au la baza nu doar prietenia lui Kety cu mama sa, ci si rememorarea unei intamplari mai vechi din oras, cand un ofiter (capitan, la fel ca si barbatul lui Kety) si-a surprins sotia cu amantul, astfel ca cel din urma a fost obligat sa se plimbe pe strada gol, cu mainile legate la spate, insotit de patru soldati calare.
Kety rade de prejudecatile aratate de baiat, socotindu-l las. Energia acumulata face ca cei doi sa se angajeze din nou intr-o ”lupta erotica” salbatica, in care amandoi gasesc multa voluptate.
*
Bucu si Kety sunt treziti de ciocanituri insistente in geamul de la intrare. Amintindu-si de isprava capitanului de altadata, Bucu se panicheaza. Kety il linisteste prin faptul ca nu poate fi vorba despre reintoarcerea sotului sau.
Imbracata doar intr-un capot, luat in graba peste trupul gol, Kety deschide fereastra. Ea ii transmite vizitatorului inoportun, care se dovedeste a fi un barbat, faptul ca nu poate fi primit in acea zi. Vizitatorul, neobisnuit cu un refuz, baga capul pe fereastra, din curiozitate, ocazie cu care il zareste pe Bucu. Acesta il recunoaste pe musafir, ca nefiind altul decat profesorul sau de limba romana, probabil unul dintre amantii lui Kety.
*
Odata cu ziua examenului de sfarsit de an, emotiile elevilor se inmultesc.
Singurul linistit este Cotan, in ciuda faptului ca nici cu aceasta ocazie nu se pregatise, ca de obicei. Bucu nu se poate abtine astfel sa nu il admire pe Cotan pentru ceea ce pare a fi sangele rece de care da dovada. In sinea lui Bucu, baiatul prefectului ramane in toate ocaziile acelasi ”filosof cinic”, dar neastamparat si ”mai divers decat o rubrica de fapte diverse”.
*
Examenul scris la limba romana are pentru Bucu subiectul analizei poeziei lui Grigore Alexandrescu, ”Umbra lui Mircea la Cozia”.
Desi subiectul ii este foarte cunoscut, Bucu fiind foarte bine pregatit la aceasta materie, abordarea temei date il pune pe ganduri. Intrucat cunoaste foarte bine imprejurimile Manastirii Cozia, el constata ca unele detalii ale poeziei nu se potrivesc realitatii, tragand concluzia ca poetul nu calcase in viata sa pe acolo.
Intr-un gest nebunesc si teribilist, ridica mana in timpul examenului si, spre stupefactia profesorului de limba romana si a propriilor sai colegi, face afirmatia ca poezia nu este decat o mistificare si ca nu poate trata un astfel de subiect.
Consternarea este totala si generala, toti cei de fata avand senzatia ca Bucu a innebunit. Dupa ce isi revine din surpriza neplacuta, profesorul nu il lasa sa explice mai mult, dandu-l afara din sala de examen.
*
Tinut un timp sub supravegherea familiei, ca suspect de o necunoscuta boala de nervi, lui Bucu i se ofera sansa de a ”evada” din Pitesti si a scapa de ecourile cauzate de momentul lui de ”nebunie”, dar si de rusinea corigentei la limba romana.
Solutia gasita de familie, care dealtfel ii convine de minune lui Bucu, este ca, incepand din toamna urmatoare, sa isi continue studiile la Bucuresti.
Corigenta in sine nu il inspaimanta pe acesta, intrucat este un bun cunoscator al materiei iar unele dintre poeziile sale sunt deja publicate in reviste din capitala. Somnorosul Pitesti nu auzise inca de ”faima” tanarului poet.
Vestea proasta este ca este pedepsit sa isi petreaca vara la Pitesti, si nu la Slatina, ca in fiecare an. Desi accepta cu stoicism pedeapsa neobisnuita, Bucu plange pe ascuns, de data aceasta nu pentru vreo femeie ori pentru rusinea adusa familiei prin fapta sa, ci ”de necaz” ca a ramas corigent tocmai la limba romana.
