KPodoperescu

Cartea a doua Paralipomena

- rezumat -

Capitolul 1

Înțelepciunea și bogăția lui Solomon.

   Solomon, fiul lui David, a urcat cu tot Israelul pe muntele Gabaon și s-au strâns cu toții în fața cortului mărturiei, iar pe jertfelnicul de aramă, construit de Bețaleel, fiul lui Uri, Solomon a adus 1000 de arderi-de-tot în fața Domnului. În noaptea care a urmat, Domnul S-a arătat lui Solomon și l-a pus să aleagă orice pentru sine, căci El îi va da. Acesta și-a dorit de la Domnul înțelepciune, dar și capacitatea de a pune înțelepciunea în practică. Pentru sinceritatea și lipsa sa de egoism, Domnul i-a dat lui Solomon înțelepciune și pricepere, dar și bogății și slavă nemaiîntâlnite.

   Solomon a înzestrat regatul cu care și cai, iar datorită înțelepciunii sale de conducere, aurul și argintul au devenit la fel de întâlnite și de prețuite ca pietrele. Solomon s-a hotărât apoi să ridice o casă în numele Domnului.

Capitolul 2

Pregătiri pentru zidirea casei Domnului.

   Solomon a reunit, în scopul zidirii Templului, 70.000 de salahori, 80.000 de cioplitori în piatră, precum și 3.600 de supraveghetori. Apoi a trimis un sol la Hiram, regele Tirului, pentru a-i cere sprijin în vederea ridicării construcției. I-a cerut lucrători în aur, argint, aramă și fier, dar și specialiști în țesături din cânepă și in. I-a mai cerut lemn de cedru, ienupăr și pin.

   Regele Hiram l-a trimis la Solomon pe Hiram-Abi, a cărui mamă era din neamul lui Dan, pentru a-l ajuta în ceea ce avea nevoie pentru construcție. Lemnul urma să fie adus pe mare, la Ioppe.

Capitolul 3

Zidirea Templului.

   Regele Solomon a început să zidească Templul Domnului pe muntele Moria, identificat până acum ca fiind muntele Sionului. Construirea a început în cea de-a doua lună a celui de-al patrulea an al domniei lui.

   Lungimea Templului era de 60 de coți, iar lățimea de 20 de coți. Casa cea mare sau “sfânta” era căptușită cu lemn de cedru și poleită cu aur. Templul, tavanele și ușile erau poleite cu aur deParvaim, iar pereții au fost decorați cu heruvimi. În “sfânta-sfintelor” a așezat doi heruvimi sculptați în lemn și îmbrăcați în aur, ale căror aripi aveau o deschidere de 20 de coți.

   A făcut și o perdea din in purpuriu, stacojiu și albastru, brodată cu heruvimi. Au mai fost construiți și doi stâlpi, așezați în dreapta și în stânga Templului, fiind numiți “Temeiul”și “Tăria”.

Capitolul 4

Vasele sfințite.

   Pentru săvârșirea slujbelor din Templu a fost făcut un jertfelnic din aramă și “marea” cu diametrul de 10 coți, în care urmau să săvârșească preoții spălările rituale, iar sub ea se aflau chipurile a 12 boi făcuți prin turnare. Au fost adăugate 10 spălătoare, pentru ca în ele să fie spălate cele necesare pentru arderile-de-tot, 10 sfeșnice și 10 cupe de aur, precum și 10 mese, așezate de-a stânga și de-a dreapta, în Templu.

   Au fost construite curtea preoților și curtea cea mare, iar porțile acestora au fost acoperite cu aramă. Hiram a mai făcut pentru regele Solomon doi stâlpi și lucrarea în relief pentru partea ornamentală a acestora, 10 șasiuri cu 10 spălătoare, “marea”cu cei 12 boi, lighene pentru spălat picioarele, cârlige de atârnat carnea, cupe și unelte de aramă.

Capitolul 5

Sfințirea templului. Strămutarea chivotului.

   Solomon a adus în vistieria Templului aurul, argintul și lucrurile afierosite Domnului de David, părintele său. Împreună cu toată obștea și bătrânii lui Israel, regele a hotărât aducerea chivotului legământului Domnului în Templu. Preoții și leviții au luat chivotul, cortul mărturiei și toate vasele sfinte și le-au adus în Templu, în “sfânta-sfintelor”, sub aripile heruvimilor, fiind urmați de temătorii de Dumnezeu, care aduceau jertfe. În chivot se aflau cele două table pe care Moise le-a pus în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ieșirea lor din țara Egiptului.

   După ieșirea preoților din naos, toți leviții cântăreți, care cântau din harpe, alăute și țimbale, împreună cu 120 de preoți, care sunau din trâmbițe, au adus cinstire Domnului strigând: “Mărturisiți-văDomnului că e bun, că în veac este mila Lui!” În acel moment, Templul s-a umplut de norul slavei Domnului.

Capitolul 6

Rugăciunea lui Solomon.

   Regele Solomon a binecuvântat poporul lui Israel și I-a adus slavă Domnului. Din amvonul de aramă al Templului, Solomon și-a întins mâinile către cer și s-a rugat, amintind de toate binefacerile Domnului față de popor și față de părintele său David. Apoi I-a cerut Domnului judecată dreaptă pentru fiecare dintre fiii lui Israel, precum și ca, în cazul unei perioade prelungite de foamete, sau în cazul a orice fel de plagă, Domnul să Se milostivească de durerea oamenilor pentru ca aceștia să-I cunoască puterea și să se teamă de El. De asemenea, a mai cerut ca, dacă un străin va veni în Templu și se va ruga, Domnul să-l asculte, pentru ca astfel toate popoarele lumii să-I cunoască măreția.

