Cel mai iubit dintre pamanteni
Volumul I
- povestire -
PARTEA INTAI
Sentinta de inchisoare pe viata il facea pe Victor Petrini sa ii invidieze pe anchetatori pentru libertatea lor, si sa considere moartea ca fiind unica scapare spre care putea tinde. Scriind, gandul mortii isi diminua puterea si se resemna spunandu-si ca nu trebuia sa accepte sa traiasca oricum. Avea certitudinea ca prin marturisirea, redactata la indemnul avocatului, fost judecator si actual prieten, si prin eseul sau, ”Era ticalosilor”, avea sa traiasca vesnic prin cei care le citeau. Isi amintea apoi de tatal sau, fost monteur (specialist in montaj) de avioane, cu o profunda aversiune fata de cultura, care considera ca Eminescu nu mai are nicio valoare, fiind ”mort de-a binelea”, dar si de momentul in care a savarsit ”prima infamie”.
Isi amintea ca a fost un adolescent trufas si turbulent, neplacut de fete si deseori chemat in cancelariile scolilor, dar rareori pedepsit, intrucat era un elev bine pregatit. Desi a fost crescut de o mama credincioasa, Petrini nu credea in Dumnezeu si in viata de dupa moarte.
Mama sa a facut doar cateva clase de liceu, iar ceea ce a invatat la scoala au fost simple lectii care trebuiau invatate, in timp ce Dumnezeu ”era real, nu fusese invatat”. Era cea mai mare dintr-o familie cu multe fete si s-a casatorit prima. Si-a dorit casatoria cu tot dinadinsul, astfel ca, atunci cand petitorul venea in vizita, era eleganta, sociabila, insa, dupa casatorie, nu a mai pastrat nimic din aceste calitati, nu de putine ori sotul amenintand-o ca va divorta si se va casatori cu una dintre surorile ei. Ironia facea ca sora cea mai mica, desi casatorita, sa fie indragostita de el.
Petrini isi amintea ca mama lui parea multumita, si chiar frumoasa, cand facea lucruri mici si neinsemnate. Aceasta a ramas insarcinata dupa o lunga perioada in care nu a putut concepe. In tot acest timp si-a gasit refugiul in Biserica si credinta, rugandu-se la Maica Domnului sa ii daruiasca un copil. La scurt timp l-a nascut pe el, si, de atunci, dialogul, gandurile si actiunile ei se concentrau in jurul lui Dumnezeu, al sfintilor si al Bisericii.
Dupa ce a crescut mai mare, Petrini si-a dat seama ca ceva rau s-a petrecut intre parintii sai, mai ales atunci cand tatal sau, cautand afectiune in bratele sotiei, a fost respins de aceasta si facut ”batran”, desi amandoi aveau in jur de 40 de ani.
Dupa o perioada, trufia si agresivitatea l-au facut pe Petrini sa o considere pe mama sa o straina si sa se poarte din ce in ce mai urat cu ea. I-a atacat credinta si chiar a lovit-o peste mana cand aceasta a incercat sa il inchine, cum facea de obicei.
Un an de zile Petrini a fost indragostit de Paula, care insa nu i-a impartasit sentimentele. Era respins de colegii sai de liceu, dar s-a imprietenit cu Asanache, Szekely si Pretorian (zis Pulos). Petrecea cu acestia la carciuma ”Mama ranitilor”, unde a cunoscut-o pe Nineta Romulus, prima fata cu care a avut o experienta erotica.
Aventura amoroasa cu Nineta a continuat o buna perioada de timp, vizitele la ea devenind aproape zilnice. In acest timp, constient de cat de usor a cucerit-o, Petrini incerca sa o convinga pe Nineta sa il iubeasca numai pe el, si poate chiar sa se casatoreasca, dupa ce el avea sa devina profesor universitar de filosofie. Intentiona sa elimine din aceasta disciplina etica bazata pe ideea de Dumnezeu si sa o inlocuiasca cu cunoasterea bazata pe descoperirile stiintifice. Nineta l-a refuzat, spunand ca vrea sa duca in continuare aceeasi viata libertina, iar cand nu va mai putea, avea sa isi puna capat zilelor.