*
Peste vara, Bucu isi petrece mai mult timp cu Tapus Nicolae, baiatul frizerului de la Hotelul Dacia. Cotan e plecat la bai, la Govora, impreuna cu familia, in timp ce Mihaita s-a insingurat din ce in ce mai mult.
Tapus, baiat vesel si un pic boem, invata sa cante bine la chitara, compunandu-si singur versurile melodiilor sale. El castiga admiratia lui Bucu, care ii lauda compozitiile. Intr-una dintre zile insa, Tapus ramane insensibil la laudele primite, aratand cam abatut. Motivul este faptul ca a descoperit o femeie chitarist, in opinia sa, mult mai buna decat el, care performeaza in fiecare seara intr-un local de la marginea orasului. Cei doi prieteni se hotarasc sa o asculte cantand intr-una dintre seri.
*
Desi a luat, ca in fiecare an, premiul intai, Mihaita este din ce in ce mai trist, suferind din dragoste. Deznadejdea lui creste la auzul vestii ca obiectul admiratiei sale secrete, Lizica, una dintre fiicele prefectului, urmeaza sa se marite. Viitorul sot este un apropiat si client politic al tatalui acesteia, si mult mai in varsta decat fata. Nunta avea, prin urmare, un scop electoral, prefectul urmand sa accepte un post ministerial, iar ginerele sau sa il inlocuiasca in functia publica.
Mihaita, aproape innebunit de durere, ii cere lui Bucu sfatul cu privire la cum ar putea impiedica nunta. Bucu incearca sa se eschiveze, insa ii spune lui Mihaita (pe care dealtfel il considera ”nebun” ca si el, dar din alte motive), tot ceea ce vrea sa auda.
*
Instigat de povestile lui Tapus, Bucu viziteaza carciuma de la marginea Pitestiului unde canta misterioasa chitarista. Tapus este indragostit de artista si gelos pe numerosii barbati care ii dau tarcoale.
Descrisa drept sosita de la Constanta, fiind, se pare, o ”turcoaica de la Constantinopol”, chitarista se dovedeste a fi, spre uimirea lui Bucu si disperarea lui Tapus, nimeni alta decat Margareta. Pe fosta angajata a familiei si ”guvernanta” sa, Bucu o redescopera dintr-o perspectiva neasteptata. Ea ramane o ”fata buna”, dar aceeasi femeie urata, senzuala si generoasa care l-a initiat odinioara in tainele amorului.
Comportamentul lui Tapus la aflarea faptului ca cei doi se cunosc este dezamagitor, astfel ca Bucu isi propune sa o mai revada si altadata pe Margareta, dar neinsotit.
*
Cotan, aflat in vacanta, cu familia, la Govora, ii comunica ultimele noutati, printr-o scrisoare. Printre acestea este si faptul ca aici a cunoscut-o pe verisoara lui Bucu, Steluta, care inca se mai gandeste la el.
Bucu nu acorda o mare atentie scrisorii, fiind preocupat mai ales de Margareta, dar si incantat de evolutia relatiei cu Kety. Aceasta din urma, crezand ca stie ”adevaratul motiv” pentru care a ramas corigent la limba romana, il tachineaza, dar ii si accepta vizitele dese. De cand sotul lui Kety e plecat la Techirghiol, aceste vizite au devenit aproape zilnice.
Intrucat , in scrisoarea sa, Cotan se intereseaza si de Chiostec, Bucu ii raspunde, folosind prilejul pentru a nega orice interes legat de Steluta. Ii cere insa prietenului sau sa nu vorbeasca despre el de fata cu sotul gelos al acesteia, profesorul de gimnastica.
*
Sosit in Bucuresti, plimbarea prin Cismigiu nu il impresioneaza pe Bucu. Spre deosebire de gradina publica din Pitesti, el gaseste aici ”numai lume proasta, servitoare, soldati, covrigari, bragagii”.
Sub spectrul repetentiei, intrucat profesorul de limba romana l-a picat si la examenul de corigenta, familia gaseste solutia inscrierii la un internat (pension) din Bucuresti, unde baiatul ar putea face ”doi ani intr-unul singur”.