Capitolul 7

Jertfele sfințirii. O nouă vedenie.

   După ce regele Solomon și-a încheiat rugăciunea, din cer s-a pogorât foc, care a mistuit toate arderile-de-tot și jertfele, iar Templul s-a umplut de slava Domnului. Oamenii care au văzut focul și slava Domnului, au căzut cu fața la pământ, s-au rugat și L-au lăudat pe Domnul. După momentul sfințirii Templului, regele a jertfit 22.000 de viței și 120.000 de oi, în timp celeviții cântau din instrumente, iar preoții sunau din trâmbițe.

   Vreme de șapte zile, Solomon a ținut praznic, iar în data de 23 a lunii a șaptea le-a permis tuturor să se întoarcă la casele lor, recunoscători pentru toate binefacerile Domnului. În noaptea care a urmat, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon și i-a spus că, în cazul unei molime sau al unei secete, dacă israeliții vor regreta faptele lor, se vor smeri și se vor ruga, atunci El va lua aminte la rugăciunile lor. În cazul în care regele va păzi toate poruncile Sale, Domnul va respecta legământul făcut cu David, când a spus că nu va lipsi din el bărbat care să domnească în Israel. Pe de altă parte, în cazul închinării la idoli și la dumnezei străini, Domnul îi va strămuta pe fiii lui Israel din țara lor, iar Templul îl va lepăda de la fața Sa, și îl va face “de poveste”și “de pomină” în toată lumea. Astfel, toți oamenii vor ști că fiii lui Israel nu au păzit poruncile care le-au fost date de Dumnezeul părinților lor.

Capitolul 8

Zidirile lui Solomon. Slujbele de la Templu. Flota regelui.

   După 20 de ani de domnie, Solomon a rezidit cetățile primite de la Hiram, regele Tirului, pentru ca fiii lui Israel să trăiască în ele.

   În urma cuceririi cetății Hamat-Țobei, Solomon a zidit în pustiu Tamadorul, iar în Hamat a ridicat cetățile în care se depozitau proviziile alimentare. A mai fost zidit Bet-Horonul de Sus și cel de Jos, precum și Balaatul, cetățile carelor și cele ale călăreților.

   Urmare cuceririi cetăților lor, heteii, amoreii, ferezeii și heveii au devenit “birnici”, însă birul nu era plătit în bani, ci în zile de muncă obligatorii. Solomon avea 250 de conducători care îi supravegheau pe oamenii care munceau.

   După ce a mutat-o pe fiica lui Faraon din cetatea lui David în cetatea construită pentru ea, Solomon I-a adus Domnului arderi-de-tot și jertfe pe jertfelnicul din fața Templului, potrivit rânduielii stabilită de Moise. Regele a mers la Ețion-Gheber și la Elot, pe țărmul mării, unde regele Hiram a trimis corăbii, dar și slujitori cunoscători ai mării care, împreună cu slujitorii lui Solomon, au adus 450 de talanți de aur.

Capitolul 9

Vizita reginei de Saba. Bogățiile lui Solomon.

   Înțelepciunea și bogățiile lui Solomon au devenit atât de vestite încât regina din Saba a dorit să i se înfățișeze și să-i pună la încercare cunoașterea. Însoțită de cămile ce purtau daruri din aur, pietre scumpe, dar și mirodenii rare, regina a intrat cu mare alai în Ierusalim și s-a prezentat în fața lui Solomon. Nu a existat nicio întrebare la care Solomon să nu poată răspunde, de aceea, regina din Saba L-a lăudat pe Domnul Dumnezeul lui Israel și i-a numit fericiți pe toți cei care aveau parte de înțelepciunea lui Solomon. Aceasta i-a dat regelui 120 de talanți de aur, precum și mirodeniile și pietrele scumpe aduse, și s-a întors în țara ei cu tot ceea ce și-a dorit din împărăția lui Solomon.

   Din lemnul de pin adus de slujitorii regelui Tirului, Solomon a făcut treptele casei Domnului și casei regale, precum și harpe și alăute pentru cântăreți. Anual, lui Solomon i se aduceau 666 de talanți de aur, în afară de dările supușilor și ale negustorilor de mărfuri. Regele a comandat 200 de scuturi de aur, a câte 600 de sicli de aur fiecare, și 300 de scuturi, a câte 300 de sicli de aur. Scuturile le-a dus în Casa Pădurii Libanului. A mai fost făcut și un tron de fildeș, care a fost îmbrăcat în aur. Vasele casei regale și cele din Casa Pădurii Libanului erau toate suflate în aur. În timpul domniei lui Solomon argintul nu avea nicio valoare, având în vedere că la fiecare trei ani regelui îi veneau din Tarsis corăbii încărcate cu aur, dinți de elefant și maimuțe. Toți regii de pe pământ încercau să ajungă înaintea lui Solomon, aducând cu sine vase de argint, aur, îmbrăcăminte, miruri, mirodenii, cai și catâri. Solomon deținea 4.000 de iepe și 12.000 de călăreți.

   Toate fapele lui Solomon au fost descrise detaliat în “Cartea profetului Natan”, în “Cartea lui Ahia Șilonitul”și în “Vedeniile lui Ido văzătorul”. După moartea sa, Solomon a fost îngropat în cetatea lui David, iar în locul luia devenit rege Roboam, fiul său.

Capitolul 10

Dezbinarea regatului. Adunarea de la Sichem.

