Adam și Eva
- rezumat -
Romanul debutează cu agonia profesorului univeristar Toma Novac într-o cameră de spital. Starea bolnavului este foarte gravă, acesta fiind adus în cursul serii anterioare, după ce fusese împușcat de către soțul gelos al unei tinere pe nume Ileana. Conștientizând că urmează să moară, Toma Novac rememorează întâmplările ultimelor zile, care au dus la acest deznodământ. Este preocupat mai ales de discuțiile purtate cu prietenul său, Tudor Aleman, pe tema transcendenței iubirii. În următoarele capitole sunt relatate câteva dintre experiențele din viețile anterioare ale lui Toma Novac și iubitei sale, în diversele lor reincarnări.
În primul capitol acesta este Mahavira, născut ca fiu al păstorului Kaurava. El dă dovadă încă de mic de preocupări profunde, care le depășesc pe cele ale familiei de oameni simpli din care provine. Ca urmare, la vârsta de 14 ani, băiatul este dat în grija unui om sfânt care trăiește în pădurea din apropiere. La vârsta de 19 ani, Mahavira se hotărăște să își dedice viața căutării înțelepciunii și unei vieți ascetice. Ulterior, la presiunea familiei, renunță la aspirațiile sale și se însoară, potrivit cutumei locale. După mai mulți ani, Mahavira este ales, spre uimirea tuturor, să îl însoțească pe înțelept în ”cetatea sfântă a regilor”, Hastinapur. Călătoria, ca și alegerea lui în locul numeroșilor discipoli ai ”sfântului” sunt de neînțeles pentru toată lumea, având legătură probabil cu anumite lucruri cunoscute ori doar intuite de bătrânul înțelept.
Ajuns la destinație, Mahavira o zărește pentru doar o clipă pe Navamalika, o fată de neam nobil față de care simte o atracție inexplicabilă. Întrucât regele Arjuna nu este deloc impresionat de mesajul, care îl îndeamnă la pocăință, al bătrânul înțelept, cei doi călători fac cale întoarsă. Seara, cu conștiința datoriei împlinite, înțeleptul dispare în apele Gangelui, în timpul ritualului zilnic de purificare. Întors la palat, pentru a anunța moartea înțeleptului, Mahavira este alungat, lovit și batjocorit de slujitori, ca unul care provine dintr-o castă inferioară. Apucă totuși să o mai zărească o dată, de departe, pe Navamalika. Este îngrijit și își găsește adăpost în casa giuvaiergiului Gianuka. Atunci când Mahavira află că Navamalika urmează să se căsătorească cu regele, o pândește pe drumul spre fluviul sfânt, unde ea urma să își facă, a doua zi, baia rituală dinainte de nuntă. O atacă și încearcă să o răpească. Este oprit de numeroasele gărzi și ținut o noapte în temniță. A doua zi este dus în fața regelui, pentru judecată. Întrucât o caută cu privirea pe Navamalika, regele poruncește să fie orbit. Este ulterior torturat și omorât în chinuri.
Următorul capitol povestește viața lui Unamonu, un nobil egiptean, născut în familia nomarhului Senusret, din orașul Abotu. Unamonu și sora sa, Neferura, sunt căsătoriți conform tradiției, pentru a păstra o linie de sânge ”pură”. Unamonu primește o educație potrivită cu statutul său și, la 17 ani, călătorește pe Nil, cu un transport de sclavi oferit faraonului Kufu. După ce tatăl său moare, Unamonu îl înlocuiește ca nomarh. Când faraonul Kufu moare și el, Unamonu și soția sa, Neferura, călătoresc în capitală pentru înmormântarea și încoronarea lui Dadefra, succesorul lui Kufu. Unamonu este puternic atras de Isit, amanta faraonului, și, deși își dă seama că o iubește și că ea simte la fel, nu poate acționa direct. Fără șă o conștientizeze, Isit este iubita sa din celelalte vieți, dar și concubina preferată a lui Dadefra, urâtă și temută în același timp de popor, pentru că subminează autoritatea reginei legitime. Neferura devine prietenă cu Isit. Unamonu se străduiește să o uite, dar fără succes. Pentru a ajunge la Isit, el se implică în politica de la curte, încercând să se apropie de sfetnicii faraonului și chiar folosind vrăjitoria. În urma morții reginei și a unui război civil, Unamonu devine sfetnicul principal al lui Kafra, care urmărește să îl înlocuiască pe Dadefra, ca faraon. Într-o încercare de a o salva pe Isit în timpul asediului final al palatului, Unamonu este lovit de o săgeată și moare, înainte de a o mai revedea.
Povestea lui Gungunum, o altă ipostază a aceluiași erou masculin, începe în familia nobilului Pidur Libur, ca singur supraviețuitor al altor șapte frați. Gungunum este crescut de slujitori și însoțit de Ululai, fiul unei slujnice de încredere, care îi devine tovarăș și protector. Ululai, cu 15 ani mai mare, are interese specifice unui adolescent, precum poveștile războinice și vizitele la templul zeiței Iștar, în timp ce Gungunum arată, mai degrabă, preocupări intelectuale. Pidur Libur este încântat de interesul fiului său pentru scris și decide să-l trimită la școala de la Borsippa.
