FACEREA
- Întâia carte a lui Moise -
Capitolul 1
Facerea lumii si a omului.
În prima zi, Dumnezeu a făcut cerul și pământul. A despărțit lumina de întuneric, numind lumina ”zi” și întunericul ”noapte”.
În ziua a doua, a despărțit apele printr-o tărie numită ”cer”.
În ziua a treia, Dumnezeu a zis să se ivească uscatul, pe care l-a numit ”pământ”, iar apele ”mări”. A cerut pământului să dea pomi roditori și verdeață purtătoare de sămânță.
În ziua a patra a creat luminătorii cerului: ”soarele” și ”luna”.
În ziua a cincea a creat păsările cerului și vietățile din ape.
În ziua a șasea a creat fiarele sălbatice, dobitoacele și târâtoarele. L-a creat pe Om, după chipul și asemănarea Sa.
Capitolul 2
Ziua odihnei Domnului. Omul în mijlocul lumii și al raiului.
În a șaptea zi a creației, Dumnezeu S-a odihnit, binecuvântând și sfințind această zi. Domnul a sădit un rai în Eden, în mijlocul lui așezând pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului, poruncindu-i omului să nu mănânce din acesta din urmă. Dumnezeu l-a pus pe om în rai ca să îl lucreze și să îl păzească.
Adam a dat nume tuturor păsărilor cerului și dobitoacelor pământului.
Aducând un somn greu asupra lui Adam, Dumnezeu i-a luat o coastă, din care a zidit-o pe femeie.
Capitolul 3
Căderea primilor oameni. Pedeapsa și făgăduința.
Șarpele a ispitit-o pe femeie. Aceasta a încălcat porunca Domnului și a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului. I-a dat din fructul oprit și bărbatului ei. Adam a căzut și el pradă ispitei. În clipa respectivă, amândurora li s-au deschis ochii și și-au dat seama că erau goi. Ei și-au cusut șorțuri din frunze de smochin.
Auzind glasul Domnului, Adam și femeia sa s-au ascuns. Niciunul dintre ei nu și-a asumat vina căderii în păcat. Dumnezeu l-a blestemat pe șarpe, femeii i-a spus că va naște în dureri iar bărbatului că își va câștiga pâinea cu sudoarea frunții, până în momentul în care se va întoarce din pământul din care a fost luat. Totodată, Dumnezeu a deschis speranța pentru mântuirea celui căzut.
Adam a numit-o pe femeia sa Eva. Cei doi au fost izgoniți din raiul Edenului. Dumnezeu a pus heruvimi cu săbii de foc să păzească drumul către pomul vieții.
Capitolul 4
Cain și Abel; urmașii lor.
Eva i-a născut pe Cain și pe Abel. Cain lucra pământul iar Abel era păstor. Cei doi au adus jertfă Domnului din roadele muncii lor. Cain l-a ucis pe Abel din gelozie pentru că Domnul a privit cu drag la jertfa fratelui său, deși Domnul îl avertizase pe Cain că păcatul îi bate la ușă. Cain a fugit și s-a stabilit în ținutul Nod. Urmașii săi au fost: Enoh, Irad, Maleleil, Matusal și Lameh. Lui Lameh i s-au născut Iabal și Iubal din Ada, iar din Sela: Tubal-Cain și Noema.
Eva l-a născut pe Set căruia i s-a născut apoi Enos. În timpul acestuia, oamenii au început să îl cheme pe Dumnezeu cu numele de ”Domnul”.
Capitolul 5
Patriarhii de dinainte de potop.
Descendenții din Adam au fost: Set, Enos, Cainan, Maleleil, Iared, Enoh, Matusalem, Lameh și Noe.
Din Lameh s-a născut Noe. Din Noe s-au născut Sem, Ham și Iafet. Enoh a fost strămutat la Domnul (fenomen care se va repeta cu profetul Ilie).
Capitolul 6
Eroii antediluvieni. Noe, singurul om drept. Vestirea potopului; corabia.
”Fiii lui Dumnezeu” s-au unit cu ”fiicele oamenilor”, din unirea lor născându-se uriașii din vechime. Decăderea firii umane și faptul că oamenii erau ”numai trup”, L-au determinat pe Dumnezeu să scurteze viața omului la 120 de ani.
Dumnezeu i-a vestit lui Noe că va nimici pământul și oamenii printr-un potop și i-a cerut acestuia să construiască o corabie, în care să se salveze pe sine și familia sa, precum și câte o pereche din toate animalele și păsările create.