   Ieroboam, fiul lui Nabat, era refugiat în Egipt, unde a fugit de frica lui Solomon. După moartea acestuia, Ieroboam s-a întors în Sichem unde poporul lui Israel era strâns pentru ungerea ca rege a lui Roboam, fiul lui Solomon.

   Ieroboam și toată adunarea lui Israel s-au prezentat în fața lui Roboam și i-au cerut acestuia să le ușureze traiul, îngreunat de asprele sarcini la care au fost supuși de răposatul rege. Deși bătrânii lui Israel l-au sfătuit pe Roboam să încheie o înțelegere cu israeliții nemulțumiți, noul rege i-a ascultat pe tinerii cu care acesta a crescut, care l-au sfătuit contrariul, adică să înăsprească condițiile de muncă. Când mulțimea a auzit decizia lui Roboam, a fugit fiecare la cortul său. Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram, ispravnicul peste corvezi, care a fost ucis cu pietre de către popor. Auzind de moartea lui Adoniram, Roboam a fugit înIerusalim. Astfel s-a îndepărtat Israelul de casa lui David “până-n ziua de azi”.

Capitolul 11

Pregătiri de război. Femeile și copiii lui Roboam.

   După ce a ajuns în Ierusalim, Roboam a pornit la luptă împotriva lui Israel, beneficiind de sprijinul triburilor Iuda și Veniamin. Dar Domnul, prin profetul Șemaia, le-a transmis lui Roboam și oamenilor din cele două triburi că situația politică din poporul lui Israel reprezenta voia Sa și că nu trebuie să pornească război împotriva fraților lor.

   Roboam a ascultat cuvântul Domnului și s-a întors la Ierusalim, unde a și locuit. În Iudeea a zidit Betleemul, Etamul și Tecoa, Bet-Țurul, Soco, Adulamul, Gatul, Mareșa, Ziful, Adoraimul, Lachișul, Azeca, Țora, Aialonul și Hebronul. A întărit aceste cetăți cu ziduri, în fruntea lor a numit căpetenii și le-a înzestrat cu magazii pentru alimente, untdelemn și vin, scuturi și sulițe.

   Preoții și leviții din întregul Israel s-au adunat în Ierusalim, întrucât au fost îndepărtați de la slujirea lor de Ieroboam și oamenii lui, care se închinau la idoli. Ieroboam i-a alungat din Israel pe toți cei care credeau și se închinau la Domnul Dumnezeul părinților lor.

   Mahalat, fiica lui Ierimot, i-a născut lui Roboam pe Ieuș, Șemaria și pe Zaham. Maaca, fiica lui Abesalom, i-a născut pe Abia, Atai, Ziza și Șelomit. Maaca a fost cea mai iubită dintre femeile lui Roboam, deși acesta a avut 18 soții și 60 de țiitoare. În total, femeilei-au născut lui Roboam 28 de băieți și 60 de fete.

Capitolul 12

Năvala lui Șișac. Domnia și moartea lui Roboam.

   În plină dezvoltare a regatului, Roboam și supușii săi au căzut în idolatrie. În cel de-al cincilea an al domniei lui Roboam, Șișac, regele Egiptului, a pornit război împotriva Ierusalimului. Acest conflict reprezenta pedeapsa Domnului dată iudeilor pentru neascultarea poruncilor Sale. Șișac s-a îndreptat spre Ierusalim cu 1.200 de care de luptă și 60.000 de călăreți. Soldații săi erau în număr foarte mare, dintre ei făcând parte libieni, troglodiți (etiopieni primitivi) și etiopieni. După ce Domnul, prin cuvintele profetului Șemaia, i-a avertizat că sufereau din cauza păcatelor comise, Roboam și întregul popor s-au căit, rostind “Drept este Domnul!”Văzându-le căința, Domnul s-a îndurat de ei, însă a permis ca aceștia să devină supușii egiptenilor, pentru ca ei să vadă diferența dintre a fi în slujba Domnului și a fi în slujba regilor pământului.

   Șișac, regele Egiptului a prădat toate bogățiile din Templul Domnului și din casa regală, inclusiv scuturile de aur făcute de Solomon.

   Roboam avea vârsta de 41 de ani când a devenit rege și a domnit timp de 17 ani în Ierusalim. Faptele sale au fost scrise în „Cartea profetului Șemaia” și a lui Ido, ”văzătorul”. Roboam a  fost îngropat în cetatea lui David, lângă părinții săi, iar în locul său a devenit rege Abia, fiul lui.

Capitolul 13

Abia, rege în Iuda. Războiul cu Ieroboam.

   Ieroboam avea o armată dublă ca număr față de cea a lui Abia. Deși Ieroboam a apelat la un truc tactic, încercuind armata iudeilor, aceștia din urmă au ieșit învingători, după ce și-au pus nădejdea în Domnul. Ieroboam și oastea sa au suferit o înfrângere umilitoare, pierzând 500.000 de ostași. Abia a luat ca pradă de război cetățile Betel și Efron, împreună cu satele lor.

   Cele 14 femei ale lui Abia i-au născut acestuia 22 de băieți și 16 fete. După moartea lui Abia, a devenit rege Asa, fiul lui.

Capitolul 14

Domnia lui Asa; el sfarâmă idolii și-i înfrânge pe Etiopieni.

   În timpul domniei sale, Asa a ascultat poruncile Domnului și a nimicit altarele dumnezeilor străini, ”înălțimile”, ”stâlpii” și ”tufișurile”, și i-a îndemnat pe oameni să asculte de Domnul Dumnezeul părinților lor. În timpul în care țara sa a beneficiat de pace, ascultând poruncile Domnului, Asa a zidit cetăți întărite în Iuda.

