Cartea întâi Paralipomena
-rezumat-
Capitolul 1
Neamul patriarhilor până la Iacob.
Sunt prezentați patriarhii începând de la Adam și până la Set, Enos, Cainan, Maleleil, Iared, Enoh, Matusalem, Lameh, Noe și fiii săi: Sem (din care s-a născut Avraam), Ham și Iafet. Fiii lui Avraam au fost Isaac și Ismael. Din Isaac s-au născut Esau și Iacob.
Capitolul 2
Urmașii lui Iacob (Israel) și ai lui Iuda.
Sunt prezentați, pe scurt, cei doisprezece fii ai lui Israel, care au dat naștere celor doisprezece triburi care le poartă numele: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Dan, Iosif, Venimain, Neftali, Gad și Așer.
Sunt detaliați urmașii lui Iuda din cei cinci fii ai lui: Ir, Onan, Șela, Fares și Zara. Din urmașii lui Fares s-a născut David.
Capitolul 3
Urmașii lui David: regii lui Iuda.
Fiii lui David născuți în Hebron (unde a domnit 7ani și 6 luni) au fost: Amnon, Daniel, Abesalom, Adonia, Șefatia, Itream.
În Ierusalim (unde a domnit 33 de ani), lui David i s-au născut: Șimea, Șobab, Natan, Solomon (sunt prezentați urmașii săi), Ibhar, Elișama, Elifelet, Nogah, Nefeg, Iafia.
Capitolul 4
Urmașii lui Iuda și ai lui Simeon.
Fiii lui Iuda au fost: Fares, Hețron, Carmi, Hur și Șobal. În continuare sunt numiți și urmașii lor.
În partea a doua a capitolului sunt detaliați fiii lui Simeon: Nemuel, Iamin, Iarib, Zerah și Saul (sunt enumerați urmașii săi), precum și cetățile pe care ei le-au stăpânit.
Capitolul 5
Urmașii lui Ruben, Gad, Manase și Levi.
Sunt enumerați urmașii lui Ruben, care au locuit în partea de răsărit a Galaadului, și urmașii lui Gad, care locuiau în Galaad, Vasan și în împrejurimile Șirionului. Fiii lui Ruben, Gad și jumătate din neamul lui Manase au fost războinici. Cealaltă jumătate a neamului lui Manase a locuit din Vasan și până la Baal Hermon, Senir și muntele Hermon, precum și în Liban.
În ultima parte a capitolului sunt enumerați fiii lui Levi și urmașii lor.
Capitolul 6
Urmașii lui Levi și ai lui Aaron. Cetățile lor.
Din Levi s-au născut Gherșon, Cahat și Merari. Dintre urmașii acestora, David a numit cântăreți în casa Domnului, din momentul în care chivotul legământului a fost depus în cortul mărturiei și până la zidirea templului lui Solomon în Ierusalim.
Aaron și fiii săi săvârșeau slujbele în sfânta-sfintelor, aduceau arderi-de-tot pe jertfelnic și ardeau tămâie pe altarul tămâierii. Fiii lui Aaron au primit Hebronul și cetățile ”de scăpare” cu pășunile lor. De asemenea, leviții au mai primit, „după sorți”, cetăți din hotarele tuturor fiilor lui Israel.
Capitolul 7
Urmașii lui Isahar; ai lui Veniamin, ai lui Neftali, ai lui Manase, ai lui Efraim și ai lui Așer.
Cronicarul îi prezintă pe fiii lui Isahar: Tola, Fuva, Iașub, Șimron, și pe urmașii acestora.
Veniamin a avut trei fii: Bela, Becher și Iediael. În continuare sunt numiți urmașii acestora. Fiii lui Neftali au fost: Iahțiel, Guni, Iețer și Șalum, iar ai lui Manase au fost Asriel și Machir.
Din Efraim s-au născut: Șutelah, Bered, Tahat, Eleadah, Zabad, Ezer, Elead și Beria. Cu excepția lui Beria, toți fiii lui Efraim au fost uciși de locuitorii din Gat, după ce au încercat să le fure vitele. Efraim a avut și o fiică, care a zidit cetățile din Bet-Horon și Uzen-Șeera.
