REGI
- Cartea a patra a regilor -
Capitolul 1
Boala și moartea lui Ohozia. Ilie și focul din cer.
Ohozia, regele Samariei, s-a îmbolnăvit. Acesta a trimis soli care să-l întrebe pe zeul Ecronului, Baal-Zebub, dacă își va recăpăta sănătatea. Atunci, îngerul Domnului i-a vorbit lui Ilie Tesviteanul și i-a cerut sa iasă în întâmpinarea solilor regelui Samariei și să le spună că regele va muri. După ce solii s-au întors la palat și i-au transmis regelui cele spuse de Ilie Tesviteanul, regele a trimis un căpitan, împreună cu 50 de oameni, care să-l aducă la el pe omul lui Dumnezeu. Atât căpitanul, cât și oamenii săi, au murit după ce s-a pogorât foc din cer și i-a nimicit. La fel s-a întâmplat și cu cel de-al doilea căpitan trimis și cu oamenii săi.
Cel de-al treilea căpitan a îngenunchiat în fața lui Ilie și l-a rugat pe acesta să le cruțe viața. Îngerul Domnului l-a îndemnat pe Ilie să nu îi fie frică și să meargă la palatul regelui, împreună cu căpitanul.
Când a ajuns la palat, Ilie i-a reproșat regelui că a trimis soli la zeul Ecronului și nu a crezut în Dumnezeul lui Israel. La scurt timp, regele a murit iar în locul său a domnit Ioram, fiul lui Ahab. Acesta a păcătuit mai puțin decât frații săi și mama sa, distrugând stalpii lui Baal construiți de tatăl său.
Capitolul 2
Ilie este ridicat la cer. Începutul misiunii lui Elisei.
Ilie și Elisei au plecat din Ghilgal. Ilie i-a cerut lui Elisei sa rămână în urmă, însă acesta a refuzat și au plecat spre Betel împreună. Pe drum, fiii profeților i-au amintit lui Elisei că Ilie urma să fie ridicat de Domnul la cer. Elisei știa, de aceea le-a cerut sa tacă. Ilie a încercat să plece singur și către Ierihon și Iordan, însă Elisei a insistat să îl însoțească. În fiecare localitate, fiii profeților îi aminteau lui Elisei că Ilie urma să fie ridicat la cer.
Însoțit de Elisei și de 50 dintre fiii profeților, Ilie a ajuns la apele Iordanului. După ce Ilie a lovit apele Iordanului cu cojocul său, apele s-au despărțit și toți au putut trece prin ape, ca pe uscat.
Elisei își dorea ca Duhul care a fost peste Ilie să fie și peste el „îndoit”. În timp ce vorbeau, un car cu cai de foc i-a despărțit pe cei doi, iar un vârtej de vânt l-a ridicat pe Ilie până ce Elisei nu l-a mai văzut. În semn de jale, Elisei și-a sfâșiat hainele.
Luând cojocul lui Ilie, Elisei a încercat să despartă apele Iordanului. Când nu a reușit, l-a strigat pe Dumnezeu, iar apele s-au despărțit. Oamenii care erau cu Elisei au insistat să meargă sa îl caute pe Ilie, temându-se că Duhul Domnului l-a aruncat în apele Iordanului. După ce nu l-au găsit, Elisei i-a certat pentru insistență. El le-a cerut oamenilor să pună într-o oală nouă sare, pe care a aruncat-o în apă. Atunci, apele, care erau „rele”, și pământul, care era sterp, s-au însănătoșit.
Pe drumul său spre Betel, Elisei a fost batjocorit de niște copii. După ce Elisei i-a blestemat, 42 dintre aceștia au fost sfâșiați de doi urși ieșiți din pădure. Din Betel, Elisei a mers pe muntele Carmel, de unde s-a întors în Samaria.
Capitolul 3
Ioram, rege peste Israel.
Ioram, fiul lui Ahab, a domnit în Israel 12 ani. Acesta a fost mai puțin păcătos decât înaintașii săi, însă a greșit ca și Ieroboam, care în trecut a atras Israelul în păcat.
Mesa, regele Moabului îi plătea regelui lui Israel un tribut anual, constând în 100.000 de miei și 100.000 de berbeci netunși. După moartea lui Ahab, regele Moabului a pornit război împotriva lui Israel. În ziua izbucnirii conflictului, regele Ioram a făcut un recensământ pentru a afla numărul bărbaților buni de luptă. Împreună cu regii Iudei și Edomului, acesta a plecat către cetatea Moabului, pe care a înconjurat-o timp de 7 zile. După ce au rămas fără apă pentru tabără și animale, cei trei regi au mers la Elisei și i-au solicitat sfatul. Acesta a cerut să îi fie adus un cântăreț la harpă, întrucât era un lucru obișnuit ca instrumentele muzicale să fie folosite pentru a induce extazul profetic. În timp ce cântărețul cânta, Domnul i-a vorbit lui Elisei și i-a spus că cei trei regi aliați vor izbândi iar văile Moabului se vor umple de ape.
După ce au văzut ape roșii care au înconjurat cetatea, moabiții au crezut că cei trei regi s-au luptat între ei și au pornit la atac. Israeliții au ripostat puternic și i-au înfrânt pe moabiți, le-au dărâmat cetățile și au distrus totul în cale. Împreună cu 700 de oameni, regele Moabului a încercat să străpungă rândurile inamice. După ce nu a reușit, l-a oferit pe întâiul său născut jertfă zeului Chemoș. Văzând cele întâmplate, israeliții s-au întors în țara lor.
Capitolul 4
Minunile lui Elisei.