   Din semințiile lui Iuda și a lui Veniamin, Asa avea sub comanda sa 580.000 de ostași. Zerah Etiopianul, împreună cu o armată de 1.300.000 de oameni, i-au ieșit lui Asa în față la Mareșa. Cu ajutorul Domnului, Asa i-a învins pe etiopieni, urmărindu-i până la Gherar, de unde a luat multe prăzi de război.

Capitolul 15

Regele Asa și credincioșia lui.

   Prin cuvintele profetului Azaria, fiul lui Obed, Domnul i-a transmis lui Asa că atâta timp cât va păzi poruncile Sale, Domnul va fi cu el. Azaria a mai profețit că va veni o vreme când Israelul se va îndepărta de Dumnzeul cel adevărat, timp în care nu va fi pace, însă fiii lui Israel se vor întoarce către Domnul, iar El îi va asculta. Când a auzit cuvintele profetului, Asa a îndepărtat toți idolii și, împreună cu triburile lui Iuda și Veniamin, au adus jertfe Domnului și au făcut un legământ că îi vor păzi întotdeauna poruncile. Întregul regat a sărbătorit acest legământ, recunscători pentru pacea de care aveau parte.

   Asa a îndepărtat-o pe Maaca, mama sa, din slujirea de preoteasă a Astartei, și i-a distrus idolul, pe care l-a ars în pârâul Cedrilor. Asa a avut parte de pace până în cel de-al 35-lea an al domniei sale.

Capitolul 16

Întreitul păcat al regelui Asa.

   Baeșa, regele Israelului, a pornit război împotriva regatului lui Iuda, în cel de-al 38-lea an al domniei lui Asa. Deși comitea un păcat, Asa a luat aur și argint din vistieria Templului Domnului și al casei regale, și i le-a trimis în dar lui Benhadad, regele Siriei, pentru ca acesta să-i devină aliat împotriva lui Baeșa. Benhadad și-a trimis armata împotriva oastei lui Israel, pustiind cetățile Ainul, Danul, Abel-Maimul și toate ținuturile lui Neftali. Ca urmare a acestei alianțe, Baeșa s-a oprit din asedierea cetății Rama, lăsând în urmă multă piatră și lemnărie. Asa a folosit aceste materiale pentru a zidi cetățile Ghibeea și Mițpa.

   Profetul Hanani i-a transmis regelui Asa că, punându-și nădejdea în ajutor omenesc și ignorându-l pe cel al Domnului, a comis un păcat a cărui consecință va fi pierderea păcii. Auzind cuvintele profetului, regele Asa s-a mâniat și l-a aruncat pe acesta în temniță.

   Toate faptele lui Asa au fost înscrise în “Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel”. În cel de-al 39-lea an al domniei sale, suferind de o boală la picioare, Asa a apelat la doctor fără să apeleze mai întâi la ajutorul Domnului. În cel de-al 41-lea an al domniei sale, acesta a murit și a fost înmormântat în cetatea lui David, în mormântul săpat de el însuși.

Capitolul 17

Iosafat, regele lui Iuda.

   După moartea regelui Asa, a domnit Iosafat, fiul lui. Acesta a păzit poruncile Domnului, iar în cel de-al treilea an al domniei sale le-a trimis pe căpeteniile sale Benhail, Obadia, Zaharia, Natanael și Miheia, pe leviții Șemaia, Netania, Zebadia, Asael, Șemiramot, Ionatan, Adonie, Tobie și Tob-Adonie, precum și pe preoții Elișama și Ioram, să cutreiere toate cetățile lui Iuda pentru a instrui poporul asupra religiei lor, având ca suport “Cartea legii Domnului”.

   În timpul acesta, toate popoarele din jur se temeau de Domnul, și până și filistenii îi aduceau daruri lui Iosafat. Din neamul lui Iuda, regele îi avea căpetenii pe Adna, Iohanan și Amasia, iar din neamul lui Veniamin îi avea pe Eliada și Iehozabad.

Capitolul 18

Iosafat și Ahab în război cu Sirienii. Moartea lui Ahab.

   Iosafat s-a înrudit prin căsătorie cu Ahab, regele Israelului. Ahab i-a cerut lui Iosafat să meargă cu el la război împotriva sirienilor din Ramotul Galaadului.

   Iosafat i-a cerut lui Ahab să verifice voia Domnului prin intermediul cetei de 400 de profeți de la curtea domnească. Profețiile-au spus să meargă la război căci Domnul îi va da pe sirieni în mâna lor. Iosafat a întrebat dacă nu cumva mai exista la curte vreun profet al Domnului pe care să-l întrebe. Atunci Ahab a trimis după profetul Miheia, fiul lui Imla. Sedechia, fiul lui Chenaana, și-a făcut niste coarne de fier cu care a spus că Domnul îi va străpunge pe sirieni la Ramotul Galaadului.

   Inițial, profetul Miheia a ținut isonul falșilor profeți și le-a spus celor doi regi că vor izbândi în luptă. La insistențele regelui Israelului, profetul a spus că oastea lui Israel va fi împrăștiată prin munți, după care le-a povestit despre o vedenie pe care a avut-o. L-a văzut pe Domnul stând pe tronul Său, cu oastea cerului în stânga și în dreapta Sa. Domnul a întrebat cine îl ademenește pe regele Israelului să pornească război împotriva sirienilor. Atunci un duh a ieșit înaintea Domnului și I-a spus că el se va face duh mincinos prin gura profeților regelui. Domnul l-a aprobat și i-a spus că va reuși. Atunci profetul Miheia i-a acuzat pe profeții curții de minciună. În acel moment, Sedechia l-a lovit pe Miheia peste obraz, după care profetul a fost aruncat de rege în temniță.