Pe Așer l-au moștenit: Imna, Ișva, Ișvi, Beria, și sora lor, Serah. Din Așer s-au născut 26.000 de războinici, “oameni aleși”.
Capitolul 8
Alte știri despre urmașii lui Veniamin. Urmașii și familia lui Saul.
Din Veniamin s-au născut: Bela, Așbel, Ahrah, Noha, Rafa, fiecare cu urmașii săi.
Din Ieguel, tatăl Gabaoniților, s-a născut Ner. Din acesta din urmă s-a născut Chiș, iar din Chiș s-a născut Saul. Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Melchișua, Aminadab și Eșbaal.
Capitolul 9
Locuitori ai Ierusalimului întorși din robie. O spiță a neamului lui Saul.
După întoarcerea din robia babilonică, cei care au revenit primii în fostele lor cetăți au fost israeliții, preoții, leviții și personalul administrativ de la templu (portarii de la ușile din casa Domnului). Leviții aveau în grijă cămările și obiectele de slujbă, precum și mobilierul, vasele pentru slujbă, pregătirea mirului, tigaia de jertfă a marelui preot și pregătirea pâinilor punerii-înainte. Tot dintre leviți făceau parte și cântăreții, care erau numai capi de familii. Aceștia erau scutiți de orice altă responsabilitate, întrucât se aflau în permanență în slujbă.
În Ierusalim au locuit o parte dintreisraeliții din neamul lui Iuda, Veniamin, Efraim și Manase.
Capitolul 10
Moartea lui Saul în lupta cu Filistenii.
În cursul razboiului cu filistenii, israeliții s-au retras, răniți, în muntele Ghelboa. Filistenii i-au urmărit și i-au ucis pe cei trei fii ai lui Saul: Ionatan, Aminadab și Melchișua. Saul a fost rănit și, pentru a nu fi pângărit de cătredușmani, i-a cerut scutierului său să-l ucidă. Întrucât acesta a refuzat, Saul s-a văzut nevoit să-și curme singur viața, aruncându-se într-o sabie. Scutierul i-a urmat exemplul. Aflând despre cele întâmplate, israeliții și-au părăsit casele și au fugit din calea filistenilor.
A doua zi, după ce au găsit trupurile lui Saul și ale fiilor săi, filistenii l-au dezbrăcat pe Saul, l-au decapitat și i-au luat hainele și armura. Capul regelui a fost așezat în „capiștea”zeului Dagon iar armura sa a fost depusă în „casa dumnezeului filistean”. Moartea lui Saul și a neamului său, și cele întâmplate cu trupurile lor după moarte, au fost cauzate de păcatele lor împotriva cuvântului lui Dumnezeu.
Aflând despre cele întâmplate, locuitorii Galaadului au luat trupurile lui Saul și ale fiilor săi și le-au îngropat la Iadeș, sub un stejar, după care au postit șapte zile, în memoria celor uciși.
Capitolul 11
David rege. Luarea Ierusalimului. Vitejii lui David.
Bătrânii Israelului l-au uns pe David rege la Hebron, împlinind astfel cuvântul profetului Samuel. Împreună cu oamenii săi, David a cucerit cetatea Sionului, care era locuită de iebusei. Această cetate va deveni reședința lui David, pe care regele o va întări cu un zid de piatră. Pentru faptele sale de vitejie și pentru că s-a ridicat primul împotriva iebuseilor, Ioab, fiul Țeruiei, a fost numit căpetenie de oaste.
Eleazar, fiul lui Dodo Ahohitul, era unul dintre vitejii armatei care l-au susținut pe David. Iașobeam, fiul lui Hacmoni, și Abișai, fratele lui Ioab, erau alți doi viteji din armata lui David, pe care cronicarul îi menționează că ar fi ucis, dintr-o singură lovitură de sabie, câte 300 de dușmani. Mai este menționat Banaia, fiul lui Iehoiada, care a făcut numeroase fapte de vitejie: a ucis doi leonini din Moab, a ucis un egiptean cu propria lui suliță, precum și un leu „într-o zi cu zăpadă”.