Rămasă văduvă, una dintre soțiile fiilor profeților, i-a cerut ajutorul lui Elisei, după ce creditorii au venit să îi ia ambii fii, pentru a-i face robi. Omul lui Dumnezeu a întrebat-o ce bunuri avea în casă iar aceasta i-a spus că nimic altceva în afară de puțin ulei, cu care să se ungă. Elisei i-a poruncit să strângă de la vecini cât de multe vase goale putea, apoi să se închidă în casă împreună cu feciorii săi și să înceapă să toarne uleiul în vase. Femeia a făcut întocmai și a umplut toate vasele, după care Elisei a îndemnat-o sa vândă uleiul pentru a-și putea plăti datoriile.
În Sunem se afla o doamnă la care Elisei mânca de fiecare dată când venea în cetate. Aceasta a construit un foișor pe acoperișul casei și i-a amenajat lui Elisei un loc confortabil, unde să stea când avea nevoie. În semn de mulțumire, Elisei a chemat-o pe Sunamită și a întrebat-o cu ce o putea răsplăti. Femeia nu a dorit nimic pentru ea, însă Ghehazi, servitorul său, i-a spus lui Elisei că femeia nu avea copii iar soțul acesteia era bătrân. La un an după ce Elisei i-a prezis, femeia a născut un fiu.
Fiul Sunamitei a crescut, i s-a făcut rău și a murit. Femeia a plecat în grabă către Elisei, pentru a-i cere ajutorul. Acesta i-a dat toiagul său pentru a-l pune pe fața copilului, cerându-i sa nu vorbească cu nimeni până ce nu va ajunge acasă. Ghehazi a ajuns înaintea femeii și a pus toiagul pe fața copilului, însă nu s-a întâmplat nimic. Venind în urma femeii, Elisei a intrat în casă și s-a așezat de șapte ori peste copil, punându-și mâinile peste mâinile acestuia, buzele peste buzele lui și ochii peste ochii săi. Atunci copilul a înviat. În semn de recunoștință, femeia s-a aruncat la picioarele lui Elisei.
Când Elisei s-a întors la Ghilgal, în această țară era o mare foamete. Acesta i-a cerut servitorului său să facă o fiertură pentru fiii profeților. Pentru că omul nu cunoștea plantele culese, a făcut o mâncare care era otrăvitoare. După ce Elisei a poruncit să fie adăugată făină, mâncarea a putut fi consumată.
Un bărbat din Baal-Salisa i-a adus lui Elisei douăzeci de pâini de orz și turte de smochine în dar. Din porunca Domnului și la îndemnul lui Elisei, mâncarea a fost împărțită la 100 de oameni, și nu numai că ea a fost suficientă, dar a mai și rămas.
Capitolul 5
Elisei îl vindecă pe Neeman Sirianul.
Neeman, căpetenia oștirii Siriei și apropiat al regelui, era bolnav de lepră. Una dintre roabele soției lui Neeman, care era israelită, i-a spus stăpânei sale că în Samaria se afla un om al lui Dumnezeu care l-ar putea vindeca de lepră pe stăpânul ei.
Neeman a plecat către Samaria, primind o scrisoare de la regele său către regele Israelului, în care îi cerea să intervină pentru vindecarea căpeteniei sale. Neeman a luat cu sine 10 talanți de argint, șase mii de galbeni de aur și zece rânduri de haine. Când a primit scrisoarea de la regele Siriei, regele Israelului și-a sfâșiat hainele, știind că nu îi stă în putere sa vindece pe cineva.
Auzind de momentul dificil în care se afla regele său, Elisei a cerut ca Neeman să fie adus la el, pentru a se ști că „în Israel se află un profet”. Elisei i-a cerut lui Neeman să se scalde de 7 ori în apele Iordanului, pentru ca astfel să își recapete sănătatea. Crezând că procesul de vindecare va fi diferit, Neeman s-a înfuriat, însă, la insistențele servitorilor săi, a mers la apele Iordanului. După ce s-a cufundat de 7 ori în apă, trupul i s-a vindecat. În acel moment, Neeman a mărturisit că singurul Dumnezeu de pe pământ era Dumnezeul lui Israel.
Elisei nu a vrut să primească niciun dar din partea lui Neeman. Cu toate acestea, Ghehazi, servitorul său, a alergat după Neeman și i-a cerut doi talanți de argint. Pentru fapta sa, Ghehazi a preluat boala celui vindecat, de care nu aveau să scape niciodată toți urmasii săi.
Capitolul 6
Toporul în apă. Asediul Samariei; foametea din cetate, al cărei sfârșit este anunțat de către Elisei.
Fiii profeților, împreună cu Elisei și servitorul său, au mers lângă apele Iordanului pentru a-și construi locuințe. În timp ce tăiau lemne, un cap de topor a căzut în apă. Elisei a aruncat un lemn în apă iar capul toporului a ieșit la suprafață.
Regele Siriei a pornit război împotriva Israelului. Sirienii și-au așezat tabăra într-un loc secret, sperând să prindă oastea Israelului în ambuscadă. Avertizat de către Elisei, regele Israelului a reușit să evite locul cu pricina. Aflând că Elisei era cel care îl avertiza pe regele Israelului de toate planurile sale secrete, regele Siriei a trimis o oaste în Dotan pentru a-l captura pe Elisei. Trezindu-se înconjurat de oaste mare și care de lupta, Elisei a cerut ajutor divin și, în sprijinul său, au apărut care de foc. Elisei i-a cerut Domnului să-i orbească pe sirieni, pe care el i-a dus în cetatea Samariei. La îndemnul lui Elisei, regele lui Israel i-a ospătat pe dușmani și i-a eliberat.