La festivalul Akiti, Gungunum se îndrăgostește pe loc de Hamma, o fată pe care o întâlnește pentru prima dată la procesiune. Află că ea este din Eridu, un oraș care însă va fi curând atacat și cucerit de regele vecin, Iluma-Ilum. Ulterior Gungunum pleacă la școala din Borsippa și devine un scrib talentat. Între timp, războiul cu Iluma-Ilum continuă, iar soarta lui Hamma îi rămâne necunoscută. Părinții lui Gungunum vor să-l căsătorească, dar el este hotărât să o caute pe Hamma. Tânărul se folosește de faptul că regele Samsu-Iluna îl trimite la Nippur, pentru a copia tăblițe rare, și se apropie de zona de război și de orașul în care crede că se poate afla Hamma. Află că tatăl său a murit în luptă și armata regelui său a fost învinsă. Curând, și orașul Nippur este cucerit de Iluma-Ilum, iar Gungunum este luat ostatic. Ululai aduce răscumpărarea cerută, dar cu o foarte mică întârziere. Într-o încercare disperată de a-l salva pe stăpânul său, slujitorul este ucis. Gungunum este executat și el, alături de alți prizonieri.
Povestea lui Axius Saturnius începe în Antium, unde se naște ca al șaptelea copil al cavalerului roman Nigidius Saturnius. După ce familia se mută la Roma, Axius rămâne cu bunica și pedagogul sclav Myro. Următoarea schimbare majoră în viața lui vine când fratele său mai mare, Nonius, moare în luptă, lăsându-l pe Axius singurul moștenitor al familiei. Axius este adus la Roma și logodit cu Chrysila, dintr-o familie cu mare influență. Tatăl său decide să îl trimită în armată, deși are temeri de a nu-l pierde, la fel ca pe fratele său, Nonius. Un oracol dă asigurări că Axius nu va muri în luptă, ci în baie. Schimbările politice și victoria romanilor asupra germanilor îl aduc pe Axius înapoi la Roma după scurt timp, fără ca acesta să fi participat la vreo luptă. Aici își găsește tatăl pe moarte și moștenește o avere impresionantă. La 24 de ani, Axius devine un nobil bogat, petrecându-și timpul studiind diverse curente de gândire. Revederea logodnicei sale, Chrysila, pe care o neglijase în ultimii ani, îl face să o aprecieze mai mult. Cei doi se căsătoresc, iar Chrysila îi dăruiește trei băieți și o fată.
Fără să înțeleagă prea bine de ce, dar având probabil legătură cu viețile anterioare, Axius devine fascinat de filosofie, zei și misterele egiptene. Într-o zi, întâlnirea cu o tânără sclavă, Servilia, îl tulbură profund. Pentru a ascunde atracția sa fulgerătoare, Axius se comportă dur cu ea și cere soției să o îndepărteze. Simțindu-se sub influența unor farmece, pleacă la Antium pentru a căuta leacuri, dar fără succes. Întors la Roma, Axius pregătește o călătorie îndelungată, refuzând să fie însoțit de altcineva în afară de Myro și doi sclavi. Frustrat, înainte de plecare, cere ca Servilia să fie biciuită. Călătoria îl duce în Grecia, Egipt și Palestina, unde primește sfatul pragmatic de a ucide sclava care îi provoacă atâta tulburare. Se întoarce la Roma, unde constată uciderea Serviliei de către soția sa, din gelozie. Axius cere să i se pregătească baia. Aici, își ia viața, tăindu-și venele cu același pumnal cu care fusese ucisă Servilia, și împlinind astfel profeția oracolului.
Hans, cunoscut mai târziu ca Adeodatus, se naște într-un sat sărac de lângă mânăstirea Lorsch. La 13 ani, este lăsat la mânăstire pentru a deveni călugăr. În timpul anului de noviciat, găsește consolare în icoana Maicii Domnului, de care este fascinat, devenind un călugăr devotat și practicând autoflagelarea pentru a evita ispitele, mai ales cele trupești. După ce întreaga sa familie moare din cauza ciumei, Adeodatus vizitează un izvor legat de legenda eroului Siegfried. Acolo, întâlnește o veche cunoștință, Margareta, a cărui apariție îl tulbură și îl ispitește fizic. Semnele apropierii sfârșitului lumii, inclusiv apariția unei comete, îl determină pe Adeodatus să plece în lume, pentru a-și înfrunta ispitele și a propovădui. În călătoria sa, întâlnește pe diavol sub diverse forme și petrece timp cu un pustnic, cu care împărtășește aceleași convingeri despre sfârșitul lumii. Se întoarce la mânăstire mulțumit, dar noua conducere și ceilalți călugări resping vechile credințe despre sfârșitul lumii. Adeodatus devine și mai retras, petrecându-și timpul în chilie și practicând autoflagelarea. O nouă cometă reînvie superstițiile poporului. El are o viziune a Fecioarei Maria și este convins că momentul sfârșitului lumii, care nu a venit, a avut la bază o mică eroare de calcul. Adeodatus părăsește mânăstirea, călătorind desculț prin Alpi și vizitând Roma, unde se luptă cu ispitele și devine obsedat de icoana Maicii Domnului. După 20 de ani de nevoință, se întoarce la mânăstirea Lorsch, unde așteaptă sfârșitul lumii. Are o dispută cu un călugăr mai tânăr. Pe măsură ce se apropie sărbătorile de Paști, starea sa de sănătate se înrăutățește. În cele din urmă, moare în chilia sa, convins de apropierea sfârșitului lumii și ținând în brațe icoana iubită.