Vitejii oștirilor lui David erau: Asael, Elhanan, Șamot, Heleț, Ira, Abiezer, Sibecai, Ilai, Maharai, Heled, Itai, Benaia, Abiel, Azmavet, Eliahba, Ionatan, Ahiam, Elifelet, Hefer, Ahia, Hețro, Naarai, Ioil, Mibhar, Telec, Nahrai, Ira, Gareb, Urie Heteul, Zabad, Adina, Hanan, Iosafat, Uzia, Șama, Iehiel, Iediael, Ioha, Eliel din Mahavim, Ieribai, Ioșavia, Itma, Eliel, Obed și Iaasiel.
Capitolul 12
Vitejii care l-au urmat pe David.
Vitejii care l-au susținut pe David, încă din vremea când acesta fugea din calea lui Saul, au fost: Ahiezer, Ioaș, Iezel, Pelet, Beraca, Iehu, Ișmaia Gabaonitul, Ieremia, Iahaziel, Iohanan, Iozabad, Eluzai, Ierimot, Bealia, Șemaria, Șefatia Harifianul, Elcana, Ișia, Azareel, Ioezer, Iașobeam, Coreiți, Ioela și Zebadia (dintre frații lui Saul Veniaminitul).
Din Gad, războinici purtători de scuturi și sulițe, l-au susținut pe David: Ezer, Obadia, Eliab, Mașmana, Ieremia, Atai, Eliel, Iohanan, Elzabad, Ieremia, Macbanai.
În ajutorul lui David au venit o parte dintre fiii lui Veniamin și ai lui Iuda, pe care David i-a pus în fruntea oastei. Din neamul lui Manase l-au susținut: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu, Țiltai.
Căpeteniile de oaste care au venit în Hebron la ungerea lui David au fost: din neamul lui Iuda 6.800, din neamul lui Simeon 7.100, din neamul lui Levi 4.600, din fiii lui Veniamin 3.000, din fiii lui Efraim 20.800, dintr-o jumătate a tribului lui Manase 18.000, din fiii lui Isahar 200, din tribul lui Zabulon 50.000, din tribul lui Neftali 38.000, din tribul lui Dan 28.000, din tribul lui Așer 40.000, iar din tribul lui Ruben, din Gadiți și din cea de-a doua jumătate a tribului lui Manase 120.000.
Capitolul 13
Aducerea chivotului la Obed-Edom.
După ce s-a sfătuit cu căpeteniile oștirii sale, David a hotărât să aducă în Israel chivotul Domnului. Împreună cu toți fiii Israelului, David a urcat la Chiriat-Iearim, în Iuda, de unde au coborât chivotul într-un car nou al lui Aminadab. Chivotul a fost însoțit de multă veselie și cântece din alăute, harpe, țimbale și trâmbițe. Pentru că boii înhămați la car s-au poticnit, Uza, cel care mâna carul, a sprijinit chivotul cu mâna pentru a nu se dezechilibra. Uza și-a pierdut viața după ce Domnul S-a mâniat că a atins chivotul. Moartea lui Uza i-a provocat lui David o mare întristare, și, pentru că s-a temut de Domnul, David nu a mai dus chivotul în casa sa, ci în cea a lui Obed-Edom Gateanul, unde a rămas vreme de trei luni.
Capitolul 14
Femeile și fiii lui David. Două biruințe asupra Filistenilor.
Hiram, regele Tirului, i-a trimis lui David lemn de cedru, zidari și dulgheri, pentru a-si construi o casă. După ce David a fost uns rege peste Israel, acesta și-a luat mai multe femei din Ierusalim, care i-au născut mai mulți fii și fiice.
După urcarea pe tron, David a fost atacat de filisteni, pe care i-a învins, cu ajutorul Domnului, la Baal-Perațim. El a poruncit să fie arși idolii pe care filistenii i-au lăsat în urmă.