Capitolul 7
Potopul.
Dumnezeu i-a cerut lui Noe sa intre în corabie și să ia cu sine câte 7 perechi din animalele și păsările ”curate” și câte o pereche din cele necurate, precum și din fiare și târâtoare.
Când potopul a început, Noe avea 600 de ani. Atunci s-au deschis izvoarele pământului și a plouat 40 de zile și 40 de nopți. Apele au acoperit munții și toate ființele de pe pământ au murit.
Apele au crescut timp de 150 de zile.
Capitolul 8
Încetarea potopului. Noe iese din corabie și-I aduce jertfă lui Dumnezeu.
După 150 de zile, apele s-au micșorat. În a 27-a zi a lunii a șaptea, corabia s-a oprit pe muntele Ararat. În luna a zecea s-au arătat vârfurile munților. După 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei și a trimis un corb, și apoi un porumbel, să vadă dacă apele au scăzut. A doua oară, porumbelul s-a întors cu o ramură de maslin, iar la cea de-a treia încercare, porumbelul nu s-a mai întors.
În anul 601 al vieții sale, Noe a deschis acoperișul corabiei. În ziua 27 a lunii a doua, pământul era uscat.
Noe I-a zidit Domnului un jertfelnic și I-a adus ardere-de-tot din toate animalele și păsările curate.
Capitolul 9
Rânduiala nouă pe pământ. Legământul lui Dumnezeu cu Noe. Noe și fiii săi.
Domnul i-a binecuvântat pe Noe și pe fiii săi. I-a făcut stăpâni peste tot ce mișcă pe pământ și în ape și i-a atenționat cu privire la interdicția consumării de sânge. Domnul le-a transmis că pedeapsa pentru crimă era moartea.
Domnul a încheiat un legământ cu Noe cum că niciun potop nu va mai nimici pământul. Semnul legământului era curcubeul.
Noe a devenit lucrător de pământ și a sădit vie. Îmbătându-se, acesta s-a descoperit în cortul său. Ham, fiul lui Noe și tatăl lui Canaan, i-a văzut goliciunea tatalui său. Sem și Iafet l-au acoperit pe tatăl lor cu o haină. Când s-a trezit, Noe l-a blestemat pe Canaan.
Capitolul 10
Obarșia neamurilor răspândite pe pământ.
Din Noe s-au născut Sem, Ham și Iafet. Din Iafet s-au născut: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec și Tiras. Din Ham s-au născut: Cuș, Mitraim, Put și Canaan. Din Sem s-au născut: Elam, Asur, Arfaxad, Lud și Aram.
Capitolul 11
Turnul Babel. Încâlcirea limbilor și împrăștierea popoarelor. Strămoșii lui Avram.
Oamenii vorbeau o singură limbă și erau un singur popor. Dorind să își facă un renume, oamenii au vrut să construiască un oraș și un turn, al cărui vârf să ajungă până la cer. Atunci, Domnul S-a pogorat între ei și le-a amestecat limbile și i-a imprăștiat pe tot pământul. Din această cauză, cetatea s-a numit Babilon (aici a încâlcit Domnul limbile).
Urmașii lui Sem: Arfaxad, Cainan, Selah, Ever, Peleg, Reu, Ragav, Serug, Nahor, Terah. Din Terah s-au născut: Avram, Nahor și Haran. Din Haran s-a născut Lot.
Soția lui Avram se numea Sarai. Aceasta era stearpă, neputând să aibă copii.
Capitolul 12
Chemarea lui Avram. Avram în Canaan și în Egipt.
Domnul i-a cerut lui Avram să plece din țara în care se afla și să meargă în țara Canaanului. Avram a pleacat împreună cu soția sa, Sarai, nepotul său, Lot, și cu toată averea și servitorii săi. Oprindu-se la Sihem, la stejarul Mamvri, Domnul i s-a arătat lui Avram și i-a promis țara Canaanului ca moștenire pentru seminția sa. Avram I-a zidit Domnului un jertfelnic. Un al doilea jertfelnic l-a zidit în apropiere de Betel. De acolo s-a îndreptat spre Negheb. Din pricina foametei, Avram a ajuns în Egipt. Aici a pretins că Sarai era sora sa. Datorită frumuseții sale, Sarai a ajuns în casa lui Faraon iar Avram s-a bucurat de mai multe beneficii. Domnul a lovit cu mai multe plăgi casa lui Faraon. Ca urmare, Faraon i-a trimis departe pe Avram și pe familia sa.