   Ahab și Iosafat au plecat la război și au făcut schimb de haine, la propunerea lui Ahab. Crezând că îl capturează pe regele Israelului, căpitanii sirieni au pus mâna pe Iosafat, însă acesta a strigat după ajutorul Domnului, iar Domnul l-a scăpat. Un bărbat l-a rănit însă pe regele Israelului cu arcul. Acesta a stat într-un car, în apropierea Siriei, până la asfințit, după care a murit. În ziua aceea a încetat războiul.

Capitolul 19

Mustrat de Iehu, Iosafat pune rânduială în trebile religioase și politice.

   Când Iosafat, regele Iudeii, s-a întors la casa sa din Ierusalim, i-a ieșit în întâmpinare profetul Iehu, fiul lui Hanani, care i-a reproșat alianța cu Ahab, păcătosul rege al Israelului. Totuși, i-a spus că Domnul a găsit în el și lucruri bune, cum a fost desființarea altarelor păgâne.

   După ce s-a așezat în casa sa, Iosafat a “cercetat” tot poporul de la Beer-Șeba și până la muntele Efraim, convingând oamenii să se întoarcă la Dumnezeul părinților lor. Iosafat a realizat și o reformă judiciară, numind patru judecători pentru judecata Domnului, dintre preoți, leviți și căpetenii ale Israelului, pentru a-i judeca pe locuitorii Ierusalimului. Le-a cerut judecătorilorsă judece cu frică de Dumnezeu.

Capitolul 20

Iosafat: biruința asupra Amoniților și aliaților lor; sfârșitul domniei.

   Moabiții, amoniții și edomiții au pornit război împotriva regatului lui Iosafat. Atunci regele s-a rugat în Templu, împreună cu tot poporul, înaintea Domnului și I-a cerut ajutorul împotriva năvălitorilor. Duhul Domnului S-a pogorât în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, și le-a transmis tuturor iudeilor și regelui Iosafat să meargă fără frică la război, căci războiul nu eraal lor, ci al lui Dumnezeu, și nu ei vor lupta împotriva dușmanilor. Leviții din neamurile lui Cahat și al lui Core s-au ridicat și L-au lăudat pe Domnul.

   În dimineața următoare, iudeii au mers în deșertul Tecoa, iar Iosafat i-a îndemnat să nu le fie frică și să se încreadă în Domnul, zicând “Mărturisiți-va Domnului, că în veac este mila Lui!”. Atunci Domnul i-a derutat psihic pe năvălitori, care au început a se lupta unii împotriva altora. Când iudeii au privit din turnul de veghe al pustiului, i-au văzut pe toți morți. Iosafat și ostașii săi i-au prădat pe năvălitori timp de trei zile, aceștia având multe obiecte de preț. În cea de-a patra zi, toți iudeii s-au strâns în Valea Binecuvântării, după care au înaintat către Ierusalim. Au intrat în oraș cu veselie mare, în cântec de harpe, alăute și trâmbițe, și s-au îndreptat către Templul Domnului.

   Toate regatele pământului erau cuprinse de frica Domnului, căci aflaseră că Domnul a luptat împotriva vrăjmașilor lui Israel. Iosafat a domnit timp de 25 de ani în Ierusalim. Acesta a ascultat poruncile Domnului, însă “capiștile” (templu sau altar dedicat zeităților antice) de pe înălțimi nu le-a dărâmat.  Faptele sale sunt scrise în Cărțile lui Iehu, al lui Hanani, care a scris “Cartea regilor lui Israel”.

   Iosafat s-a aliat cu Ohozia, nelegiuitul rege al Israelului, pentru a construi împreună corăbii care să meargă la Tarsis. Eliezer, fiul lui Dodava, a rostit o profeție împotriva lui Iosafat, spunându-i că pentru alianța încheiată, corăbiile sale s-au sfărâmat și nu au mers la Tarsis.

Capitolul 21

Ioram, regele lui Iuda.

   După ce Iosafat a murit și a fost îngropat lângă părinții săi, în cetatea lui David, a urmat la domnie Ioram, fiul său. După ce Ioram a ajuns la domnie, i-a ucis pe toți cei șase frați ai săi, precum și pe unele dintre căpeteniile lui Israel. Ioram a domnit timp de opt ani în Ierusalim și a păcătuit în fața Domnului, însă, cu toate acestea, Domnul nu a vrut să-l nimicească datorită legământului încheiat cu David, căruia i-a spus că-i va da “un luminător pe-ntotdeauna”.

   Edomiții s-au desprins de Iuda și și-au făcut propriul regat. Ioram, împreună cu oastea sa, i-a atacat pe edomiți, însă poporul a fugit din calea lui Ioram, rămânând desprinși de Iuda “până-n ziua de azi”. Tot atunci a fugit de Ioram și Libna. Toate acestea s-au întâmplat din cauza faptului că Ioram a păcătuit și L-a părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților săi. În această perioadă a venit la el o scrisoare de la profetul Ilie care-i spunea că va plăti pentru păcatele sale prin poporul, fiii și femeile lui, iar el va fi lovit de o cumplită boală a pântecelui, care-l va face să-și piardă măruntaiele. Domnul i-a ridicat împotriva lui Ioram pe filisteni și pe arabi, care i-au luat toate bunurile din casa regală, precum și pe toți fiii și fiicele sale, rămânând doar Ohozia, cel mai mic dintre feciori. Ioram s-a îmbolnăvit grav. A suferit de boală timp de doi ani, iar la sfârșit a avut o moarte cumplită ce l-a făcut să-și piardă măruntaiele. A fost înmormântat în cetatea lui David, însă nu printre mormintele regilor.