Filistenii i-au atacat din nou pe israeliți în Valea Uriașilor. Cu ajutorul Domnului, David i-a înfrânt pe atacatori lângă „pomii care fac pere”.
Capitolul 15
Aducerea chivotului în cetatea lui David.
David a construit în cetatea sa un cort pentru chivotul lui Dumnezeu, și, după ce s-a convins ca acesta nu putea fi cărat decât pe umerii celor rânduiți să o facă, i-a chemat la el pe fiii lui Aaron și pe leviți și le-a poruncit să se supună ritualului purificării pentru a fi demni de a căra chivotul Dumnezeului lui Israel la locul cuvenit.
După ce leviții au urcat pe umeri chivotul, David, căpeteniile sale și bătrânii lui Israel au pornit în fața lor, dansând și cântând cântece de veselie. Când alaiul a intrat în cetate, Micol, fiica lui Saul l-a disprețuit pe David după ce l-a văzut dansând de bucurie.
Capitolul 16
Cântarea lui David; rânduiala slujbelor dumnezeiești.
David și fiii lui Israel au adus arderi-de-tot și jertfe de mântuire lui Dumnezeu, după ce au așezat chivotul în mijlocul cortului mărturiei. După săvârșirea jertfelor, David a împărțit fiecărui om al lui Israel (bărbat sau femeie) câte o bucată de pâine, „ceva de la cuptor” și o turtă cu miere.
David a rânduit leviți care să-I slujească Domnului, iar pe Asaf și pe frații săi i-a rânduit să-L laude pe Domnul prin intermediul instrumentelor muzicale. Au cântat apoi un imn închinat Domnului, după care fiecare om a mers la casa lui, iar David s-a întors să-și binecuvânteze casa.
Capitolul 17
Profeția lui Natan. Rugăciunea lui David.
Într-o discuție cu profetul Natan, David și-a exprimat regretul că el, ca rege, locuiește într-o casă de cedru în timp ce chivotul Domnului lui Israel se afla într-un cort făcut din piei de animale. În noaptea care a urmat, prin profetul Natan, Domnul i-a transmis lui David să nu-I zidească casă, căci El a locuit dintotdeauna în cort, „din popas în popas”. I-a reamintit, de asemenea, binefacerile cu care l-a binecuvântat și că îi va asigura urmași, din care se va ridica un rege care Îi va zidi Domnului casă, căruia Domnul îi va fi Tată iar „el Îmi va fi Mie fiu”.
Plin de recunoștință, David a stat în fața Domnului și s-a rugat.
Capitolul 18
Războaiele lui David. Așezarea dregătorilor.
David i-a învins în luptă pe filisteni de la care a luat ca pradă de război Gatul și satele care aparțineau de acesta. I-a supus, de asemenea, pe moabiți, dar și pe Hadad-Ezer, regele Țobei, de la care a luat o mie de care de luptă, 7.000 de călăreți și 20.000 de pedestrași, precum și bijuteriile din aur ale slujitorilor și cantități mari de aramă din cetățile „de seamă”. Sirienii au sărit în ajutorul regelui Țobei, însă David a reușit să îi învingă și să îi supună și pe aceștia.
Tou, regele Hamatului l-a trimis pe Hadoram, fiul său, să-l felicite pe regele David pentru victoriile repurtate și i-a trimis daruri însemnate din aur și argint. David a afierosit Domnului aceste daruri, împreună cu aurul adunat ca pradă de război. Abișai, fiul Țeruiei, care era una dintre căpeteniile oștirii lui Israel, i-a învins pe idumei în ”Valea Sărată”.
David a domnit în Israel, făcând judecată dreaptă în tot poporul. Printre dregătorii săi se aflau: Iosafat, care era cronicar, Țadoc și Ahimelec, care erau preoți, Șausa, care era secretar, iar Benaia era căpetenie peste cheretieni și peletieni.
Capitolul 19
David îi pedepsește pe Amoniți și-i bate din nou pe Sirieni.