Capitolul 13
Avram se desparte de Lot.
Din Egipt, Avram, Sarai și Lot au mers la Negheb și de aici la Betel, la locul unde Avram îi ridicase Domnului jertfelnic. Deoarcece Avram și Lot erau foarte bogați și aveau turme numeroase de oi și vite, păstorii celor doi au ajuns să se certe. Atunci, Avram și Lot au hotărât să se despartă. Lot s-a așezat în câmpia Iordanului, până la Sodoma, iar Avram în ținutul Canaan. Avram și-a strămutat corturile și s-a așezat în Hebron, la stejarul Mamvri, unde I-a zidit Domnului un jertfelnic.
Capitolul 14
Războiul celor patru regi. Avram îl scapă pe Lot din robie și este binecuvântat de Melchisedec
În urma unei lupte între mai multe regate, Lot a fost dus în robie, după ce ținuturile Sodomei și Gomorei au fost cucerite. În fruntea a 318 oameni, Avram a atacat coaliția formată din Kedarlaomer, regele Elanului, și regii Senaarului, Elasarului și Goimilor. I-a înfrânt și l-a recuperat pe Lot și averea sa. La întoarcere, Avram a fost întâmpinat de regele Sodomei și de Melchisedec, regele Salemului. Melchisedec l-a binecuvântat pe Avram. Avram i-a cedat regelui Sodomei partea sa din prada de război.
Capitolul 15
Legământul lui Dumnezeu cu Avram.
Dumnezeu i-a făgăduit lui Avram un moștenitor direct, în afara de Masek, fiul slujnicei sale, Eliezer. Avram I-a adus Domnului jertfă o junincă, o capră, un berbec, o turturică și un porumbel.
Domnul i-a vestit în vis lui Avram robia de 400 de ani prin care vor trece urmașii săi și i-a făgăduit, pentru aceștia, teritoriile dintre râul Egiptului și râul Eufrat.
Capitolul 16
Nașterea lui Ismael.
Avram a avut un copil cu Agar, slujnica Saraii. Agar l-a numit pe fiul său Ismael după ce, fugind de stăpâna sa, îngerul Domnului i s-a aratat în pustiu.
Capitolul 17
Tăierea-mprejur, semnul legământului. Vestirea nașterii lui Isaac.
Dumnezeu i-a reconfirmat lui Avram că va fi ”tată a mulțime de neamuri” și i-a cerut să consfințeasca legământul dintre ei prin actul tăierii împrejur a tuturor bărbaților din casa sa și a celor care se vor naște, la împlinirea vârstei de 8 zile. Pe Avram l-a numit Avraam iar pe Sarai, Sarra. Dumnezeu i-a dezvăluit lui Avraam că fiul care i-a fost făgăduit va fi născut de Sarra și va purta numele Isaac.
Capitolul 18
Arătarea treimică la stejarul Mamvri.
Domnul i S-a arătat lui Avraam la stejarul Mamvri, prin ”cei trei oameni” care erau îngeri și care i-au profețit lui Avraam că peste un an, Sarra va naște fiu. Când a auzit, Sarra a râs în sinea ei, știindu-și vârsta înaintată. Domnul i-a dezvăluit lui Avraam că intenționa să nimicească Sodoma și Gomora.
Capitolul 19
Nelegiuirile și nimicirea Sodomei.
Doi îngeri, dintre cei trei, au ajuns în Sodoma și au înnoptat în casa lui Lot. Îngerii i-au vestit lui Lot nimicirea Sodomei și i-au îngăduit să se salveze împreună cu familia sa. Uitându-se înapoi, spre casa pe care a lasat-o în urmă, soția lui Lot s-a transformat în stâlp de sare. Domnul a nimicit Sodoma și Gomora, pentru păcatele locuitorilor ei, printr-o ploaie de pucioasă și de foc.
Cele două fiice ale lui Lot l-au îmbătat pe acesta și s-au culcat cu el, pentru că nu mai avea cine să le dea urmași. Fiica cea mare l-a născut pe Moab iar fiica cea mică pe Ben-Ammi.
Capitolul 20
Avraam în Gherar.
Avraam s-a stabilit în Gherar. Acesta a pretins, pentru a doua oară, că Sarra era sora sa pentru ca nu cumva, din cauza frumuseții ei, să îl omoare barbații acelei cetăți. Abimelec, regele Gherarului, a luat-o la sine pe Sarra, însă Domnul i-a dezvăluit acestuia că era căsătorită.