Fiul lui Benhadad, regele Siriei, a asediat cetatea Samariei. Asediul Samariei a durat atât de mult încât cetatea a fost cuprinsă de o foamete mare, alimentele de bază ajungând la prețuri exorbitante. Două femei au ajuns în conflict după ce l-au mâncat pe fiul uneia dintre ele iar cealaltă a refuzat să își sacrifice fiul. Aflând despre acest lucru, regele Israelului s-a înfuriat și și-a propus să-l ucidă pe Elisei, considerându-l răspunzător pentru situație.
Capitolul 7
Minunea salvatoare. Sfârșitul asediului.
Elisei a proorocit că, în următoarea zi, prețul alimentelor va scădea, astfel că o măsură de făină și două măsuri de orz vor ajunge fiecare să valoreze un siclu. Unul dintre mai marii regelui nu a crezut, iar Elisei i-a spus că el nu va apuca să vadă minunea.
Patru leproși, care stăteau la poarta cetății Samariei, și-au propus să meargă în tabăra sirienilor, pentru a cere de mâncare. Ajungând acolo, au observat că sirienii părăsiseră tabăra, lăsând totul în urmă, inclusiv animalele. Acest lucru s-a întâmplat după ce Domnul a trimis din cer sunet de care de luptă și nechezat de cai iar sirienii au crezut că o oștire mare venea către ei. După ce s-au ospatat, leproșii au luat mai multe bunuri de preț și le-au îngropat, dar și-au dat seama că nu fac bine și au mers în cetate, unde au dat de veste că sirieni au plecat.
Regele Israelului a tratat situația cu precauție, suspectând că sirienii doreau să le întindă o capcană. A trimis doi oameni să inspecteze. După ce trimișii au confirmat că inamicii au plecat, tot poporul a mers și a prădat tabăra siriană. Bogăția capturată a fost atât de mare încât o măsură de faină și două măsuri de orz au ajuns fiecare la prețul de un siclu.
Mai-marele regelui care nu a crezut spusele lui Elisei, a fost călcat de oameni în picioare, fără a se mai bucura de abundența de mâncare.
Capitolul 8
Sunamita și bunurile ei. Elisei și Hazael. Ioram și Ohozia, regii lui Iuda.
Elisei a sfătuit-o pe Sunamita să plece din țară împreună cu familia și servitorii ei, întrucât va urma o foamete mare, timp de șapte ani. Sunamita a respectat sfatul lui Elisei, iar după cel de-al șaptelea an s-a întors în țară.
Ghehazi îi povestea regelui despre minunea săvârsită de Elisei cu copilul Sunamitei tocmai când aceasta a venit în audiență la rege pentru a-și recupera casa și averea. Auzind cine este femeia, regele a poruncit să-i fie înapoiată toată averea, precum și roadele țarinei din momentul plecării și până în momentul discuției.
Elisei a sosit în Damasc când regele Siriei era bolnav. Aflând despre venirea lui Elisei, regele i-a poruncit lui Hazael, ajutorul său, să meargă la acesta pentru a-i cere sfatul în privința sănătății sale. Hazael a plecat către Elisei însoțit de o mare cantitate de bunuri alese. Elisei l-a îndemnat pe Hazael sa îi spună regelui că va trăi, deși nu era adevărat. În fața lui Hazael, Elisei a început să plângă, anticipând atrocitățile pe care Hazael le va face, ca rege al Siriei, asupra israeliților.
Întors la palat, Hazael i-a transmis regelui că va trăi, deși a doua zi el însuși îl ucide pe reg, prin sufocare cu o cârpă udă, împlinind astfel profeția lui Elisei.
Ioram, fiul lui Iosafat, a devenit rege în Iuda la vârsta de 32 de ani. Acesta a păcătuit față de Domnul, însă Domnul nu l-a nimicit datorită promisiunii făcute regelui David că întotdeauna va avea un „luminător”.
În timpul domniei lui Ioram, edomiții s-au răsculat și s-au eliberat de sub stăpânirea lui Iuda. După moartea sa, Ioram a fost înmormântat în cetatea lui David, alături de părinții săi. În locul său a devenit rege Ohozia (fiul său). Ohozia a domnit în Ierusalim doar un an. În timpul domniei, acesta a păcătuit față de Domnul. El i-a cerut lui Ioram, fiul lui Ahab să-i devină aliat în lupta împotriva lui Hazael, regele Siriei. Ioram a fost rănit în luptă și s-a întors în Israel pentru a se vindeca.
Capitolul 9
Iehu, uns rege peste Israel. Iehu ucide pe regele lui Israel și pe al lui Iuda.
Elisei i-a poruncit unuia dintre fiii profeților sa meargă în Ramotul Galaadului și să îl ungă pe Iehu, fiul lui Iosafat, rege peste Israel, proorocindu-i că va nimici casa lui Ahab și va răzbuna moartea profeților uciși din ordinul Izabelei. Aceasta își va pierde viața, însă trupul ei nu va fi înmormântat, ci va fi mâncat de câini. Cei care erau cu Iehu în momentul ungerii, au dat de veste în toată cetatea despre noua numire.
Iehu a pornit război împotriva lui Ioram, aflat în Israel, convalescent după rănile suferite în războiul cu sirienii. Un străjer l-a văzut pe Iehu că vine și i-a dat de știre regelui său. Acesta a trimis o iscoadă care să-l întrebe pe Iehu dacă a venit cu gând de pace, însă iscoada i s-a alăturat lui Iehu.