Desi ii starneste unele emotii, plecarea ii face bine, indepartandu-l de reprosurile mamei sale. De asemenea, ca orice tanar, Bucu intuieste ca, in capitala, va avea o viata mult mai dinamica, departe de monotonia si intrigile unui orasel de provincie.
*
Cladirea pensionului este dezamagitoare, ca dealtfel si elevii ori profesorii de aici. Bucu este intrigat mai ales de libertatea aproape totala care i se ofera. De asemenea, observa faptul ca singura preocupare a administratiei scolii private par a fi banii.
Ca oricare alt provincial, mai silitor decat colegii sai, Bucu este obisnuit sa fie considerat o ”personalitate”, insa se simte pierdut in anonimitate. El observa chiar ca incepe sa isi dezvolte aproape un sentiment de inferioritate din aceasta cauza.
*
Cu timpul, Bucu incepe sa se obisnuiasca cu noua sa viata si colegii de pension, unii chiar mai in varsta decat profesorii lor. Il cunoaste si pe parintele Simion, subdirectorul. Infatisarea acestuia ii aminteste de imaginea unei ”sperietori de ciori”, insa este un om care lucreaza ”numai cu ochii si cu urechile”. Prin urmare, parintele Simion este la curent cu orice miscare din scoala, spionandu-si elevii cu oricare ocazie.
Bucu ia cunostinta si de zvonurile referitoare la faptul ca una dintre angajate, o spalatoreasca cunoscuta drept ”madame Mary” si considerata ”ingerul pazitor al pensionului”, ar fi, de fapt, amanta parintelui Simion.
Alte zvonuri spun ca parintele Simion ar fi chiar seful ”bandei negre”, care fura alimentele primite periodic de elevi de la familiile lor.
*
De frica ”bandei negre”, Bucu, care tocmai primise de acasa 50 de lei, o roaga pe madame Mary sa ii pastreze banii.
In sambata urmatoare, dorind sa iasa in oras, Bucu o viziteaza din nou pentru a ii cere banii aflati spre pastrare. Vestea o intristeaza pe madame Mary, dar ea se repliaza rapid, asigurandu-l ca nu e nevoie sa isi cheltuiasca banii in oras. Ca alternativa, ii ofera acestuia posibilitatea sa o viziteze mai tarziu, cu asigurarea ca parintele Simion e plecat cu treaba in alta localitate.
Desi ”intre doua varste, bruna si durdulie” Bucu isi da seama ca madame Mary e ”inca tanara si zglobie, ca un pitigoi”. Ea pare a fi cea mai reusita combinatie a celor trei femei pe care le cunoscuse pana atunci.
*
Dupa ce Bucu onoreaza vizita promisa, la despartire, madame Mary ii da de cheltuiala doar 10 lei, restul pastrandu-l pentru sine.
*
Intr-o dimineata, dupa plecarea profesorului de franceza din clasa, stiind ca este originar din Pitesti, un coleg ii intinde un ziar, din care Bucu afla despre sinuciderea lui Mihaita. Acesta fusese gasit spanzurat in padure.
Colegii sunt impesionati nu atat de tulburarea lui Bucu, cat mai ales de faptul ca Mihaita era ”premiantul dintai din toate clasele” si ca acesta se sinucisese ”din dragoste”.
*
Seara, Bucu primeste o scrisoare de la Cotan, care ii furnizeaza noi amanunte pe aceeasi tema.
*
Parintele Simion o prinde pe madame Mary cu Bucu ”in odaia ei de culcare”. Elevul e cercetat de Consiliul profesoral, pentru a fi eliminat.
Intamplarea face deliciul tuturor colegilor de pension, spre disperarea lui Bucu. Cei mai pragmatici il linistesc insa, aratandu-i ca, de-a lungul timpului, au mai fost prinsi si altii la madame Mary in odaie, si ca nu i-a dat nimeni afara.