Abimelec i-a reproșat lui Avraam înșelăciunea. După ce Avraam i-a spus regelui temerile sale și că Sarra îi era într-adevăr soră după tată, regele a eliberat-o pe Sarra și le-a dat celor doi soți daruri care să le confirme tuturor că ea era o femeie ”nevinovată”.
Capitolul 21
Nașterea lui Isaac. Ismael e alungat.
Sarra l-a născut pe Isaac la bătrânețe când Avraam avea 100 de ani. Când Isaac avea 8 zile, tatăl său l-a tăiat împrejur. Văzând Sarra că Ismael glumea pe seama lui Isaac, i-a cerut lui Avraam să îi alunge pe Ismael și pe mama sa. Fugiți în pustie, Agar l-a abandonat pe fiul său pentru a nu îl vedea murind de sete. Însă îngerul Domnului i-a salvat. Ismael și Agar au trait în pustiul Faran iar Ismael a devenit vânător.
Avraam i-a cerut lui Abimelec socoteală pentru o fântană care i-a fost luată de slugile acestuia. Avraam i-a dăruit lui Abimelec 7 mielușele, ca mărturie că el a săpat acea fântană. Locul acela s-a numit Beer-Seba (Fântana Legământului) pentru că acolo au încheiat cei doi un legământ.
Capitolul 22
Isaac adus spre jertfă. Urmașii lui Nahor.
Domnul i-a pus lui Avraam credința la încercare. I-a cerut să îl aduca pe Isaac jertfă pe muntele Moria. Timp de trei zile cât a durat drumul, Avraam nu a ezitat să ducă la îndeplinire porunca Domnului.
Avraam l-a legat pe Isaac pe jertfelnic, însă îngerul Domnului, văzându-i credința, i-a poruncit să îl cruțe pe Isaac și, în locul lui, să jertfească un berbec ce avea coarnele încurcate într-un tufiș. Ca rasplată pentru credința sa, îngerul Domnului l-a binecuvântat pe Avraam și i-a făgăduit că urmașii sai vor fi numeroși ca ”stelele cerului”. Avraam s-a mutat la Beer-Seba.
Capitolul 23
Moartea si mormantul Sarrei.
Sarrra a murit la vârsta de 127 de ani, în Hebron, în țara Canaanului. Avraam a cumpărat de la Efron Heteul, contra sumei de 400 de sicli de argint, peștera Macpela, din fața stejarului Mamvri.
Avraam a înmormântat-o pe Sarra în peștera Macpela.
Capitolul 24
Căsătoria lui Isaac cu Rebeca.
Avraam i-a cerut celui mai bătrân slujitor al său să îi găsească lui Isaac o soție din cetatea părinților săi. Luând cu sine 10 cămile încărcate cu daruri scumpe, slujitorul a mers în cetatea Nahorului. Oprindu-se lângă o fântană, cea care i-a dat apă să bea, lui și cămilelor sale, a fost Rebeca, fiica lui Batuel, nepotul lui Avraam. Slujitorul i-a dăruit Rebecai un inel și două brățări, ca răsplată și a rugat-o să înnopteze în casa părinților ei. Laban, fratele Rebecai, a ieșit în întâmpinarea oaspetelui. Slujitorul lui Avraam le-a mărturisit Rebecai și familiei sale cine este și cu ce scop a venit. După ce Rebeca a acceptat să fie soția lui Isaac, a plecat împreună cu slujnicele sale spre Negheb, unde locuia viitorul său soț. Căsătoria cu Rebeca i-a adus lui Isaac alinare în suferința cauzată de moartea mamei sale.
Capitolul 25
A doua căsătorie a lui Avraam. Moartea lui Avraam. Esau și Iacob, fiii lui Isaac.
Avraam și-a mai luat o soție, pe Chetura, care i-a născut 6 fii. Avraam le-a făcut daruri însemnate fiilor născuți de ”țiitoarele” sale, însă, întreaga sa avere, i-a lăsat-o lui Isaac. Avraam a murit la vârsta de 175 de ani, iar fiii săi, Isaac și Ismael, l-au îngropat în peștera Macpela, lânga Sarra, femeia sa.
Lui Ismael i s-au născut 12 fii. Acesta a murit la vârsta de 137 de ani. Pentru că Rebeca era stearpă, Isaac I s-a rugat Domnului, și, nu după mult timp, soția sa i-a născut pe gemenii Esau și Iacob.