Iehu l-a ucis cu o lovitură de arc pe Ioram, pentru toate destrăbălările și vrăjitoriile mamei sale, Izabela, și i-a poruncit lui Bidcar, căpetenia oștirii, să-l arunce în țarina lui Nabot Izreelitul.
Din ordinul lui Iehu a fost ucis și Ohozia, regele lui Iuda. Acesta a fost dus de către servitorii săi la Ierusalim și înmormântat în cetatea lui David. Auzind de venirea lui Iehu în Izreel, Izabela și-a vopsit ochii și și-a împodobit capul. Iehu le-a poruncit unor eunuci să o arunce de la fereastră. Aceștia au aruncat-o, iar corpul ei a fost călcat în picioare de cai, rămânând întregi doar capul, picioarele și mâinile. Fiind fiică de rege, Iehu a poruncit unor servitori să o îngroape. Când aceștia nu au mai găsit decât niște rămășițe din corpul Izabelei, Iehu a spus că astfel se împlinește proorocirea lui Ilie Tesviteanul care spunea că Izabela va fi mâncată de câini iar resturile ei vor zăcea, ca un gunoi, pe câmpul lui Izreel.
Capitolul 10
Stârpirea neamului lui Ahab și a cultului lui Baal. Domnia lui Iehu.
Iehu a transmis o scrisoare mai-marilor Samariei în care le cerea să-l aleagă rege pe cel mai bun dintre cei 70 de fii ai lui Ahab. Aflând despre victoriile repurtate de Iehu, mai-marii Samariei s-au temut și i-au trimis o scrisoare în care i-au făgăduit supunere. Iehu le-a transmis o a doua scrisoare, în care le-a cerut să-i ucidă pe toți fiii lui Ahab.
Mai-marii Samariei i-au ucis pe cei 70, iar capetele lor au fost puse în coșuri și trimise în Izreel. Iehu a poruncit să fie făcute două grămezi din capetele primite, iar în dimineața zilei următoare s-a adresat poporului, căruia i-a cerut să ia aminte la faptul că nimic nu rămâne neîmplinit din cuvântul Domnului. Iehu a ucis întreaga familie a lui Ahab, pe prietenii și pe preoții lui. Pe drumul spre Samaria, Iehu i-a întâlnit pe frații lui Ohozia, care mergeau să se închine fiilor regelui. Din porunca lui Iehu, aceștia au fost uciși.
Ajuns în Samaria, sub pretextul că vrea să îi aducă jertfa lui Baal, Iehu i-a adunat pe toți închinatorii zeului și i-a ucis, după care a distrus toți stâlpii care simbolizau prezența zeului. Pentru faptele sale, Domnul i-a promis lui Iehu că fiii săi vor sta, până la al patrulea neam, pe tronul lui Israel. Cu toate acestea, Iehu a păcătuit, perioadă în care Domnul a permis ca Hazael să cucerească diferite părți din Israel.
După moartea sa, Iehu a fost înmormântat în Samaria, alături de părinții săi. Ioahaz, fiul lui Iehu, a devenit noul rege în Israel.
Capitolul 11
Atalia și Ioaș.
După moartea regelui Ohozia, Atalia, mama sa, i-a ucis pe toți posibilii pretendenți la tron, ea însăși fiind doritoare de putere. Însă Ioseba, fiica regelui Ioram și sora regelui Ohozia, l-a ascuns pe Ioaș, fiul regelui, scăpându-l astfel de la moarte. A fost ascuns în templul Domnului vreme de șase ani, timp în care Atalia a domnit ca regină. În cel de-al șaptelea an, preotul Iehoiada a angajat soldați care să-l păzească pe regele de drept. Soldații au fost înarmați cu săbiile și sulițele regelui David, care se aflau în templul Domnului.
Preotul Iehoiada l-a uns și proclamat rege pe Ioaș, iar ostașii însărcinați cu protecția acestuia au strigat „Trăiască regele!”. Urmând mulțimea care dorea să-l cinstească pe rege, Atalia a intrat în templu. Din ordinul preotului Iehoiada, soldații au dus-o pe Atalia până la casa regelui, pe calea intrării Cailor, și au ucis-o.
Iehoiada a făcut un legământ între Domnul și popor, prin care poporul renunța la idolatrie și se întorcea la credința într-un singur Dumnezeu. Au dărâmat templul și jertfelnicele lui Baal, iar Matan, preotul zeului, a fost ucis.
Din templul Domnului, Ioaș a fost mutat în casa regelui, unde a fost cinstit de către întreg poporul.
Capitolul 12
Domnia și moartea lui Ioaș.
Ioaș avea șapte ani când a fost numit rege, domnind în Ierusalim timp de 40 de ani. Sub îndrumarea preotului Iehoiada, regele a umblat în calea Domnului.
Toate dările oamenilor erau administrate de către preoți, care trebuiau să le folosească pentru buna funcționare a templului. Însă preoții abuzau de încrederea regelui, și, timp de 23 de ani, au sustras banii destinați reparațiilor.
După ce regele le-a reproșat preoților reaua-credință în administrarea templului, preotul Iehoiada a luat o ladă, căreia i-a făcut o deschizătură în capac, și a așezat-o lângă jertfelnic. Preoții care păzeau ușa puneau în ladă banii ce se aflau în templul Domnului. Când se constata că în ladă s-au adunat mai mulți bani, secretarul regelui și arhiereul îi strângeau și-i numărau, după care îi înmânau celor responsabili cu reparațiile. Doar banii din jertfa pentru păcat și jertfa pentru greșeală erau luați de către preoți.