*
Cercetarea nu decurge conform asteptarilor. Bucu e chemat in biroul directorului, unde este mustrat si i se aminteste ca mai are de plata 500 de lei pentru ”cheltuieli suplimentare”. Desi stia ca nu avea nimic de plata, Bucu e fericit ca nu a fost eliminat si ii este recunoscator directorului. Mai mult chiar, el ramane in relatii bune cu parintele Simion, fara insa a o mai vizita vreodata pe madame Mary.
*
Bucu isi ia examenele cu usurinta, trecand astfel doi ani intr-unul singur. El incepe sa o convinga pe mama sa ca ”nu mai poate invata carte in tara”, dorind sa urmeze cursuri universitare la Paris. Impresionata de rezultatele foarte bune de la examene (mult mai usoare decat cele de la Pitesti), mama sa sfarseste prin a accepta.
Stirea starneste senzatie la Pitesti, Bucu fiind asaltat atat de Steluta, care ii cere sa o ia cu el, cat si de Kety, pe care, reintors pentru scurt timp in oras, o viziteaza in fiecare zi. Cotan regreta si el ca nu il poate insoti, cu atat mai mult cu cat sora sa, Lizica, locuieste la Paris.
Egoist si imbatat de atentia orasului, Bucu devine infumurat, decizand sa rupa toate legaturile cu trecutul si neacordand admiratorilor ”nici macar atentia unui zeu fata de bastarzii sai”. El isi spune ca ”nu recunosc pe nimeni”, ”nici unul nu se inrudeste cu mine”, ”nici unul nu apartine rasei mele”, ”eu sunt unic”.
*
La gara este insotit de mama sa, de Steluta si de sotul acesteia, si de alti doi-trei prieteni. Desi o zareste pe peron si pe Kety, ea dispare imediat. Spre surprinderea sa, mai tarziu, Bucu o gaseste in acelasi vagon. Kety isi luase bilet pana la frontiera. Desi induiosat si magulit de dragostea femeii, el o convinge sa coboare la Craiova, pentru a pastra aparentele.
Trecand pe langa Slatina, Bucu rememoreaza intamplarile din ultimii ani, dandu-si seama ca, daca nu ramanea corigent la limba romana, cursul evenimentelor ar fi fost altul. Kety crede ca Bucu plange pentru ea, dar de fapt, acesta este afectat de despartirea de casa bunicilor si de nucul copilariei sale.
*
Dupa coborarea din tren a lui Kety, Bucu isi da seama ca este napadit de amintiri, toate persoanele importante din viata sa fiind parca prezente in acelasi compartiment. El intelege ca ii va purta intotdeauna cu sine, chiar si in afara tarii, ca ”un supliment de bagaj, pentru care trebuie sa plateasca o noua taxa”.
*
Timp de un an, Bucu se obisnuieste cu viata tumultoasa si cu atractiile Parisului. El isi da seama ca Parisul trebuie ”invatat” si ca asta nu se poate face decat noaptea.
Desi inscris la ”Ecole de Droit”, Bucu nu reuseste sa se adapteze vietii universitare, mult mai riguroasa decat in tara. El se potriveste insa perfect cu viata de noapte. In tot acest timp are numeroase relatii trecatoare cu femei, mult mai libertine decat cele cunoscute de el pana atunci. Are si un ”scandal” cu o astfel de cunostinta, pe nume ”Chiffon” care, spre dezamagirea sa se dovedeste a fi o femeie de moravuri usoare.
Cunoaste si alti colegi asemenea lui, studenti de foarte multi ani, care duc o viata usoara din banii primiti din tara. Ei isi mint rudele si parintii cu privire la dificultatea examenelor, la care de altfel nici nu se prezinta.
Bucu devine interesat de cursele de cai si o cunoaste, prin intermediul acestora, pe baroana Dudley, care il introduce in lumea buna si in localurile frecventate de aristocratie. Din banii castigati la curse, Bucu duce o viata de noapte tumultoasa, alaturi de baroana sa.