Isaac îl iubea mai mult pe Esau iar Rebeca pe Iacob. Întorcându-se Esau de la vânătoare, și fiind înfometat, i-a vândut lui Iacob dreptul său de întâi născut în schimbul unui bol de linte roșie.
Capitolul 26
Isaac în țara Filistenilor. Legământul cu Abimelec.
Isaac a locuit în Gherara unde a pretins că Rebeca este sora sa. După un timp, Abimelec, regele Filistenilor, l-a gonit pe Isaac întrucât acesta devenise prea bogat și constituia un pericol. Isaac s-a mutat în valea Gherara, unde a săpat din nou fântanile pe care Filistenii le umpuseră cu pământ, fântâni săpate în timpul lui Avraam. A mai săpat trei fântani noi: Sitna (împotrivire), Esec (ceartă) și Rehobot (lărgime).
Isaac s-a stabilit în Beer-Seba unde I-a zidit jertfelnic Domnului. Abimelec, Ahuzat (fratele acestuia) și Ficol (căpetenia oștirii) au venit la Isaac pentru a încheia pace cu el, în scopul evitării unui conflict viitor. Isaac a construit o nouă fântană, pe care a numit-o Sibeea (jurământ).
Esau și-a luat două femei: pe Iudit și pe Basemata, din neamul Heteilor, motiv de amărăciune pentru Isaac și pentru Rebeca.
Capitolul 27
Iacob îl lipsește pe Esau de binecuvântarea părintească, agonisind-o pentru sine, apoi pleacă la unchiul său, Laban.
Din cauza unei afecțiuni la ochi, Isaac a fost înșelat de Iacob, care a pretins că este Esau, în acest fel Isaac oferind binecuvântarea sa celui de-al doilea copil. Esau a promis că, după ce tatăl lor va muri, îl va ucide pe fratele său. Pentru a-l scăpa de mânia lui Esau, Rebeca l-a trimis pe Iacob la Laban, fratele său.
Capitolul 28
Isaac îi întărește lui Iacob prima binecuvântare. Esau se căsătorește cu o ismaelită. Scara din visul lui Iacob.
După ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacob, acesta a plecat în Mesopotamia, la Laban, fratele Rebecăi, pentru a-și lua soție din neamul său. Înțelegând Esau că fetele Canaaneenilor nu-i sunt pe plac tatălui său, și-a luat și el o a treia soție, din neamul lui Avraam, pe Mahalat, fiica lui Ismael.
În drumul său spre Haran, Iacob a avut un vis, în care o scară unea cerul și pamantul, și pe care urcau și coborau îngeri. Domnul i s-a arătat și l-a îndemnat să nu îi fie teamă, pentru că pământul pe care dormea îl va da moștenire urmașilor săi. Trezindu-se din vis, Iacob a pus ca semn piatra pe care și-a odihnit capul, pe care a uns-o cu untdelemn.
Capitolul 29
Iacob sosește la unchiul său Laban și se căsătoreste cu Lia și Rahela. Copiii lui Iacob.
Iacob a ajuns în ținuturile unchiului său, unde le-a cunoscut pe Rahela și pe Lia, fiicele lui Laban. A îndrăgit-o pe Rahela. Iacob a încheiat un legământ cu Laban, prin care i-a făgăduit că îi va sluji 7 ani, în schimbul consimțământului său de a i-o da de soție pe Rahela. După cei 7 ani, Lia a intrat în cortul lui Iacob, în locul Rahelei. Iacob i-a mai slujit lui Laban încă 7 ani pentru Rahela, pe care Iacob a iubit-o foarte mult. Văzând Domnul că Lia nu era iubită, i-a dat acesteia putința de a naște fii. Lia i-a născut pe Ruben, Simeon, Levi și Iuda, în timp ce Rahela era stearpă.
Capitolul 30
Copiii lui Iacob (continuare). Cum s-a îmbogățit Iacob.
Bilha, roaba Rahelei, i-a născut lui Iacob pe Dan și pe Neftali, iar Zilpa, roaba Liei, i-a născut pe Gad și pe Așer. Lia a mai dat naștere lui Isahar, lui Zabulon și Dinei. Rugându-se Domnului, Rahela a născut și ea primul copil, pe Iosif. După nașterea lui Iosif, Iacob a vrut să plece din ținuturile socrului său și i-a cerut acestuia simbria: toți țapii cei pestriți șipe cei tărcați, și toate caprele pestrițe și pe cele tărcate, și tot ce era sin între oi. Iacob a luat nuiele verzi de plop, migdal și paltin, pe care le-a crestat, și le-a pus în adăpătorile animalelor pentru ca acestea să fete miei dungați precum nuielele. În felul acesta, s-a îmbogățit Iacob ”peste măsura”.