Hazael, regele Siriei, a cucerit Gatul. Pentru a evita un război, Ioaș a luat toate sfintele odoare dăruite de Iosafat, Ioram și Ohozia, precum și tot aurul din vistieria templului și din casa regală, și le-a trimis regelui Hazael, care a renunțat la planurile sale de a invada Ierusalimul.
Regele Ioaș a fost ucis de către slugile sale, Iosacar și Iozabad, în casa Milo. A fost îngropat lângă părinții săi, în cetatea lui David. În locul lui a devenit rege Amasia, fiul său.
Captolul 13
Ioahaz și Ioaș, regii lui Israel. Moartea lui Elisei.
Ioahaz, fiul lui Iehu, a domnit în Israel timp de 17 ani. Pentru păcatele sale, Domnul a dat Israelul în mâinile lui Hazael și Benhadad, regii Siriei. Pentru că Ioahaz s-a rugat Domnului, Acesta i-a scăpat de sub stăpânirea Siriei, însă oamenii au păcătuit în continuare în fața Domnului. Ioahaz a fost înmormântat în Samaria, lângă părinții săi.
Ioaș, fiul lui Ioahaz, a domnit în Israel 16 ani, timp în care a păcătuit în fața Domnului. El a fost înmormântat în Samaria, lângă părinții săi.
Când Elisei era bolnav, Ioaș, regele lui Israel, a mers la căpătâiul lui, a plâns și s-a rugat. Elisei a cerut să îi fie adus un arc și săgeți, cu care Ioaș a săgetat prin fereastra dinspre răsărit. Elisei i-a destăinuit că aceea era săgeata „mântuirii Domnului” și că îi va învinge pe sirieni la Afec. După aceasta, i-a cerut lui Ioaș să bată cu un arc în pământ. După ce Ioaș a bătut de trei ori, Elisei i-a spus că îi va învinge pe sirieni doar de trei ori.
Elisei a fost îngropat în perioada când în țară au pătruns tâlharii lui Moab. În aceeași perioadă, un om decedat care, în graba năvălirii a fost scăpat și s-a atins de rămășițele profetului, a înviat. După ce Hazael a murit, Benhadad a devenit regele Siriei. În timpul domniei sale, Ioaș, fiul lui Ioahaz, a recucerit cetățile pierdute de către strămoșii săi.
Capitolul 14
Domnia și moartea lui Amasia. Ieroboam al II-lea, regele lui Israel.
Amasia, fiul lui Ioaș, a domnit în Iuda 29 de ani și nu a păcătuit în fața Domnului. Cu toate acestea, nu a desființat „înălțimile”, întrucât oamenii încă mai aduceau jertfe și tămâieri. El i-a ucis pe criminalii tatălui său, însă nu și pe fiii acestora, respectând astfel legea lui Moise, care spunea că fiii nu trebuie făcuți răspunzători pentru păcatele părinților.
Amasia a învins 10.000 de edomiți în Valea Sării și a cucerit cetatea moabită Stânca, căreia i-a pus numele Iocteel. După această victorie, a trimis soli la Ioaș, fiul lui Ioahaz, regele Israelului, prin care l-a provocat la război. Cele două oștiri s-au întâlnit la Bet-Semeș, în Iuda. Iudeii au fost înfrânți de către israeliți, iar regele Amasia a fost capturat. După capturarea regelui, Ioaș a mers în Ierusalim și a dărâmat zidul orașului, de la poarta lui Efraim, până la poarta din colț. Totodată, a luat ca pradă de război ostatici, dar și tot aurul, argintul și vasele din templul Domnului.
Amasia, regele lui Iuda, a mai trăit 15 ani după moartea lui Ioaș, regele lui Israel. Amasia a fost ucis la Lachiș, dar transportat în Ierusalim și înmormântat în cetatea lui David. În locul lui Amasia a fost numit rege Azaria, fiul său. Acesta a rezidit Elatul și l-a reintegrat în Iuda.
Ieroboam, fiul lui Ioaș, a domnit în Israel 41 de ani, timp în care a păcătuit în fața Domnului. Acesta a refăcut vechiul hotar al lui Israel, de la intrarea Hamatului, până la marea Araba. Ieroboam a fost înmormântat alături de părinții săi iar în locul lui a domnit Zaharia, fiul său.
Capitolul 15
Azaria, rege în Iuda. Zaharia, Salum, Menahem, Pecahia și Pecah, regi în Israel. Iotam, rege în Iuda.
Azaria, fiul lui Amasia, a domnit 52 de ani și nu a păcătuit în fața Domnului. Doar „înălțimile” nu le-a dărâmat. Regele s-a îmbolnăvit de lepră, și, în timpul bolii sale, poporul a fost judecat de către Iotam, fiul său. Azaria a fost înmormântat în cetatea lui David iar în locul său a domnit Iotam, fiul lui.
Zaharia, fiul lui Ieroboam, a domnit șase luni și a păcătuit în fața Domnului. Salum, fiul lui Iabeș, l-a ucis pe Zaharia și a devenit rege în locul său. Salum, fiul lui Iabeș, a domnit o lună în Samaria. El a fost ucis de către Menahem, fiul lui Gadi, care a devenit rege în locul lui.
Menahem a distrus Tirța și a ucis toate femeile însărcinate. Acesta a domnit în Samaria 10 ani și a păcătuit în fața Domnului. Pentru a nu porni război împotriva Israelului, Menahem i-a plătit lui Ful, regele Asiriei, suma de 1.000 de talanți de argint, sumă pe care a luat-o de la israeliții bogați. Menahem a fost înmormântat alături de părinții săi, iar în locul lui a domnit Pecahia, fiul său.