Capitolul 22

Ohozia, regele lui Iuda. Atalia. Ioaș e salvat de la masacru.

   Ohozia, fiul cel mic al lui Ioram, a fost uns rege în locul tatălui său și a domnit în Ierusalim timp de un an. El a păcătuit în fața Domnului, fiind îndemnat în păcat de mama sa, Atalia, care era fiica lui Omri.

   Ohozia a mers să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, care era bolnav, însă a fost ucis de Iehu, fiul lui Nimși, numit de Domnul pentru distrugerea casei lui Ahab. Pentru faptele bune în fața Domnului ale lui Iosafat, Ohozia a fost înmormântat de către Iehu și oamenii săi.

   După ce fiul ei a murit, Atalia, mama lui Ohozia, i-a ucis într-un masacru pe toți bărbații de sămânță regească din casa lui Iuda, pentru a-și asigura o domnie fără niciun rival. Însă Ioșeba, fiica lui Ioram și soția preotului Iehoiada, l-a ascuns pe Ioaș, fiul lui Ohozia, pentru a nu fi ucis. Acesta a stat ascuns șase ani în Templul Domnului, timp în care în țară a domnit Atalia.

Capitolul 23

Uneltirea împotriva Ataliei; moartea acesteia și începutul domniei lui Ioaș.

   Preotul Iehoiada a cutreierat regatul lui Iuda împreună cu sutașii Azaria, Ismael, Maaseia și Elișafat, pentru a-i strânge pe toți leviții și capii de familie din Israel, după care a venit cu ei înIerusalim. În Templul Domnului, Iehoiada l-a arătat pe Ioaș întregii adunări, susținând că acesta era îndreptățit să urmeze la tron, ca urmaș al regelui Ohozia. Apoi, Iehoiada le-a poruncit preoților și leviților ca în sâmbăta care urma, o treime dintre ei să intre de strajă la porțile intrărilor, o treime în casa regelui, iar ultima treime la poarta din mijloc, urmând ca poporul să aștepte în curțile Templului. În Templu urmau să rămână doar preoții și leviții, care trebuiau să îl păzească pe rege, omorând pe oricine ar fi intrat în Templu. Iehoiada i-a înarmat pe sutași cu săbiile, scuturile și armurile lui David, care erau ținute în Templu, iar pe oamenii din popor i-a așezat începând de la colțul din dreapta până la colțul din stânga al Templului, în fața jertfelnicului și în jurul regelui.

   Fiul lui Ohozia a fost adus în față și i-au fost așezate pe cap coroana regală și însemnul regal, iar Iehoiada și fiii săi l-au uns și proclamat rege. Tot poporul l-a sărbătorit cu veselie și cântece pe noul rege. Atalia i-a acuzat de uneltire împotriva ei, după care a fost scoasă de sutași din Templu. Iehoiada și poporul au făcut un legământ să păzească poruncile Domnului, după care au mers în templul lui Baal. Templul a fost distrus iar Matan, preotul lui Baal, a fost ucis. Atalia a fost ucisă de sutași cu sabia.

Capitolul 24

Domnia lui Ioaș. Închinarea la idoli. Pedepsirea și moartea lui.

   Când a urcat la domnie, Ioaș avea 7 ani. Acesta a domnit în Ierusalim timp de 40 de ani. Iehoiada i-a luat două femei, care i-au născut lui Ioaș fii și fiice.

   Regele le-a poruncit leviților să strângă argint din tot Israelul pentru ca în fiecare an să poată reparaTemplul Domnului. Cu toate acestea, leviții nu s-au grăbit să împlinească porunca, iar regele i-a reproșat acest lucru preotului Iehoiada. Atunci regele a poruncit să se construiască o ladă care să fie pusă la poarta Templului. În această ladă, în fiecare zi, dregătorii si oamenii puneau bani. La sfârșitul fiecărei zile, secretarul regelui și împuternicitulmarelui preot goleau lada și o puneau la locul ei. Banii erau folosiți pentru a plăti meșterii care lucrau la repararea Templului. Din banii rămași au fost făcute vase pentru Templu, pentru arderile-de-tot și cădelnițe de aur și argint. Cât timp a trăit Iehoiada au fost aduse zilnic arderi-de-tot. La vârsta de 130 de ani, preotul Iehoiada a murit și a fost înmormântat în cimitirul regilor, ca semn de mulțumire pentru binele adus Israelului, Domnului și Templului Său.

   După moartea lui Iehoiada, regele a ascultat de dregătorii lui Iuda, și s-au închinat împreună Astartei și idolilor. Au fost trimiși la ei profeți care să-i întoarcă din drumul greșit, însă ei nu au ascultat. Cuprins de Duhul Domnului, Zaharia, fiul preotului Iehoiada, a certat poporul pentru că L-au părăsit pe Domnul. Din porunca regelui, profetul a fost ucis cu pietre în curtea Templului. În ultimele sale clipe, profetul Zaharia a rostit “Domnul să vadă și să judece!”

   După un an de la acest trist eveniment, sirienii au cucerit regatul lui Iuda și Ierusalimul, și au ucis toți dregătorii și o parte din popor. Prăzile au fost trimise regelui lor, în Damasc.

   Regele Ioaș a fost ucis de propriile sale slugi și înmormântat în cetatea lui David, însă nu în cimitirul regilor.