Hanun, fiul lui Nahaș, a devenit regele fiilor lui Amon, după moartea tatălui său. David a trimis soli pentru a-și exprima compasiunea față de suferința noului rege. Sfătuit prost de dregătorii săi, cum că David a trimis soli pentru a le cerceta țara în perspectiva unei cuceriri, Hanun a poruncit ca oamenii acestuia să fie batjocoriți prin tăierea bărbilor și a hainelor. Din milă pentru cele suferite în țara amoniților, David a trimis oameni care să-i întâmpine pe solii care se întorceau acasă.
Conștientizând că au comis o greșeală, amoniții au cumpărat cai și care de luptă din Siria și Țoba, pregătindu-se pentru un război cu israeliții. Ioab și oastea sa i-au învins pe amoniți și pe aliații acestora. Sirienii s-au regrupat și au adus întăriri, însă David i-a învins și l-a ucis pe Șofac, căpetenia oștirii siriene. Supușii lui Hadad-Ezer au încheiat pace cu israeliții, iar sirienii și-au retras sprijinul acordat fiilor lui Amon.
Capitolul 20
Războaiele și biruințele lui David asupra Amoniților și Filistenilor.
Ioab, una dintre căpeteniile oastei lui David, i-a învins pe amoniți și a cucerit cetatea Raba. Coroana lui Milcom, regele amoniților, făcută din aur și pietre prețioase, a fost așezată pe capul lui David, iar cantități însemnate de bunuri au fost luate ca pradă de război.
Fiii lui Israel i-au înfrânt pe filisteni la Ghezer și Gat. În cel de-al doilea război din Gat, Ionatan, nepotul lui David, l-a ucis pe un filistean „neobișnuit de trupeș” care avea câte șase degete la fiecare mână și la fiecare picior. Fiecare dintre filistenii uciși în Gat proveneau din neamul Refaimilor, care aveau staturi uriașe.
Capitolul 21
Numărătoarea poporului. Ciuma de trei zile. Un jertfelnic în aria lui Onan.
Îndemnat de diavol, David i-a poruncit lui Ioab, căpetenia sa, să facă un recensământ al bărbaților buni de luptă din Israel. Ioab s-a opus inițial, menționând că numărătoarea este un păcat în fața Domnului, însă, până la urmă, s-a supus cuvântului regelui său. În Israel, Ioab a identificat 1.100.000 de bărbați apți de luptă, iar în Iuda 470.000. Ioab nu i-a numărat pe leviți și pe veniaminiți deoarece nu a fost de acord cu porunca primită.
Mânia Domnului s-a abătut asupra Israelului iar David a regretat păcatul comis. Domnul i-a vorbit lui David prin Gad, „văzătorul”său, și i-a cerut acestuia să-și aleagă singur pedeapsa dintre: trei ani de foamete, trei luni de fugă din fața dușmanilor, sau ciumă asupra Israelului timp de trei zile. David a ales ciuma și, în consecință, 70.000 de oameni au murit.
Îngerul Domnului a fost văzut stând cu sabia asupra Israelului. Atunci, David și bătrânii Israelului s-au îmbrăcat în pânză de sac și au căzut cu fața la pământ, în semn de regret pentru păcatele comise. David s-a rugat Domnului să Îi fie milă de oamenii care nu erau vinovați pentru păcatul comis de el. Prin Gad, Îngerul i-a cerut lui David să Îi construiască Domnului un jertfelnic în aria lui Ornan Iebuseul. David a cumpărat aria lui Ornan cu 600 de sicli de aur, după care a zidit jertfelnicul. A adus arderi-de-tot și jertfe de mântuire după care s-a rugat Domnului. Domnul i-a răspuns lui David trimițând foc din cer, care a mistuit arderea-de-tot, după care i-a cerut Îngerului să-și bage sabia în teacă.
Capitolul 22
Pregătiri pentru zidirea casei Domnului.