Pecahia a domnit în Israel doi ani și a păcătuit în fața Domnului. Pecah, fiul lui Remalia, împreună cu Argob, Arie și 50 de oameni din Galaad, l-au ucis pe Pecahia, iar Pecah a devenit rege în locul acestuia.
Pecah, fiul lui Remalia, a domnit 20 de ani în Samaria și a păcătuit în fața Domnului. În timpul domniei sale, Tiglatfalasar, regele Asiriei, a capturat Ionul, Abel-Bet-Maaca, Ianoah, Chedeșul, Hatorul, Galaadul, Galileea și ținutul lui Neftali. Osea, fiul lui Ela, l-a ucis pe Pecah și a devenit rege în locul lui.
Iotam, fiul lui Azaria, a domnit în Iuda 16 ani și nu a păcătuit în fața Domnului. A fost înmormântat alături de părinții săi în cetatea lui David. În locul lui a domnit Ahaz, fiul său.
Capitolul 16
Domnia lui Ahaz.
Ahaz, fiul lui Iotam, a domnit în Ierusalim 16 ani și a păcătuit în fața Domnului, aducând jertfe și arzând tămâie pe dealuri, înalțimi, și sub tufișuri. De asemenea, regele și-a trecut primul născut prin foc.
Rațon, regele Siriei, și Pecah, regele Israelului, au pornit război împotriva Ierusalimului, însă nu l-au putut înfrange pe Ahaz. Acesta i-a cerut ajutorul lui Tiglatfalasar, regele Asiriei, oferindu-i în dar tot argintul și aurul care se găseau în vistieria templului Domnului și în cea a casei regale. Ca urmare, regele Asiriei i-a venit în ajutor și a cucerit Damascul, pe locuitori i-a strămutat și l-a ucis pe regele Siriei.
Regele Ahaz a mers în Damasc pentru a-l întâlni pe regele asirian. Acolo a luat model după templul din Damasc și i l-a trimis preotului Urie, pentru a zidi un templu identic. Când a văzut templul nou construit, regele Ahaz a adus jertfe, ardere-de-tot și libații, iar sângele jertfelor de pace l-a vărsat pe altar. Jertfelnicul de aramă l-a mutat în partea de miazanoapte a templului nou. Regele i-a poruncit preotului Urie ca toate jertfele să fie aduse pe altarul cel nou.
După moartea sa, regele Ahaz a fost înmormântat în cetatea lui David, alături de părinții săi, iar în locul lui a domnit Iezechia, fiul său.
Capitolul 17
Osea, rege al lui Israel. Asirienii cuceresc Samaria și deportează populația.
Osea, fiul lui Ela, a domnit în Samaria nouă ani și a păcătuit în fața Domnului. Salmanasar, regele Asiriei, a cucerit Israelul iar Osea îi plătea acestuia bir. Pentru că regele asirian îl bănuia pe Osea de nesupunere, l-a încătușat și l-a închis în temniță. Regele asirian a cucerit Samaria după un asediu care a durat trei ani. Pe israeliți i-a deportat în Asiria, în munții Mediei. Domnul a îngăduit această strămutare întrucât poporul a păcătuit în fața Sa, închinându-se la dumnezei străini. Au turnat două juninci din aur, au adopat cultul astrelor și i s-au închinat lui Baal.
Regele asirian a adus în Samaria oameni din Babilon, Cuta, Ava, Hamat și din Sefarvaim. Pentru că se închinau la dumnezei străini și nu se temeau de Domnul, Acesta a trimis asupra lor lei, care au făcut multe victime. Atunci regele a cerut să fie trimiși între ei preoți, care să-i învețe legea Dumnezeului acelei țări.
Aceste neamuri se temeau de Domnul, însă și-au păstrat obiceiurile religioase ale țării din care veneau, slujind idolilor lor.
Capitolul 18
Iezechia, rege peste Iuda. Cucerirea Samariei și sfârșitul regatului de nord. Primele invazii ale lui Senaherib asupra Ierusalimului.
Iezechia, fiul lui Ahaz, a domnit în Ierusalim 29 de ani, nu a păcătuit în fața Domnului și I-a respectat poruncile. Acesta a desființat tot ceea ce era închinat idolilor: înălțimile, stâlpii, tufișurile, precum și șarpele de aramă făcut de Moise, deoarece oamenii îi aduceau tămâieri.
Salmanasar, regele Asiriei, a atacat Samaria și a asediat-o, iar după trei ani a cucerit-o. Pe samarineni i-a strămutat în Asiria, în munții Mediei.
În cel de-al 14-lea an al domniei lui Iezechia, Senaherib, regele Asiriei, a cucerit Iuda și i-a stabilit lui Iezechia un bir de 300 de talanți de argint și 30 de talanți de aur.
Regele Asiriei a trimis o mare oaste împotriva Ierusalimului, avându-i în frunte pe Tartan, Rasbaris și Rabșache. Aceștia s-au oprit pe drumul către țarina nălbitorului și l-au strigat pe Iezechia. Eliachim, căpetenia casei regale, Sebna, grămăticul, și Ioah cronicarul, au ieșit pentru a-i întâmpina pe asirieni și le-au cerut, în zadar, să vorbească în limba siriana și nu în ebraică, pentru a nu-i speria pe oamenii urcați pe ziduri. Invadatorii acuzau o eventuală alianță a iudeilor cu faraonul Egiptului, după care s-au adresat direct iudeilor de pe ziduri spunându-le ca nu avea rost să creadă că Dumnezeul lor că îi va scăpa din mâna regelui asirian. Dacă se vor închina regelui asirian, nu își vor pierde viața și vor trăi în belșug.