Următoarea reincarnare se realizează cu ajutorul francezului Gaston, născut în familia spițerului Duhem din Arras. Educat de un tată adept al ideilor enciclopediste și al progresului, precum și de o mamă profund religioasă, Gaston se îndepărtează de dorința părinților de a deveni preot, influențat de lectura literaturii interzise. Pe fondul unor calități intelectuale remarcabile, Gaston este îndrumat spre o carieră în medicină și o căsătorie aranjată cu Antoinette, fiica unui doctor local. După studii la Paris, el se întoarce acasă, se căsătorește cu Antoinette, o femeie crescută într-un mediu religios strict, și preia afacerea tatălui său. Gaston devine cunoscut pentru empatia sa excesivă față de pacienți, spre nemulțumirea familiei. El și Antoinette au convingeri religioase și filozofice diferite, ceea ce duce la tensiuni în căsnicia lor. Evoluția social-politică, marcată de Revoluția Franceză, influențează profund viața lui Gaston. El devine critic al influenței preoților și se implică în evenimente revoluționare, însă fără a aspira la funcții politice. Întâlnirea cu Joseph Lebon, pe vremuri un aspirant la preoție, dar devenit între timp revoluționar, îi consolidează convingerile. Gaston vizitează Parisul, întâlnește figuri revoluționare importante, inclusiv pe vechiul său vecin, Maximilien Robespierre, dar se întoarce acasă dezamăgit de radicalismul noii puteri. Pe măsură ce Revoluția devine mai sângeroasă, Gaston se distanțează de extremism. El își exprimă public dezacordul cu acțiunile lui Lebon, ceea ce duce la condamnarea sa la moarte pentru "ateism periculos". În cele din urmă, Gaston este executat prin ghilotinare, alături de alte victime ale terorii revoluționare, inclusiv Yvonne Colllignon, o călugăriță tânără. Audierea procesului acesteia, față de care este atras instantaneu, îi marchează și îi modifică profund comportamentul. El acceptă spontan să îi sfideze pe revoluționari și să fie executat alături de ea.
Este reluată apoi viața lui Toma Novac, de la începutul romanului. Acesta este un personaj marcat de pierderi și căutări filosofice, născut ca fiu al lui Petre Novac și a celei de-a doua soții a acestuia, Florica. Toma devine orfan de ambii părinți și moștenește o avere considerabilă. Este crescut de o mătușă și urmează facultatea de filozofie. El călătorește prin Europa și America, devenind doctor în filosofie și se întoarce în țară, unde preia o catedră universitară. În ciuda eforturilor cunoscuților și familiei, nu este interesat de căsătorie. În timpul Primului Război Mondial, participă la lupte, comportându-se cu vitejie.
Întâlnirea cu profesorul Tudor Aleman și discuțiile cu acesta pe tema vieții și a morții, având la bază ideile exotice ale acestuia din urmă, devin centrale în viața lui Toma. Perspectiva lui se schimbă radical atunci când întâlnește o femeie necunoscută, Ileana, și se îndrăgostește de ea, aparent la prima vedere. Află că aceasta este căsătorită cu un fost ofițer țarist, Ștefan Poplinski, și începe o relație secretă cu ea. Sub pretextul că îl ajută pe bărbat cu recuperarea moșiilor, Toma își folosește relația cu Ștefan Poplinski pentru a fi aproape de Ileana. Deși Ileana ezită să părăsească un soț, pe care îl consideră blând și bun la suflet, Toma și ea plănuiesc să fugă împreună în Italia. Înainte de plecare, Ștefan se întoarce însă pe neașteptate și îl împușcă pe Toma.
Povestea se încheie așa cum a început, cu Toma Novac pe patul de spital. Lângă el se află Tudor Aleman și Ileana. Toma Novac înțelege că a sosit clipa ”verificării supreme” a teoriei dezvoltate împreună cu prietenului său, referitoare la perpetua căutare a dragostei timp de șapte vieți și la iubire ca forță ale cărei legături sunt etern reînnoite și reluate în diferite forme și circumstanțe.
***