David a făcut pregătiri pentru zidirea casei Domnului, adunând meșteri și multe materiale precum piatră, fier, aramă, dar și mult lemn de cedru. David l-a chemat pe fiul său, Solomon, și i-a poruncit să-i zidească Domnului un templu. I-a mai spus că dorința sa a fost ca el să-i ridice Domnului casă, însă, pentru păcatele comise și pentru sângele vărsat de-a lungul domniei sale, jertfa sa nu a fost acceptată de Domnul. Cu toate acestea, Domnul i-a spus că i se va naște un fiu, care urma să se cheme Solomon, cu care Domnul avea să fie de-a lungul întregii sale domnii, ferind de dușmani regatul în care aveau să domnească pacea și liniștea.
David le-a poruncit tuturor să-i acorde lui Solomon sprijinul necesar pentru construirea casei Domnului.
Capitolul 23
Numărul, rânduiala și slujba leviților.
La bătrânețe, David i-a cedat domnia lui Solomon, fiul său, după care i-a adunat pe preoți și pe leviți pentru a-i număra. Leviții de la 30 de ani în sus erau 38.000, dintre care 24.000 erau responsabili cu lucrările pentru zidirea casei Domnului, 6.000 erau grămătici și judecători, 4.000 erau portari și tot atâția erau cântăreți. Toți aceștia au fost împărțiți în cete, după fiii lui Levi (Gherșon, Cahat și Merari). Din Gherșoniți au fost Laedan, Șimei și urmașii lor. Fiii lui Cahat au fost: Amran (din care s-au născut Aaron și Moise), Ițhar, Hebron și Uziel. Moise și fiii săi, Gherșon și Eliezer, au fost socotiți la tribul lui Levi.
Fiii lui Merari au fost Mahli și Muși. Din ultimele porunci ale lui David au fost numărați leviții de la 20 de ani în sus, care urmau să-i sprijine pe fiii lui Aaron la slujbele din templul Domnului.
Capitolul 24
Cetele preoților.
Aaron a avut patru fii: Nabad, Abiud, Eleazar și Itamar. Deoarece Nabad și Abiud au murit înaintea tatălui lor și nu au avut copii, doar Eleazar și Itamar au fost preoți.
Țadoc, fiul lui Eleazar, și Ahimelec, fiul lui Itamar, precum și 16 capi de familie din neamul lui Eleazar și opt din neamul lui Itamar, au fost împărțiți de David după sorți. În funcție de ordinea împărțirii, aceștia știau când era rândul lor la slujbă în casa Domnului. Și ceilalți fii ai leviților au fost împărțiți împreună cu familile lor, fiecare cap de familie fiind la egalitate cu frații lor mai tineri.
Capitolul 25
Cântăreții.
David și căpeteniile oștirii sale i-au rânduit pe fiii lui Asaf, Heman și Iditun, să-I cânte Domnului imnuri din alăute, harpe și țimbale. În total, aceștia erau în număr de 288. Ei au „aruncat sorți” pentru slujbele zilnice ale fraților și fiilor lor: Iosif, Ghedalia, Zacur, Ițri, Netania, Buchia, Ieșarela, Isaia, Matania, Șimei, Azareel, Hașsbia, Sebuel, Matitia, Ierimot, Hanania, Ioșbecașa, Hanani, Maloti, Eliata, Hotir, Ghidalti, Mahaziot, Romamti-Ezer, fiecare dintre ei având câte 12 fii și frați.
Capitolul 26
Portarii, cămărașii și judecătorii.
Din cetele portarilor care slujeau în templul Domnului, făceau parte fiii lui Core și fiii lui Obed-Edom, împreună cu frații lor. Leviții aveau în grijă vistieriile casei Domnului și pe cele ale lucrurilor sfințite.
Fiii lui Iehiel, urmașul lui Laedan Gherșonitul, păzeau vistieria casei Domnului, împreună cu urmașii lui Amram. Dintre urmașii lui Amram făcea parte Șelomit, care, împreună cu frații săi, priveghea asupra vistieriilor lucrurilor sfințite pe care regele David și căpeteniile sale le-au afierosit pentru a susține zidirea templului Domnului.
Din familia lui Ițhar, Hanania și fiii săi slujeau ca scriitori și judecători la slujbele din afară ale Israeliților.
Hașabia și fiii săi slujeau regelui și Domnului, de cealaltă parte a Iordanului.