Capitolul 31
Iacob pleacă de la unchiul său Laban.
Vicleșugul lui Iacob a ajuns la urechile lui Laban. Văzând Iacob că unchiul său îl privea diferit, le-a luat pe Lia, pe Rahela, pe copiii și averile sale și a plecat spre tatăl său, Isaac. La plecare, Rahela i-a furat tatălui său idolii.
Mâniindu-se pe Laban, Iacob i-a reproșat acestuia că, timp de 20 de ani i-a muncit, timp în care socrul său a profitat și i-a schimbat simbria de mai multe ori. Laban și Iacob au încheiat un legământ. Au pus o piatră drept ”stâlp” și au construit o movilă ca mărturie a înțelegerii dintre ei că nu își vor face rău unul celuilalt. După ce și-a sărutat nepoții și fetele și i-a binecuvântat, Laban s-a întors la ”vatra sa”.
Capitolul 32
Iacob, la Mahanaim, își pregătește întâlnirea cu Esau. Iacob se luptă cu Dumnezeu.
În drumul său, Iacob a văzut oștirea și îngerii Domnului care i-au ieșit în cale. Știindu-se vinovat față de fratele său, Esau, Iacob i-a trimis acestuia daruri însemnate. Rămânând singur, Iacob s-a luptat cu îngerul Domnului pentru a-i obține binecuvântarea. Iacob a numit locul acela Penuel (fața Domnului).
Capitolul 33
Iacob se întâlnește cu Esau. Sosirea la Sucot, apoi la Sichem.
Iacob s-a întâlnit cu Esau, fratele său, și, cu surprindere, a aflat bunăvoință în ochii acestuia. Inițial, Esau a refuzat darurile lui Iacob, întrucât era și el foarte bogat, dar la insistențele repetate ale lui Iacob, le-a acceptat. Esau a plecat către Seir iar Iacob s-a stabilit în Sichem.
Capitolul 34
Dina și Sichem.
Dina, fiica Liei și a lui Iacob, a fost necinstită de către Sichem, fiul lui Hemor Heveul, stăpânul acelui ținut. Hemor a venit la Iacob pentru a o cere de soție pe Dina pentru fiul său. Frații Dinei i-au răspuns cu viclenie lui Hemor, că numai dacă se vor tăia împrejur el și toți bărbații din cetate, vor fi dispuși să încheie o alianță.
A treia zi după tăierea împrejur, când bărbații erau în dureri, Simeon și Levi, frații Dinei, i-au ucis pe toți cu sabia și au jefuit cetatea, iar pe femei și pe copii i-au dus în robie. Iacob le-a reproșat celor doi fii faptele violente pe care le-au săvârșit.
Capitolul 35
Iacob la Betel. Nașterea lui Veniamin. Moartea Rahelei. Moartea lui Isaac.
Dumnezeu i s-a arătat lui Iacob și i-a spus acestuia să meargă la Betel. Înainte de a-i aduce jertfă Domnului, Iacob a strâns toți idolii familiei sale și i-a îngropat lângă stejarul de la Sichem.
Iacob i-a zidit Domnului un jertfelnic la Betel. Atunci a murit Debora, doica Rebecăi, care a fost îngropată sub Stejarul Plângerii.
La Betel, Domnul i s-a arătat lui Iacob pentru a doua oară de la întoarcerea din Mesopotamia și l-a binecuvântat, schimbându-i numele în Israel. După ce Israel a plecat din Betel, Rahela l-a născut pe Veniamin, însă ea a murit la naștere. A fost înmormântată la Efrata.
Ruben s-a culcat cu Bilha, ”țiitoarea” tatălui său. Aflând, Israel s-a mâhnit. Când Israel a ajuns la tatăl său, Isaac, acesta din urmă a murit la vârsta de 180 de ani. A fost înmormântat de Esau și Iacob, fiii săi.
Capitolul 36
Femeile și urmașii lui Esau în Canaan și Seir. Regii și căpeteniile Edomului.