Relatia dintre cei doi iubiti s-a racit dupa ce au inceput sa iasa impreuna in public, si s-a incheiat simplu cand el nu a vrut sa o urmeze pe o anumita strada, in timpul unei plimbari. Mai multe zile la rand Petrini a cautat-o, acasa si la ”Mama ranitilor”, dar nu a mai gasit-o. Parintii sai au aflat de noptile petrecute la ”Mama ranitilor” si de aventura cu Nineta. La intoarcerea acasa, l-au confruntat, fiecare dintre ei plecand de la alte considerente. Tatal se gandea la rusinea fata de lume (ca s-a incurcat si afisat cu o femeie usoara), in timp ce mustrarea mamei era fara cuvinte, manifestandu-se doar printr-o mana pusa pe jumatate la gura. Acest gest a trezit in el o furie mai mare decat morala tatalui sau. I-a reprosat mamei ca s-a maritat fara sa iubeasca, in loc sa mearga la manastire, si ca si-a gonit barbatul din pat. Tatal l-a lovit de cateva ori pentru indrazneala de a-i fi vorbit nerespectuos mamei sale, si, intr-un final, i-a spus fiului sau ca isi va face datoria de a-l tine in casa, insa fara sa ii mai vorbeasca sau sa mai aiba de-a face cu el.
Dupa absolvirea liceului si promovarea bacalaureatului, Petrini a fost admis la Facultatea de Litere si Filosofie. A dat si de urma Ninetei, despre care a aflat mai intai ca s-a casatorit cu un maior batran, apoi cu un negustor foarte bogat, cu care a avut doi copii, dar pe care i-a parasit. A trait apoi cu doi barbati deodata: cu un inginer si cu un intelectual, care deseori se machia si ii imbraca acesteia rochiile. Dupa a doilea razboi mondial, Nineta s-a intors la Bucuresti si s-a angajat la o revista de literatura. Petrini a incercat sa ii dea de urma la revista, insa nu a mai gasit-o. A presupus atunci ca Nineta si-a incheiat socotelile cu viata, nemaiputand duce viata care ii placea.
La facultate, interesul lui pentru filosofie a sporit, iar lecturile anterioare l-au ajutat sa isi ia examenele ”cu stralucire”. Intr-o zi, la facultate s-a aflat ca a disparut o studenta. Anchetatorii au descoperit ca aceasta se indragostise de un student cu care intentiona sa se casatoreasca. Acel student era chiar Petrini. Fata, de o frumusete deosebita, cu trasaturi de ”caprioara”, dar cu un intelect nu foarte dezvoltat, il placea pe el, cel care credea ca nicio fata nu-i va da atentie vreodata. Tanarul student s-a indragostit de ”Caprioara”. I-a propus acesteia sa se casatoreasca imediat dupa ce el isi va lua licenta, insa ”Caprioara” a plecat la parintii ei, la tara. Petrini a declarat anchetatorilor ca de atunci nu s-au mai vazut si ca a primit o scrisoare de despartire de la ea. Le-a ascuns anchetatorilor ca s-au mai vazut o data la bal, ca au iesit impreuna si s-au plimbat, dupa care s-au despartit.
Dupa ce i-a acceptat cererea in casatorie, ”Caprioara” si-a petrecut vacanta alaturi de un tanar medicinist. In toamna, Petrini l-a cautat pe medicinist la spital si au baut impreuna un pahar de coniac. S-au despartit, urandu-si reciproc succes.
Petrini isi aducea aminte ca atunci cand a vazut-o pe ”Caprioara” in fata facultatii, i s-a parut pentru prima data urata, deoarece, intre timp, aparuse pe chipul ei trufia.
Ulterior, ”Caprioara” l-a cautat. Avand o figura trista si indurerata, aceasta i-a marturisit ca s- a despartit de medicinist. Petrini a iertat-o si au reinceput sa se vada zilnic. Insa ”Caprioara” continua sa para ranita, in timp ce ii aducea lui nenumarate dovezi de iubire. Cand el i-a cerut fetei sa se mute in apartamentul lui, aceasta l-a refuzat, marturisindu-i ca ramasese insarcinata cu medicinistul. I-a mai spus ca medicinistul o iubea, dar nu dorea copilul si nici sa se casatoreasca cu ea.