*
Intr-o seara, intr-un astfel de local select, Bucu o intalneste pe ”printesa Romanovska”, amanta unui duce rus foarte bogat. Spre uimirea sa, femeia il pofteste la masa sa. Aici Bucu constata ca ”printesa” e chiar Lizica, sora lui Cotan, pe care nu o recunoscuse initial.
*
Intalnirea ii da peste cap planurile legate de renuntarea la viata de noapte pentru a se dedica studiului si examenelor.
*
Cu ocazia vizitei pe care i-o face Lizicai, ii povesteste acesteia de sinuciderea lui Mihaita. Femeia nu e deloc impresionata, considerand gestul inutil. Tot ea e amuzata de lipsa de experienta a lui Bucu, de faptul ca nu prizeaza cocaina si nici nu injecteaza morfina. Lizica i se confeseaza totodata cu privire la faptul ca s-a casatorit doar pentru a scapa din provincie.
Amantul sau, ducele Alexis din familia Romanovilor, este un barbat de peste 50 de ani, superior sotului sau. Intre cei doi, conform Lizicai, exista o diferenta ca intre un ”paharel de cristal” pe langa un ”ciob de oala sparta”. Drept urmare, curand dupa sosirea la Paris, Lizica l-a ”expediat” pe sot inapoi, pentru a se ingriji de mosiile familiei.
Spre disperarea sa, Bucu il cunoaste si pe duce, care, contrar asteptarilor, il trateaza cu bunavointa.
*
Timp de o luna, Bucu este incapabil sa se mai gandeasca la studiu, dandu-si seama ca e probabil indragostit de Lizica. Chiar daca si-ar lua inima in dinti si i-ar marturisi, el este constient de diferentele dintre aspiratiile si mediul fiecaruia, vazandu-se astfel transpus in pielea lui Mihaita cel de odinioara, prea sarac pentru o astfel de dragoste.
*
Stirile de acasa il ingrijoreaza. Intr-una dintre scrisorile primite de la mama sa, aceasta ii reproseaza faptul ca s-a auzit la Pitesti ca s-a inhaitat cu Lizica, fata prefectului, care ”a fugit de la barbat”. De asemenea, este mustrat pentru ca isi cheltuieste toti banii primiti cu petrecerile, fara sa fi luat vreun examen la facultate.
*
Indatoritor si pentru ca il considera pe Bucu un fel de ruda mai indepartata, datorita apropierii de Lizica, ducele ii propune sa il angajeze ca secretar. Bucu refuza indignat si ii comunica femeii ca o iubeste si ca nu vrea sa traiasca la Paris din mila amantului acesteia. In replica, Lizica se amuza de declaratia de dragoste, constatand, cu umor, ca totusi ea arata ca Bucu a inceput sa aiba ”cat de cat gust la femei”. Pe de alta parte, pe ea o iubesc foarte multi barbati, dar ea pe niciunul. Ea iubeste ”cu capul, nu cu inima” si il indeamna la rabdare intrucat nu este inca ”un barbat adevarat”, precum marele duce, ci ”doar un copil”.
*
In calitate de bibliotecar al marelui duce (propunere acceptata in final), Bucu revine la o viata normala, reluandu-si inclusiv studiile de drept.
El isi descopera cu surprindere dragostea pentru aceasta stiinta, foarte versatila si interpretabila, concluzionand ca studierea dreptului se potriveste de minune cu felul de a fi al romanului, care este ”smecher” din fire.
*
Boala de plamani a Lizichii se agraveaza, insa, contrar sfaturilor medicilor, ea refuza sa se trateze si duce aceeasi viata tumultoasa. Apropierea mortii, care trezeste nostalgii si amintirea lui Mihaita in mintea lui Bucu, pe ea o lasa rece.
*
Evenimentul promovarii examenului de sfarsit de an este eclipsat de declansarea razboiului ruso-japonez. Ambele vesti aduc plecarea din viata Lizichii atat a marelui duce, cat si a lui Bucu, care se reintorc in tara.