Capitolul 27
Alți dregători ai lui David.
Capii de familie, căpeteniile și grămăticii lor, care făceau parte dintre fiii lui Israel, erau împărțiți în cete de câte 24.000 de oameni, care intrau și ieșeau din slujbă în fiecare lună a anului.
Căpetenia primei cete era Iașobeam, fiul lui Zabdiel; căpetenia cetei a doua era Dodai Ahonitul; căpetenia cetei a treia era Benaia, fiul preotului Iehoiada; căpetenia cetei a patra era Asael, fratele lui Ioab, a celei de-a cincea era Șamut Izrahitul, a celei de-a șasea era Ira, fiul lui Icheș Tecoanul; a celei de-a șaptea era Heleț Peloninul; a celei de-a opta era Sibecai Hușatitul; a celei de-a noua era Abiezer Anatoteanul; a celei de-a zecea era Maherai din Netofat; a celei de-a unsprezecea era Benaia din Piraton iar a celei de-a douăsprezecea era Heldai din Netofat.
Căpeteniile triburilor lui Israel erau: Eliezer peste neamul lui Ruben, Șefatia peste Simeon, Hașabia peste leviți, Țadoc peste Aaron, Elihu peste Iuda, Omni peste Isahar, Ișmaia peste Zabulon, Ierimot peste Neftali, Hoseia peste Efraim, Ioil peste jumătate din tribul lui Manase, Ido peste cealaltă jumătate a tribului lui Manase, Iaasiel peste Veniamin, Azareel peste Dan.
Peste vistieriile regale era Azamavet, fiul lui Adiel, peste recolte era Ionatan, fiul lui Uzia, peste gospodarii care lucrau pământul era Ezri, fiul lui Chelub, peste vii era Șimei din Rama, peste pivnițele de vinuri era Zabdi, fiul lui Șifmi, peste livezile de smochini și măslini era Baal-Hanan din Gheder, peste magaziile untdelemnului era Ioaș, iar peste vite erau Șitrai Hașaroneanul și Șafat, fiul lui Adlai. Ionatan, unchiul lui David, era sfetnic iar Hușai Archianul era cel mai apropiat prieten al regelui.
Capitolul 28
Sfaturile lui David pentru zidirea casei Domnului.
Regele David a reunit toate căpeteniile fiilor lui Israel, pe mai-marii cetelor, mai-marii judecătorilor, pe vistiernici și pe cei responsabili de colectarea hranei regelui și a oameilor săi și i-a îndemnat să respecte poruncile Domnului și să păzească cuvântul Său. După aceea, regele David l-a chemat pe fiul său, Solomon, și l-a sfătuit să-I slujească din tot sufletul și inima sa Domnului, după care i-a înmânat planul templului și al clădirilor lui, și l-a îndemnat să nu se teamă căci Dumnezeu nu îl va părăsi până ce nu va termina lucrările.
Capitolul 29
Danii pentru casa Domnului. Rugăciunea regelui. Ungerea lui Solomon. Moartea lui David.
Regele David s-a adresat adunării formate din mai-marii Israelului cărora le-a spus că a pregătit toate materialele necesare construirii templului, la care a adăugat 3.000 de talanți de aur de Ofir și 7.000 de talanți de argint, pentru a-l ajuta pe fiul său, Solomon. Auzind acestea, mai-marii adunării s-au unit și au strâns pentru casa Domnului 5.000 de talanți de aur, 10.000 de galbeni din aur, 10.000 de talanți de argint, 18.000 de talanți de aramă și 100.000 de talanți de fier.
David L-a binecuvântat pe Domnul, I-a mulțumit și L-a rugat să-i dea inimă bună lui Solomon pentru a-I putea îndeplini poruncile. În următoarea zi, David I-a adus Domnului jertfe și arderi-de-tot, după care toți fiii lui Israel au mâncat, au băut, Solomon a fost uns rege iar Țadoc a fost uns preot.
David a domnit în Israel vreme de 40 de ani: 7 ani în Hebron și 33 de ani în Ierusalim, după care a murit de bătrânețe.
***