Anchetatorul i-a pus lui Petrini intrebari despre seara balului, spunandu-i ca avea nevoie de declaratia sa in cazul in care ucigasul nu isi recunostea vina in instanta. Petrini a marturisit ca, in seara balului, ”Caprioarei” i s-a facut rau, si au mers chiar atunci la doctorul A, care a refuzat sa faca un avort intrucat sarcina era prea avansata. I-a trimis insa la doctorul B, care a acceptat efectuarea avortului in schimbul unei sume mari de bani. ”Caprioara” a ramas in casa doctorului B, in asteptarea operatiei. Desi doctorul consumase alcool, a efectuat operatia, iar pacienta a avut o hemoragie masiva si a intrat in coma. Panicat, doctorul B i-a cerut doctorului C sa trimita o ambulanta sa preia pacienta si sa o interneze sub un diagnostic fals. Ambulanta a venit cu doctorul A si C. Gasind pacienta aproape moarta, doctorul C nu a vrut sa il acopere pe doctorul B, care, la o data ulterioara s-a internat intr-un spital de boli nervoase. Intre timp, anchetatorii au pus casa doctorului B sub observatie, iar un politist sub acoperire s-a infiltrat ca bolnav la sanatoriu. B a primit vizita lui A si C, dupa care a incercat sa se sinucida. A fost salvat si pus sub ancheta, insa a negat ca i-ar fi facut vreun rau pacientei, care ar fi plecat sanatoasa din cabinetul sau.
PARTEA A DOUA
La scurta vreme dupa disparitia ”Caprioarei”, Petrini a cunoscut-o pe viitoarea sa sotie, dar a primit si ordin de chemare la Bucuresti, la o scoala de ofiteri de artilerie.
Dintre profesorii colegi, Petrini a legat o prietenie cu profesorul de limba si literatura romana, autor al unui volum de versuri. Ceea ce l-a atras pe Petrini la acest coleg a fost starea acestuia acuta de indignare permanenta pe care si-o manifesta fata de el cu un umor ”furios si involuntar”. Profesorul Petrica Nicolau avea o gandire sensibila si se afla in conflict cu majoritatea colegilor sai. Despre aceste conflicte ii povestea lui Petrini pe drumul acestuia catre casa, pe care il insotea zilnic.
Discutiile lui Petrini si ale lui Petrica Nicolau s-au extins asupra destinului intelectualului in noul regim. Acesta din urma era de parere ca cei care vor adera la partidul lui Iuliu Maniu vor sfarsi in inchisoare, ”daca nu si mai rau”, iar oportunistii aveau sa mimeze fanatismul, inlaturandu-i pe intelectualii care nu au facut politica inainte.
Intr-una dintre plimbarile celor doi, o femeie frumoasa si eleganta i-a atras atentia lui Petrini, care avea sa afle ulterior ca respectiva femeie era chiar sotia lui Petrica Nicolau, intre cei doi existand o permanenta stare de conflict si ignorare reciproca. Faptul ca cei doi soti nici macar nu s-au salutat, sugera o cearta recenta, numai astfel putandu-se explica instrainarea dintre ei. Petrini a incercat sa isi consoleze prietenul, aducand, totodata, mai multe complimente sotiei acestuia, si l-a invitat la el acasa, unde au luat masa impreuna.
Petrica continua sa povesteasca despre conflictele cu sotia sa, Matilda, de profesie arhitecta. Petrini a ajuns sa astepte cu curiozitate urmatoarea zi, pentru a afla mai multe despre sotia prietenului sau si despre conflictele acestora.
In urmatoarea zi, Petrini a fost invitat la masa de pranz in casa sotilor Nicolau, o casa aflata aproape de centru, eleganta si somptuoasa. Dupa un timp in care a fost asteptata, Matilda si-a facut si ea aparitia. Fumusetea casei si a Matildei i-au trezit lui Petrini invidia. In timpul mesei, cei doi colegi au purtat o discutie, mai mult in contradictoriu, despre necesitatea independentei culturii si artei europene.