Eliachim, Sebna și Ioah au venit cu hainele sfâșiate, în semn de jale, la Iezechia și i-au transmis cele spuse de căpeteniile asiriene.
Capitolul 19
Urmarea istorisirii. Infrângerea, prin rugăciune, a lui Senaherib.
Îmbrăcându-se în pânza de sac, regele Iezechia a mers la templu și i-a trimis pe Eliachim, Sebna și Ioah, la profetul Isaia, pentru a-i cere să se roage Domnului pentru iudeii rămași în țară, după deportare.
Domnul i-a transmis lui Iezechia, prin profetul Isaia, să nu se teamă de regele asirian, căci El va trimite un duh care îl va face pe regele asirian să se întoarcă în țara sa.
Senaherib, regele asirian, s-a întors în țara sa după ce a auzit că regele etiopienilor va porni război împotriva lui, însă i-a trimis lui Iezechia o scrisoare în care îi spunea să nu se încreadă în Dumnezeul lui, căci Ierusalimul se va afla sub stăpânirea asirienilor.
Iezechia a luat scrisoarea și a mers la templu, unde s-a rugat Domnului să scape poporul din mâinile asirienilor. Profetul Isaia i-a transmis regelui că Domnul va feri cetatea de orice acțiune inamică iar regele asirienilor nu va avea sorți de izbândă. În aceeași noapte, îngerul Domnului a ucis 185.000 de soldați asirieni. După această întâmplare, regele asirian s-a întors în țara sa. În timp ce se ruga în templul lui Nisroc, regele a fost ucis cu sabia de către fiii săi. În locul lui a domnit Asarhadon, fiul său.
Capitolul 20
Boala și vindecarea lui Iezechia. Solia lui Merodac Baladan.
Regele Iezechia s-a îmbolnăvit iar profetul Isaia i-a transmis că Domnul voia ca el să moară. După plecarea lui Isaia, Iezechia s-a rugat Domnului și a plâns cu lacrimi amare. Când Isaia se afla în curtea din mijloc, Domnul i-a cerut să se întoarcă la rege și să îi spună că i-a auzit ruga și i-a văzut lacrimile, astfel încât va mai adăuga 15 ani la durata vieții sale. Isaia i-a transmis regelui cele spuse de Domnul și a adăugat că trebuie sa pună o turtă de smochine pe rană pentru a se însănătoși.
Iezechia a cerut un semn că se va vindeca. Atunci Isaia a strigat către Domnul iar umbra tijei care indica ora s-a întors cu zece trepte pe cadranul solar, semn cerut de Iezechia.
Merdoc Baladan, regele Babilonului, i-a transmis lui Iezechia o scrisoare și un dar, auzind că acesta era bolnav. Încântat de solia primită, Iezechia le-a arătat toate bunurile de preț care se aflau sub stăpânirea sa. Profetul Isaia i-a cerut regelui să ia aminte la faptul că va veni o vreme când tot ce se află în casa sa va fi dus în Babilon iar urmașii săi vor fi luați prizonieri, castrați și puși sa păzească haremul.
Iezechia a fost înmormântat în cetatea lui David, alături de părinții săi, iar în locul lui a domnit Manase, fiul său.
Capitolul 21
Domnia lui Manase, apoi a lui Amon, fiul său.
Manase a domnit în Ierusalim 55 de ani și a păcătuit în fața Domnului. A fost un rege idolatru, care a rezidit înalțimile, i-a ridicat lui Baal un templu, a făcut tufișuri și a restaurat cultul astrelor. Acesta și-a trecut fiii prin foc, a apelat la ghicitorie, vrăjitorie și la chemarea morților, și a așezat chipul unui idol chiar în templul Domnului. De asemenea, în timpul domniei sale, au murit mulți nevinovați pe teritoriul întregului Ierusalim.
Regele Manase a fost înmormântat în curtea casei sale iar în locul lui a devenit rege Amon, fiul său. Amon a domnit în Ierusalim doi ani și a păcătuit în fața Domnului, închinându-se la idoli. Amon a fost ucis de către servitorii săi iar aceștia de către popor. Poporul l-a numit rege pe Iosia, fiul lui Amon. Amon a fost înmormântat în mormântul din grădina lui Uza.
Capitolul 22
Cartea legii descoperită sub domnia lui Iosia.
Iosia a domnit în Ierusalim 31 de ani și a făcut numai ce era drept în fața Domnului. În cel de-al 18-lea an al domniei, Iosia l-a trimis pe grămăticul Safan la templu, pentru a-i cere marelui preot Hilchia să socotească banii aduși de popor în casa Domnului și sa îi dea celor însărcinați cu întreținerea templului. Ajuns la templu, grămăticul Safan a primit de la preot „Cartea legii”, găsită de acesta în templu. Safan s-a întors la palatul regal și i-a citit regelui cartea primită. Auzind cuvintele scrise în carte, regele și-a sfâșiat hainele în semn de jale, pentru că a conștientizat cât de departe era poporul de a împlini poruncile Domnului. Acesta le-a poruncit preotului Hilchia, grămăticului Safan și lui Asaia, servul regal, să meargă la proorocița Hulda, care să-L întrebe pe Domnul despre soarta poporului.
Proorocița le-a spus că Domnul va pedepsi poporul pentru că nu I-a păzit poruncile și s-a închinat la dumnezei străini, dar pentru că regele s-a mâhnit când a citit Cartea și s-a smerit în fața Domnului, nu va apuca să vadă mânia Domnului în timpul vieții sale.