In cateva zile, Lizica termina toti banii lasati de bogatul sau amant iar Bucu nu mai primeste nimic de acasa. El isi amaneteaza ceasul de aur si inelul cu briliant, insa e nevoit sa se intoarca in tara pentru a face rost de bani.
*
Lizica primeste o scrisoare prin care marele duce o anunta ca nu ii va mai trimite bani, insa isi da binecuvantarea ca locul sau de iubit sa fie preluat de Bucu.
Starea de sanatate a Lizichii se inrautateste, la fel ca si situatia sa financiara.
*
La Pitesti, pe Bucu il asteapta mama sa, dar si o scrisoare de la Lizica, in care aceasta ii cere bani, necesari pentru a se interna intr-un sanatoriu. Acasa, mama ii da doar strictul necesar, interzicandu-i totodata sa ii trimita ceva Lizichii. Ea este de parare ca datoria de a o ingriji pe Lizica revine sotului si familiei sale, dealtfel suficient de bogati.
Intrucat majoratul lui Bucu, care i-ar asigura libertatea financiara si o parte din averea parintilor, este abia peste cateva saptamani, el se vede nevoit sa nu poata trimite nimic la Paris. El stie totodata faptul ca Lizica rupsese de ceva timp toate legaturile cu familia ei. Doar Cotan l-ar fi putut ajuta, insa acesta se afla la Bucuresti, unde o urmase pe Steluta, al carei sot se transferase aici, ca profesor de gimnastica.
Bucu se mira de consecventa neasteptata a lui Cotan, insa ii pare rau de el, intrucat este de parere ca Steluta il inseala ”cu toata lumea”.
*
Nevoia de bani pentru Lizica il face sa minta cu privire la existenta unei datorii ”de onoare” si sa apeleze la toti cunoscutii. Desi demersurile sale raman fara succes, salvarea apare de unde se astepta mai putin, de la Kety.
*
Bucu se simte vinovat fata de Kety, mai ales pentru ca stie ca va fi un rau-platnic.
Fata de cunoscutii din Pitesti afiseaza o anumita ingamfare, bucurandu-se un timp de atentia provincialilor fata de o persoana sosita din strainatate. Singura persoana neschimbata si care nu vrea nimic de la el este Kety, pe care o gaseste asemenea unei ”flori presate”, ”intr-un album de poezii”. Bucu constientizeaza insa ca, de cand iubeste pe Lizica, nu mai este interesat de poezie si nici de flori, pe ambele considerandu-le ”vesmintele de gala ale minciunii”.
*
La Bucuresti, Bucu isi regaseste majoritatea colegilor de liceu, care i se par insa foarte schimbati. Cotan, angajat de forma la Ministerul de Interne, urmare a interventiilor familiei sale, asteapta sa implineasca 25 de ani pentru a putea fi ales deputat. El se bazeaza, in acest sens, pe mijlocirea tatalui sau, devenit intre timp senator.
Lui Bucu, aventurile lui Cotan ii par lipsite de gust, monotone si puerile. Acesta nu ii vorbeste deloc despre Steluta, asa ca nici Bucu nu sufla o vorba despre Lizica. Tacerea lui Cotan il exaspereaza, mai ales pentru ca isi da seama ca, singura persoana care ar fi indreptatita sa il judece, este acesta.
Si la Bucuresti, ca si in mijlocul familiei sale de la Pitesti, Bucu se simte insingurat.
*
Dupa majorat, Bucu, devenit independent financiar, se simte eliberat, insa isi da seama ca nu stie prea bine ce ar trebui sa faca cu aceasta libertate.
Desi primul impuls este sa porneasca degraba spre Paris, el intuieste ca noua sa libertate este doar o iluzie, schimbandu-si de acum doar ”stapanii” si, eventual, ”lungimea lantului”.
*
Inainte de plecarea in strainatate, Bucu ii inapoiaza lui Kety banii imprumutati, ba chiar ii da si o dobanda.
Drumul spre Paris ii ofera ocazia lui Bucu sa isi examineze constiinta, gandurile si sentimentele, aducandu-l in pragul unei veritabile crize de nervi.