La aproximativ o luna dupa masa la sotii Nicolau, Petrini a primit vizita neasteptata a Matildei care l-a invitat din nou pe la ei. Intre timp, Petrica a continuat sa povesteasca despre pemanentele jigniri si atitudinea de dispret pe care Matilda le avea fata de el. Petrini i-a sugerat acestuia divortul, insa Petrica nu era pregatit sa accepte posibilitatea unui esec.
Dupa vizita Matildei, Petrini a prins aversiune fata de ea, si si-a facut un scop in a-si desparti prietenul de aceasta. L-a invitat la el la masa si i-a povestit acestuia despre vizita Matildei, despre care insa Petrica stia. Acesta din urma a povestit ca Matilda era de origine ruseasca si ca apartamentul in care locuiau a fost cumparat de primul sot al Matildei, un fost profesor universitar evreu, care a fugit din tara.
Intr-o noua vizita la sotii Nicolau, Petrini l-a gasit pe prietenul sau ”desfigurat de furie”. A asistat pe urma, interesat, la o cearta apriga intre cei doi soti. Petrica a marturisit ca despartirea intre el si Mailda era iminenta. Curios sa afle ce s-a intamplat intre cei doi, Petrini i-a telefonat Matildei care i-a spus ca sotul ei a plecat de acasa, la parintii sai. Seara, Matilda l-a vizitat pe Petrini si i-a povestit acestuia varianta sa asupra evenimentelor dintre ea si Petrica. I-a relatat despre cum s-a indragostit de Petrica, pentru firea sa sensibila, total opusa primului sau sot. Dupa ce ea si Petrica s-au mutat impreuna si au hotarat sa se casatoreasca, tatal acestuia, avocat de profesie, i-a pus Matidei o singura conditie, si anume sa treaca apartamentul pe numele sau. Motivatia acestuia era una indoielnica, bazandu-se pe ideea ca, dupa razboi, evreii vor veni la putere, iar fostul sau sot ar putea sa isi ceara apartamentul inapoi. Matilda a refuzat acea “masinatie” si a parasit discutia. Petrica a ramas in continuare la parintii sai, incercand sa-si consoleze tatal. La doar doua saptamani dupa casatoria celor doi, Petrica a pecat de acasa sustinand ca tatal sau avea nevoie de el. Amenintat cu divortul, s-a intors dupa doua zile. Insa plecarile intempestive au continuat. De Craciun, cand Matilda l-a cautat din nou, socrul sau i-a soptit cu satisfactie ca “il despart eu de tine”, iar Petrica s-a inchis intr-un dulap. In luna martie a plecat din nou de acasa pentru doua luni. La o saptamana dupa ce s-a intors acasa, a trebuit sa plece pe front. Frica de a-l gasi pe Petrica pe listele mortilor i-a apropiat pe Matilda si pe socrii sai, moment in care Matilda s-a mutat la acestia. Dupa ce socrul sau i-a cerut acesteia tot salariul si nemaisuportand conditiile de sedere, generate de zgarcenia acestuia din urma, Matida s-a intors acasa la ea. Dupa un an petrecut pe front, Petrica a venit acasa in permisie. Ulterior, s-a intors pe front si a luptat in muntii Tatra. Dupa incheierea pacii, s-a intors definitiv acasa, doar ca, dupa numai o luna, a fugit din nou la parintii sai pentru o perioada mai lunga de timp. Matilda i-a marturisit lui Petrini ca acela a fost momentul in care s-a simtit “lovita” si a cuprins-o nepasarea.
Petrini era convins ca de data aceasta Petrica nu mai avea de gand sa se intoarca acasa si ca despartirea celor doi era iminenta. Dupa ce a primit ordin de chemare pe front, Petrini i-a scris Matildei, intreband-o in ce stadiu se afla despartirea. Avea sa afle ca Petrica se afla in contiunare la parintii sai, dar ca refuza sa divorteze. Petrini i-a trimis apoi Matildei o serie de scrisori dure si pline de injuraturi la adresa lui Petrica, fiind convins ca de fapt Matilda ii apartinea lui. A primit apoi o alta scrisoare in care Matilda ii cerea sa nu ii mai scrie, deoarece Petrica se intorsese acasa. A primit apoi o permisie de zece zile. I-a telefonat atunci Matildei, care i-a cerut sa o astepte acasa. Intalnirea a fost foarte pasionala, insa, la scurt timp, Petrini si-a dat seama ca scopul pentru care Matilda il vizita era altul. Ea i-a marturisit ca Petrica a gasit scrisorile lui, dar ca nu era suparat, si, intuind unde pleca Matilda, i-a cerut sa il invite pe Petrini la ei la masa in duminica urmatoare.