Capitolul 23
Iosia curăță de idoli templul Domnului și regatul lui Iuda, faptă care se răsfrânge și în hotarele lui Israel. Regii Ioahaz și Ioachim.
Regele i-a chemat la el pe toți bătrânii din Iuda și Ierusalim. Împreună cu tot poporul, aceștia au urcat la templul Domnului, unde a fost citită Cartea legii și au făcut un legământ că vor respecta poruncile Domnului. Regele le-a poruncit lui Hilchia și celorlalți preoți să scoată din templu toate obiectele făcute pentru zeul Baal, pentru tufiș și pentru cultul astrelor, și să le ardă în Valea Cedrilor. Preoții idolatri au fost uciși, tufișul (locul prostituției sacre în cultul Astartei) a fost scos din templu și ars, iar casa sodomiților din templu a fost dărâmată.
Tofetul, locul unde copiii erau purificați prin foc înainte de a fi sacrificați zeului Moloh sau lui Baal, a fost spurcat pentru ca nimeni să nu mai repete atrocitățile săvârșite în trecut. Caii construiți în cinstea soarelui au fost dărâmați, precum și casa construită de Solomon în cinstea Astartei, idolul sidonienilor, lui Chemoș, idolul Moabului, și lui Milcom, idolul amoniților. A dărâmat și altarul înalt construit de Ieroboam, și i-a îndepărtat pe vrăjitori și pe toți cei care chemau morții.
Regele a poruncit poporului să sărbătorească Paștele Domnului, așa cum era scris în Cartea legământului. Mânia Domnului nu s-a stins, deși n-a mai existat niciun alt rege care să se întoarcă către El așa cum a făcut Iosia.
Neco, faraonul Egiptului, a pornit război împotriva regelui asirienilor. Iosia a fost ucis la Meghiddo, după ce i-a ieșit în întâmpinare faraonului. Iosia a fost adus la Ierusalim și înmormântat în cetatea lui David, iar Ioahaz, fiul lui, a fost uns rege. Ioahaz a domnit în Ierusalim trei ani și a păcătuit în fața Domnului.
Neco l-a mutat pe Ioahaz în Ribla și a stabilit în Ierusalim un bir de o sută de talanți de aur și o sută de talanți de argint. În locul lui Ioahaz, faraonul l-a numit rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, pe care l-a redenumit Ioiachim. Ioahaz a fost dus în Egipt, unde a și murit.
Ioiachim a domnit în Ierusalim 11 ani și a păcătuit în fața Domnului.
Capitolul 24
Ioiachim, Iehonia și Sedechia, ultimii regi ai lui Iuda.
În timpul domniei regelui Ioiachim, Nabucodonosor, regele Babilonului, a supus Ierusalimul timp de trei ani. După această perioadă, Ioiachim s-a răsculat, însă Domnul a folosit stăpânirea lui Nabucodonosor pentru a pedepsi poporul infidel. De asemenea, Domnul i-a trimis în regatul lui Iuda pe caldei, sirieni, moabiți și amoniți, care hărțuiau poporul prin jafuri repetate. Ioiachim a fost înmormântat alături de părinții săi iar în locul lui a domnit Iehonia, fiul său.
Iehonia a domnit în Ierusalim trei luni și a păcătuit în fața Domnului. După ce Nabucodonosor a asediat cetatea Ierusalimului, l-a luat prizonier pe regele Iehonia. De asemenea, a luat toate bunurile de preț din cetate ca pradă de război iar pe meșteri, viteji, femei și eunuci i-a dus în Babilon. Nabucodonosor l-a numit la conducerea regatului lui Iuda pe Matania, căruia i-a schimbat numele în Sedechia.
Sedechia a domnit 11 ani în Ierusalim și a păcătuit în fața Domnului.
Capitolul 25
Asediul și cucerirea Ierusalimului. Sedechia, rob. Jefuirea templului, dărâmarea zidurilor. A doua deportare. Guvernatorul Godolia. Eliberarea lui Ioiachim.
În cel de-al 9-lea an de domnie al lui Sedechia, Nabucodonosor, regele Babilonului a asediat cetatea Ierusalimului timp de doi ani. După ce lipsa de alimente i-a învins pe oameni, ostașii au făcut o gaură în zidul cetății. Aceștia au încercat să iasă noaptea din cetate, însă caldeii i-au pândit și l-au capturat pe rege. Sedechia a fost dus la Ribla, în fața regelui Babilonului, unde a fost judecat. Fiii lui au fost uciși iar lui Sedechia i-au fost scoși ochii.
În cel de-al 19-lea an al domniei lui Nabucodonosor, căpetenia gărzii sale, Nebuzaradan, a mers la Ierusalim și a ars templul Domnului, palatul regal și toate casele din cetate. Atunci a avut loc și a doua deportare, în Ierusalim rămânând doar oamenii săraci care să lucreze viile și ogoarele.
Tot aurul, argintul și arama din templul Domnului au fost luate de caldei. Nebuzaradan i-a capturat pe Seraia, marele preot, pe Tefania, al doilea preot, pe cei care păzeau ușile, pe oșteni și pe alți oameni cu atribuții în administrarea templului, și i-a dus în Ribla, unde au fost uciși. Peste cei care au rămas în Ierusalim a domnit Godolia, fiul lui Ahicam. Nu la mult timp după numirea lui Godolia, acesta a fost atacat și ucis de Ismael, fiul lui Netania.
După 37 de ani de la strămutarea regelui Ioiachim, regele Babilonului, Evil-Merdoc, l-a eliberat pe acesta din temniță și i-a reacordat unele drepturi.
***