Urmașii lui Esau au fost: Elifaz din Ada, Raguel din Basemata, iar Oholibam i-a născut pe Ieus, Ialam și Core. Esau și-a luat familia și a plecat din Canaan, departe de Iacob, pentru că dimensiunea averilor lor nu le mai permitea să locuiască împreună. Esau s-a stabilit în muntele Seir, unde a luat naștere neamul Edomiților.
Capitolul 37
Iosif si frații săi.
Iacob a locuit în Canaan. Dintre fiii săi, cel mai mult l-a iubit pe Iosif, acesta fiind copilul bătrânetilor sale. Iacob i-a dăruit lui Iosif o tunică scumpă, cu mâneci lungi. Iosif le-a povestit fraților lui două vise: în primul, snopii fraților se închinau snopului său, iar în cel de-al doilea, soarele, luna și 11 stele i se închinau lui. Din invidie și gelozie, frații săi s-au hotărât să îl omoare. Ruben a reușit să îi convingă să îl arunce într-o fântană, cu gândul că va putea veni mai târziu să îl salveze. Atunci, frații săi s-au hotărât să îl vândă. Niște negustori madianiți l-au scos pe Iosif din fântană și l-au cumpărat pe 20 de arginți, apoi l-au dus în Egipt.
Frații lui Iosif au mânjit cu sângele unui ied tunica acestuia, apoi i-au dat-o lui Iacob. În timp ce tatăl său îl plângea, convins fiind că l-a ucis o fiară, Madianiții l-au vândut pe Iosif în Egipt, lui Putifar, famen și mare ”cămăraș” al lui Faraon.
Capitolul 38
Iuda și Tamara.
Iuda s-a despărțit de frații săi și s-a așezat la Adulam. Aici i s-au născut: Ir, Onan și Sela. Ir și Onan au decedat. Atunci Iuda i l-a promis Tamarei, văduva lui Ir, pe Sela, fiul cel mic, când acesta avea să crească.
După moartea soției sale, Iuda a urcat la Timna ca să își tundă oile. Tamara, văzând că Sela a crescut și că nu îi era dat de soț, și-a pus un val, și deghizându-se, i-a ținut calea lui Iuda. Iuda, confundând-o pe Tamara cu o defrânată, a ”intrat” la ea, lăsându-i ca zălog pentru plată, colanul și toiagul său. Tamara a rămas însărcinată și și-a îmbrăcat din nou hainele de văduvie. După 3 luni, Iuda a aflat că Tamara rămăsese însărcinată prin desfrânare. Atunci Tamara a mărturisit că stăpânul colanului și al toiagului era cel cu care rămasese însărcinată. Recunoscându-și obiectele, Iuda și-a dat seama că el era tatăl gemenilor Tamarei, Fares și Zara.
Capitolul 39
Iosif in Egipt. Femeia lui Putifar. Iosif in temnita.
Putifar l-a cumpărat pe Iosif de la Ismaeliți. Putifar l-a plăcut pe Iosif și l-a pus la conducerea casei și a averii sale. Iosif a fost dorit de femeia stăpânului său. Refuzând-o în mod constant, Iosif și-a atras mânia acesteia, care s-a răzbunat susținând că Iosif a vrut să o necinstească. Iosif a fost aruncat în temniță, unde a devenit mâna dreaptă a mai-marelui temniței.
Capitolul 40
Iosif tâlcuiește visele dregătorilor lui Faraon.
Marele paharnic și marele pitar ai Egiptului au fost aruncați în temniță. Fiecare dintre ei a avut câte un vis. Marele paharnic a visat o viță de vie care avea 3 mlădițe cu struguri copți, din care i-a stors lui Faraon în paharul său. Iosif i-a tălmăcit visul spunându-i că cele 3 mlădițe reprezintă zilele după care va fi eliberat din temniță. Marele pitar și-a povestit și el visul, în care purta 3 coșuri de pâine din care mâncau păsările cerului. Iosif i-a tălmpcit visul spunându-i că după 3 zile va fi spânzurat.
Capitolul 41
Iosif tâlcuiește visele lui Faraon.
După doi ani, Faraon a avut un vis în care șapte vaci frumoase erau înghițite de șapte vaci slabe și urâte. A mai visat șapte spice frumoase care au fost înghițite de șapte spice subțiri și pălite. Faraon i-a chemat pe toți magii Egiptului pentru a-i tâlcui visul, însă toți au dat greș. Atunci, marele paharnic și-a amintit de Iosif. Acesta a fost chemat la Faraon. I-a tălmăcit visele lui Faraon spunându-i că vor veni șapte ani de belșug și șapte ani de foamete. Faraon a apreciat cuvintele lui Iosif, l-a numit administrator peste tot Egiptul și i-a dat-o de soție pe Asineta, fiica marelui preot din Iliopolis. În cei șapte ani de belșug, Iosif a a adunat toate bucatele. Când a venit foametea, toate țările cumpărau pâine din Egipt.