*
Trenul intarzie la Viena datorita unei defectiuni. In mijlocul agitatiei si a numerosilor gura-casca, Bucu il zareste pe Cotan. Acesta este ingandurat si rece fata de prietenul sau. Motivul este faptul ca Lizica a decedat iar trupul sau este in drum spre tara, urmand probabil sa fie condus de Cotan acasa.
*
Dupa trei luni de sedere la Paris, timp in care, bantuit de ganduri sinucigase, locuieste cu chirie in opt locatii diferite, Bucu decide sa faca o calatorie de relaxare in Italia. Din cauza faptului ca, la Paris, nu isi mai gaseste locul, dar mai ales a amintirilor pe care le are aici cu Lizica, Bucu crede ca acest oras nu mai reprezinta nimic pentru el.
*
Dupa cateva zile de calatorie cu trenul, Bucu face cunostinta cu un alt pasager, singur ca si el. Doamna Wendy Woods este cetatean american, sosit in Europa pentru a invata sculptura. Ea nu seamana deloc cu Lizica, nefiind o femeie ”propriu-zis frumoasa”. Inalta, cu parul roscat, ea ”paseste solid ca un barbat”, are un cap prelung, ”de zebra” si este interesanta din foarte multe puncte de vedere. Vorbeste deseori singura si este, inainte de orice, ”o excelenta camarada”.
Bucu este de parere ca nici pe ea tovarasia lui nu o incantase prea tare, americanca aratandu-si, nu o data, dezamagirea fata de preocuparile literare ale interlocutorului sau. Pentru ea, scriitorii ”nu sunt artisti adevarati” intrucat, prin natura creatiei lor, limitata la un anumit areal sau limba, nastfel ca nu vor fi niciodata ”universali”.
*
Inspirat de o poezie a lui Haralamb Lecca, Bucu ii propune doamnei Woods un itinerar pe si in jurul Lacului Magiore.
Propunerea este adoptata cu entuziasm de femeie, insa cu unele mici modificari. Bucu isi vede astfel schimbata dispozitia initiala, de reculegere pioasa, cu una mai turistica si deloc romantica. Pe Wendy, dealtfel, astfel de lucruri o fac indiferenta, fiind mai degraba interesata de latura artistica a itinerariului. Bucu este uimit de bogatia detaliilor aduse de ea cu privire la palatele si localitatile vizitate.
*
Cina de la hotel il face pe Bucu sa descopere ca Wendy are o privire ”salcie”, fara sa acorde atentie parfumului noptii sau atmosferei poetice din jur. In schimb, poetului din el i se pare ca, pe lac, se aud ”ecourile unor pasi misteriosi”, ”pasii lui Cristos pe ape”.
Observand doi tineri, probabil frati, care iau masa in apropiere, Wendy il surprinde pe Bucu intrebandu-l cu care dintre acestia crede ca se va culca ea in acea noapte. Socul ei este insa si mai mare atunci cand aude raspunsul lui: ”De ce cu ei, si nu cu mine?”. Contrariata, Wendy ii reproseaza faptul ca, de cand calatoresc impreuna, nu i-a dat vreun semn ca ar placea-o. Mai mult, tot ceea ce a facut in tot acest timp a fost sa vorbeasca despre defuncta sa amanta, Lizica. Astfel, concide ea, nici nu a observat cum a inceput, el insusi, ”sa miroasa a cadavru”.
*
Turul Italiei continua, cei doi devenind iubiti. Ei poposesc inclusiv la Venetia, ”orasul amantilor”.
In a patra zi, Wendy ii propune sa se desparta, motivandu-si cererea cu faptul ca simte ca altfel s-ar putea indragosti, complicatie care nu ii surade intrucat este o femeie ”serioasa” si ”maritata”.
Dandu-si seama ca Wendy are dreptate, cei doi se despart la Padova, fiecare continuandu-si drumul de aici pe o alta ruta.
*
Bucu constata ca iar este singur, in ciuda aglomeratiei din tren. Cu toate acestea, scopul calatoriei pare ca a functionat, chipul Lizicai, din imaginatia sa, devenind din ce in ce mai estompat.