Duminica urmatoare, sotii Nicolau s-au pregatit de picnic cu pui fript, cozonac si vin. Pe drum spre poiana unde au luat masa, Petrica i-a spus prietenului sau ca stie de dragostea Matildei pentru el dinainte de a gasi scrisorilor, si ca ei urmau sa se desparta. Au luat masa in tacere dupa care Petrica a facut un nou gest iesit din comun, urcandu-se in varful unui copac de unde a inceput sa zbiere. Acest lucru l-a inspaimantat pe Petrini, in timp ce Matilda parea nepasatoare. Dupa ce s-a despartit de sotii Nicolau, Petrini s-a plimbat prin oras, iar la intoarcere a gasit-o pe Matilda ratacind prin fata casei sale. In noaptea aceea, cei doi si-au inceput relatia intima. Aveau sa se casatoreasca doi ani mai tarziu, dupa ce Petrica s-a opus cu inversunare divortului intentat de Matilda. Petrini s-a mutat in casa Matildei in toamna anului 1948.
PARTEA A TREIA
Mutarea lui Petrini in casa Matildei s-a facut rapid (lucurile lui au incaput intr-o camioneta), in luna noiembrie. In acea perioada, regimul comunist al lui Gheorghiu Dej a inceput marea epurare a cartilor, si chiar a cladirilor. Cartile si elementele arhitecturale care nu corespundeau doctrinei comuniste erau indepartate sau, in unele cazuri, modificate.
Dupa doi ani de relatie clandestina, Matilda si Petrini au ajuns la nenumarate certuri zilnice, din motive marunte, cum ar fi ajungerea in functia de primar a unui fost placintar, sau considerente filozofice.
Ziua de 7 noiembrie, sarbatorita cu aceeasi amploare ca si ziua de 23 august, i-a adus pe toti universitarii, multi dintre ei membri de partid, la manifestatia organizata cu prilejul acestei sarbatori. In timpul manifestatiei, din cauza unui conflict iscat de universitarii maghiari care strigau si lozinici anti-romanesti, colegul lui Petrini, Cubles, a fost ridicat de fortele de securitate ale statului.
Victor Petrini si Matilda si-au sarbatorit casatoria la Vasile (fratele cel mare al Matildei) si la sotia sa,Tasia. A fost prezenta toata familia Matildei. Victor a avut un conflict cu Petea, unul dintre fratii Matildei, in secret indragostit de Matilda. Au mai fost prezenti Artimon, fratele cel mic, si sotia sa, Tamara, precum si colegi de serviciu ai lui Vasile, de la ferma de stat unde lucra. Pe tot parcursul vizitei, Matilda l-a ignorat pe sotul ei. A urmat o perioada cu demonstratii de dragoste sufocanta din partea Matildei, dar aceasta continua sa aibe o atitudine diferita fata de anii in care au fost doar iubiti.
Victor Petrini a aflat cu stupoare ca dentistul sau, doctorul Vaintrub, a fost numit in postul de decan a Facultatii de Filosofie, si ca seful catedrei de filosofie a culturii a fost destituit. Aflat intr-o vizita la acesta din urma, Petrini a aflat ca renumitul poet si filosof a fost destituit de partid pentru ca a refuzat, in discursul de deschidere a anului universitar, sa preia discursurile lui Jdanov referitoare la impartirea lumii in lagarele socialismului si ale imperialismului. Petrini i-a promis acestuia ca el si colegii sai vor reactiona.
In incercarea de a genera o reactie, Petrini s-a intalnit cu Ioan Micu, coleg de Universitate si profesor de limba si literatura romana. Acesta a fost utecist in ilegalitate si era actual membru de partid. Au luat masa impreuna si au discutat despre filosofia socialista, discutia ajungand chiar sa degenereze din cauza perioadelor istorice diferite care erau cuprinse in discutie. Ion Micu nu i-a dat nicio speranta in ceea ce-l priveste pe celebrul poet si filosof destituit, ba mai mult, l-a sfatuit si pe el sa nu faca nimic pentru ca isi risca astfel propria libertate.