Capitolul 42
Întâia călătorie a fraților lui Iosif în Egipt.
Iacob i-a trimis pe fiii săi să cumpere alimente din Egipt. În noua funcție de administrator, Iosif i-a reîntâlnit pe frații săi, care nu l-au mai recunoscut. Acesta i-a acuzat pe frați că erau spioni, l-a oprit pe Simeon în închisoare, iar pe ceilalți i-a trimis să îl aducă pe Veniamin, rămas acasă cu tatăl său, pentru a-i confirma că sunt cine au spus că sunt.
Capitolul 43
A doua călătorie a fraților lui Iosif în Egipt.
Iacob i-a trimis din nou în Egipt pe fiii săi, împreună cu Veniamin, după ce Iuda i-a făgăduit tatălui său că îi va purta de grijă fratelui mai mic. Au luat cu ei argintul pe care Iosif, pentru a-i încerca, l-a pus înapoi în sacii cu alimente, precum și argintul pentru alte alimente. Iosif i-a invitat la masă pe frații săi și au petrecut împreună.
Capitolul 44
Veniamin osândit să rămâna în Egipt.
Iosif a dat poruncă să li se pună din nou argintul în saci, iar în sacul lui Veniamin să pună cupa sa de argint. După ce frații săi au plecat, Iosif și-a trimis iconomul după ei pentru a-i acuza de furtul cupei. Ajungându-i din urmă, iconomul le-a spus fraților că, în sacul cui va fi gasită cupa, va deveni rob pentru totdeauna la curtea stăpânului său. Cupa a fost găsită în sacul lui Veniamin. Frații s-au întors în cetate și s-au înfățișat lui Iosif. Iuda s-a oferit să rămâna rob în locul lui Veniamin.
Capitolul 45
Iosif li se descoperă fraților săi.
Emoționat, Iosif și-a dezvăluit identitatea în fața fraților săi și i-a iertat pentru ce i-au făcut. I-a trimis, cu daruri multe, să îl aducă în Egipt și pe Iacob, tatăl lor.
Capitolul 46
Iacob pleacă în Egipt. Familia lui Iacob. El sosește în Egipt și îl întâlnește pe Iosif.
Iacob, împreună cu fiii lui, au plecat spre Egipt. Pe drum I-a adus jertfa lui Dumnezeu care i s-a arătat și i-a făgăduit că va fi alături de el când va ajunge în Egipt. Iosif i-a ieșit în întâmpinare tatălui său.
Capitolul 47
Iacob în fața lui Faraon. Așezarea Israeliților în Egipt.
Cu permisiunea lui Faraon, Iacob și tot neamul său, s-au așezat în cel mai fertil pământ al Egiptului, în ținutul Gosen. Israel a trăit în Egipt 17 ani, până a împlinit vârsta de 147 de ani. L-a pus pe Iosif să îi făgăduiască că îl va înmormânta în țara părinților săi.
Capitolul 48
Iacob îi binecuvântează pe fiii lui Iosif.
Iacob i-a binecuvântat pe fiii lui Iosif: mâna dreaptă și-a pus-o pe capul lui Efraim, deși acesta era mai mic, iar mâna stângă pe capul lui Manase. I-a binecuvântat în acest fel, pentru că, spunea el, Efraim avea să fie ”mai mare” decât Manase.
Capitolul 49
Binecuvântarile lui Iacob. Moartea sa.
Iacob i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii săi, după care și-a dat suflarea ”cea din urmă”.
Capitolul 50
Înmormântarea lui Iacob. Moartea lui Iosif.
Iosif l-a plâns pe tatăl său și le-a cerut doctorilor egipteni să îl îmbălsămeze. După cele 40 de zile cât a durat îmbălsămarea, egiptenii l-au plâns pe Iacob 70 de zile. Faraon i-a îngăduit să meargă în Canaan să își înmormânteze tatăl. Iacob a fost înmormântat în peștera Macpela, alături de strămoșii săi.
Iosif și frații săi s-au întors în Egipt. Iosif a murit la vârsta de 100 de ani.
***