*
La Florenta, Bucu se hotaraste sa isi consemneze impresiile de calatorie. Lucrul acesta l-ar putea ajuta sa fie publicat.
El renunta insa repede la idee, parandu-i-se prea triviala si comerciala. Isi justifica renuntarea prin faptul ca impresiile de voiaj sunt ”ca si spovedaniile sufletesti, pe care nu le poti povesti oricui”.
*
Reintors la Paris, dupa doua luni de calatorie prin Italia, Bucu constata ca niciunul dintre cunoscuti nu i-a simtit lipsa.
Neglijarea examenelor il face sa nu vrea sa se mai intoarca in tara, unde ar fi perceput ca un ratat. Isi da seama ca nici cu doctoratul in drept nu ar avea un mare viitor. El doreste sa cladeasca ceva, iar nici macar studiile in strainatate nu i-ar fi de niciun folos.
*
La Bucuresti, desi inca se mai simte instrainat, Bucu crede ca se afla pe teren virgin, pe care poate cladi ceva durabil. Ii prefera chiar pe intelectualii cafenelelor din capitala fata de cei de la Paris.
La cafeneaua Kubler, gaseste doua tabere: ”traditionalistii” si ”modernistii”. Printre ei, numerosi ”chibiti intelectuali”. Se alatura, pe rand, fiecareia dintre tabere, fara sa isi gaseasca locul nici aici.
Este remarcat si se apropie de un grup mai putin vizibil, dar la fel de activ, acela al gazetarilor. Este rugat sa scrie cateva cuvinte in limba franceza, pentru o anumita gazeta iar articolele sale sunt apreciate. Il cunoaste si pe director, care ii elogiaza scrierile. O singura umbra se arata insa. Directorul, care se interesase in prealabil despre tanarul proaspat intors de la Paris, il intreaba daca este adevarat ceea ce se spune despre el, anume ca a fost corigent la limba romana. Bucu recunoaste, destul de incurcat.
*
Intalnirea intamplatoare cu Cotan este dezamagitoare. Acesta nu il mai recunoaste. Bucu a disparut de mult din preocuparile fostilor colegi de la Pitesti. Mai mult, reintors in tara, el nu a vizitat nici Pitestiul, nici Slatina si pe niciunul dintre vechii cunoscuti.
*
Bucu este abordat de una dintre persoanele pe care le cunoscuse intamplator la Paris si careia nu ii acordase vreo importanta. Necunoscutul ii propune sa se mute la Constanta, unde ii ofera un post de Secretar al Contenciosului la Administratia Domeniilor Statului din Dobrogea.
Uimit de atentia acordata, Bucu ezita. Incearca sa se eschiveze spunand ca nu are studiile juridice finalizate si ca a fost corigent la limba romana. Necunoscutul binefacator ii respinge scuzele spunand ca premiantii sunt ”pretentiosi” si, oricum, ”nu sunt buni de nimic”.
Aparitia unei femei deosebite in cafenea il face sa tresara. Aceasta seamana cu toate femeile pe care le cunoscuse pana atunci si il face sa isi recapituleze intreaga poveste a vietii de pana la acel moment.
Vazandu-i nelinistea, necunoscutul da inapoi jenat, crezand ca a zarit vreo cunostinta si ca va fi refuzat. Sau, cum spune Bucu, il crede probabil ”acelasi catelus cu zgarda de la Paris”. Dealtfel, dupa cum singur constata, povestea propriei vieti, legata de diferite femei trecatoare, incepe sa il plictiseasca chiar si pe el.
*
Dupa ce stabileste o intalnire, a doua zi, la Gara de Nord (probabil pentru a pleca la Constanta), Bucu ramane din nou singur. Femeia fantomatica se aseaza la o masa alaturata, facandu-l sa regrete ca necunoscutul a plecat, expunandu-l unei astfel de ispite.
Evolutia ulterioara a evenimentelor ramane astfel la libera alegere si imaginatie a cititorului.
***