Intors acasa, Victor Petrini a gasit incuietoarea sertarului in care isi tinea cele trei caiete cu consideratii filosofice si manuscrisul unei carti, sparta cu brutalitate, iar foile caietelor indoite. Aparuta in prag, Matilda l-a ironizat pe sotul sau, spunandu-i sa stea linistit ca nu i-a distrus “opera”. Infuriat de dispretul si ironia Matildei, Petrini a lovit-o peste fata, doborand-o pe covor.
Cu lacrimi in ochi, Matilda i-a marturisit ca era insarcinata, dar ca voia sa divorteze, iar el sa plece din casa in acel moment. Cum Victor a refuzat, bazandu-se pe faptul ca nicio femeie “bortoasa” nu va dori sa isi nasca copilul in nelegitimitate, Matilda a parasit incaperea, incuindu-se in dormitor.
PARTEA A PATRA
Petrini a primit in celula sa, vizita avocatului sau, Stefan Pop, zis Ciceo, fost judecator. Cariera acestuia in magistratura s-a incheiat chiar in ziua in care Petrini l-a cunoscut. Acesta nu putuse accepta ca justitia nu era libera si ca verdictele erau dictate de directia pe care o indica aparatul de stat. Cei doi devenisera buni prieteni, iar sotia lui Ciceo se ingrijea sa ii trimita lui Petrini placinte calde si mancare buna.
Petrini i-a dat lui Ciceo scrierile sale pentru a le bate la masina, cu exceptia ultimului capitol, fara de care simtea ca nu poate continua cartea. Cu retinere, Ciceo i-a inmanat un flacon cu o substanta care i-ar curma viata, in eventualitatea in care Petrini ar fi primit o sentinta ce prevedea multi ani de inchisoare.
Petrini isi amintea ca dupa ce Matilda a ramas insarcinata, au alternat perioadele de apropiere cu cele de dispret, dar de fiecare data, Matilda parea total absenta.
A urmat apoi marea reforma a invatamantului. Catedra de filosofia culturii a fost desfiintata, la Facultatea de Filologie au ramas ”celebrul romanist” si Ion Micu, iar la Istoria filosofiei au ramas seful catedrei si Victor Petrini.
Incantat ca si-a pastrat postul, Petrini a petrecut cu Ion Micu, uitand ca Matilda il astepta la masa. Ulterior, la indemnul Matildei, Ion Micu si sotia sa, Clara, au venit la masa. Vizita a fost tensionata, dupa plecarea invitatilor, Matilda acuzandu-l pe sotul sau ca o placea pe Clara.
Insarcinata in luna a opta, Matilda a vrut sa plece de acasa, insa reactia violenta a sotului sau, care i-a incuiat geamantanele in dulap, a oprit-o din drum. La doua luni dupa nasterea fetitei lor, Silvia (numita dupa mama lui Victor), a avut loc botezul. La botez au fost invitate rudele Matildei si cativa dintre colegii ei arhitecti, parintii si bunicii lui Victor, din partea mamei, precum si Ion Micu si Clara, dar si doctorul Vaintrub, medicul ginecolog al Matildei si Ben Alexandru, un prieten al lui Victor si profesor de psihologie la Universitate. La sfarsitul petrecerii, Petrini l-a condus pe Ion Micu spre casa, pentru a discuta despre cea de-a doua reforma a invatamantului. Agitata de dezvaluirile Tamarei, sotia lui Artimon, despre trecutul amoros al sotului sau, la intoarcerea acestuia acasa, Matilda l-a zgaraiat si tras de par. Ca raspuns la violentele acesteia, Petrini a lovit-o iar aceasta a cazut. Interventia bunicului lui Petrini a dezamorsat situatia, cei doi soti ajungand sa inchine un pahar de vin dupa plecarea invitatilor.
In acea seara, Victor Petrini a fost arestat de Securitate si condus la unul dintre sediile lor, unde a fost interogat in legatura cu pretinsa apartenenta a acestuia la organizatia ilegala “Sumanele negre”.
***