Capitolul 25

Domnia lui Amasia, regele lui Iuda.

   Amasia a domnit în Ierusalim vreme de 29 de ani, făcând, în cea mai mare parte a domniei sale, ceea ce era drept în fața Domnului. După ce a devenit rege, acesta a omorâtslugile care i-au ucis tatăl, dar nu și pe fiii acestora, după cum scrie în legământul legii Domnului, care spune că părinții nu trebuie să fie pedepsiți pentru vina copiilor, și nici invers.

   După ce a rânduit căpetenii peste mii și peste sute, în întregul regat și în Ierusalim. Amasia a ordonat un recensământ al bărbaților buni de luptă, de la 20 de ani în sus. Potrivit numărătorii, în regat se aflau 300.000 de astfel de bărbați, care puteau merge la război înarmați cu sulițe. De asemenea, a angajat 100.000 de războinici mercenari, contra sumei de 100 de talanți de argint.

   Un om al lui Dumnezeu a venit la Amasia și i-a spus să nu meargă la luptă pentru că nu aceasta era voia Domnului. Atunci, Amasia i-a trimis înapoi, în Efraim, pe cei 100.000 de războinici, care au plecat furioși.

   Amasia a învins în Valea Sării pe 10.000 dintre fiii lui Seir, iar pe alți 10.000 i-a aruncat de pe stânci. Ostașii pe care Amasia i-a trimis înapoi au atacat cetățile din Samaria și până în Bet-Horon, au ucis 3.000 de oameni și au luat multe prăzi de război.

   Când Amasia și oamenii lui s-au întors de pe câmpul de luptă, au adus cu ei idolii fiilor lui Seir, s-au plecat în fața acestora și s-au închinat lor. Domnul S-a mâniat și a trimis la ei un profet care le-a reproșat închinarea la idoli, însă profetul a fost amenințat cu biciuirea.

   Amasia, regele lui Iuda, a trimis un sol la Ioaș, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel, cerând-i să se vadă față în față pentru a se înfrunta. S-au văzut la Bet-Șemeș, în Iuda, însă iudeii au fost bătuți de israeliți. Regele Israelului a mers în Ierusalim și a luat toate vasele din Templul Domnului și din vistieria casei regale, după care s-a întors în Samaria. Amasia a mai trăit încă 15 ani după moartea lui Ioaș. Toate faptele lui Amasia au fost scrise în „Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel”.

   Când Amasia s-a îndepărtat de Domnul, a existat o uneltire împotriva sa. A fost nevoit să plece în Lachiș, unde a fost ucis. A fost îngropat în cetatea lui David, lângă părinții săi.

Capitolul 26

Ozia (Azaria), rege în Iuda; tămâiază idoli și se umple de lepră.

   După moartea lui Amasia, a urmat la domnie Ozia, fiul său. Acesta a domnit în Ierusalim 52 de ani și a fost drept în fața Domnului atâta timp cât a trăit Zaharia, care l-a învățat să-l caute pe Domnul.

   Ozia s-a luptat cu filistenii și a cucerit cetățile Gat, Iabna și Așdod, și a zidit cetăți în ținuturile filistenilor. Domnul l-a întărit împotriva filistenilor, arabilor si meuniților. În Ierusalim, Ozia a zidit turnuri la poarta din colț și la cea din vale, precum și în pustie. A mai săpat și multe fântâni, întrucât în țara de jos și în câmpie erau multe vite. Socoteala oștii cu care Ozia mergea la război o țineau scriitorul Ieiel și judecătorul Maasia, care se aflau sub conducerea lui Hanania, locțiitorul regelui. Numărul capilor de familie era de 2.600, ei având sub conducerea lor 307.500 de ostași apți să meargă la război. Ozia a făcut pentru oaste scuturi, sulițe, coifuri, platoșe, arcuri și praștii. În Ierusalim, regele avea un meșter care a inventat o mașinărie ceera așezată pe turnuri și arunca cu lănci și bolovani de piatră. Mașinăria a devenit vestită în întreaga lume.

   După ce Ozia a devenit puternic, s-a “semețit” și a păcătuit în fața Domnului, intrând în Templu să ardă tămâie pe altarul tămâierii. Preotul Azaria, împreună cu 80 de preoți ai Domnului, i-au spus că nu i se cuvenealui să ardă tămâie, ci preoților. Regele s-a mâniat, moment în care s-a umplut de lepră. Preoții l-au escortat afară, iar până la sfârșitul zilelor sale, Ozia a locuit într-o casă “osebită”din cauza bolii sale. În locul său a domnit  Iotam, fiul lui. Faptele lui Ozia au fost scrise de profetul Isaia. Ozia a fost înmormântat lângă părinții săi, în câmpul regilor.

Capitolul 27

Iotam, regele lui Iuda.

   Iotam a domnit în Ierusalim timp de 16 ani și a fost drept în fața Domnului. Iotam a zidit poarta cea înaltă a Templului, a îmbunătățit zidul Ofel, în muntele lui Iuda a zidit cetăți, iar în păduri a construit locuințe și turnuri. El s-a luptat cu regele amoniților și l-a învins. Faptele sale au fost scrise în “Cartea regilor lui Iuda și ale lui Israel”.

Capitolul 28

Ahaz, regele lui Iuda și nelegiuirile lui.

   Ahaz a domnit în Ierusalim 16 ani, timp în care nu a făcut ceea ce eradrept în fața Domnului. Acesta le-a făcut idolilor chipuri cioplite și le-a adus jertfe în valea lui Hinom, iar pe fiii săi i-a jertfit idolilor, aruncându-i în foc. Ca urmare a păcatelor sale, Domnul l-a dat pe Ahaz în mâinile sirienilor, care au luat mulți robi și i-au dus în Damasc.

   Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, a ucis în Iuda 120.000 de oameni. Zicri, din neamul lui Efraim, i-a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azricam, căpetenia casei sale și pe Elcana, locțiitorul regelui. Fiii lui Israel au luat 300.000 de robi și multe prăzi de război, cu care au plecat spre Samaria. Însă profetul Obed le-a ieșit în cale și le-a spus că dacă nu-i vor elibera pe robi, mânia Domnului se va aprinde asupra lor. Atunci, căpeteniile fiilor lui Efraim s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la luptă și le-au spus că ei nu vor să-și adauge păcatul înrobirii iudeilor și nicidecum să suporte mânia Domnului. Războinicii i-au eliberat pe robi. Acestora li s-au dat haine, hrana și apă, precum și untdelemn pentru tratarea rănilor, iar cei slăbiți au fost transportați cu asini până la Ierihon.

   Regele Ahaz a fost atacat de idumei, de filisteni, dar și de Tiglatfalasar, regele Asiriei. Ahaz a luat toate bunurile din Templu și din casa regală, și le-a trimis regelui Asiriei, iar dumnezeilor Damascului și-a propus să le aducă jertfe și să li se închine.

   Ahaz a golit Templul Domnului iar ușile le-a închis. A construit altare în fiecare colț al Ierusalimului precum și înălțimi, pe care să li se ardă tămâie dumnezeilor străini, ceea ce a atras mânia Domnului Dumnezeului părinților săi. Faptele lui Ahaz au fost scrise în “Cartea Regilor lui Iuda și ai lui Israel”. Acesta a fost înmormântat în cetatea lui David, însă nu în cimitirul regilor.

Capitolul 29

Iezechia, regele lui Iuda, înnoiește adevărata slujbă.

   Iezechia, fiul lui Ahaz, a domnit în Ierusalim 29 de ani, timp în care a făcut ceea ce era drept în fața Domnului. Din prima lună a domniei sale, el a deschis porțile Templului, iar preoților și leviților le-a cerut să se curețe pe sine și Templul Domnului, și să scoată necurăția din locașurile sfinte, în speranța că Domnul își va potoli mânia care a căzut asupra lor. Leviții Mahat, Ioil, Chiș, Azaria, Ioah, Eden, Șimri, Ieiel, Zaharia, Matania, Iehiel, Șimei, Șemaia și Uziel, i-au adunat pe frații lor și s-au curățat, pentru a putea curăța și Templul Domnului. Necurăția din Templu și din curtea Templului au aruncat-o în pârâul Cedrilor. După 16 zile de la începutul lucrării, Templul a fost curățat, inclusiv jertfelnicul arderii-de-tot și masa punerii-înainte.

   În dimineața zilei următoare, regele Iezechia a urcat împreună cu mai-marii cetății la Templu. Au adus câte 7 viței, berbeci, miei și iezi ca jertfă pentru păcat, iar regele le-a cerut preoților să urce pe jertfelnic și să înjunghie animalele. Animalele au fost înjunghiate iar sângele lor a fost vărsat pe jertfelnic. Iezii, jertfa pentru păcat, au fost aduși în fața regelui și a adunării și și-au pus cu toții mâinile pe ei. Preoții i-au înjunghiat, iar sângele lor a fost stropit deasupra jertfelnicului, ca ispășire pentru tot Israelul. Când s-a adus arderea-de-tot, leviții au început să cânte din istrumente iar preoții să sune din trâmbițe.

   După ce arderea-de-tot s-a încheiat, regele și toată adunarea s-au închinat Domnului, iar leviții au cântat imnurile lui David și ale profetului Asaf. Numărul arderilor-de-tot a fost de 70 de viței, 100 de berbeci și 200 de miei.

Capitolul 30

Vestirea și serbarea Paștelui.

   Regele Iezechia, împreună cu toată adunarea Ierusalimului și cu toți dregătorii, s-au sfătuit să serbeze Paștile în luna a doua, neputând să le serbeze la timp deoarece preoții nu s-au curățit iar poporul nu s-a adunat la Ierusalim. Au poruncit apoi să fie chemat tot Israelul să serbeze în Ierusalim Paștile Domnului. Din porunca regelui, au mers vestitori în întregul Israel. Mai întâi, vestitorii au mers în Efraim, Manase și Zabulon, dar aceia nu i-au luat în seamă și i-au batjocorit. Doar oamenii din semințiile lui Iuda, Așer, câțiva din Manase și câțiva din Zabulon au venit la Ierusalim.

   Mulțimea a prăznuit sărbătoarea Azimelor în luna a doua și au sfărâmat altarele pe care se ardea tămâie dumnezeilor mincinoși. În cea de-a 14 zi a lunii au înjunghiat mielul pascal, iar preoții și leviții s-au căit pentru păcatele lor, s-au curățit și au adus arderi-de-tot în Templu. Deoarece mulți participanți la adunare nu erau curățiți, leviții înjunghiau mielul pascal în locul lor. În Ierusalim s-a prăznuit sărbătoarea Azimelor timp de 7 zile, iar preoții și leviții îi cântau Domnului cântece de laudă. La final au adus jertfe de mântuire, mărturisindu-se Domnului, după care au hotărât sămai sărbătorească încă 7 zile. Regele a dăruit adunării 1.000 de viței și 7.000 de oi, iar dregătorii, la rândul lor, au dăruit 1.000 de viței și 10.000 de oi. Un praznic de o asemenea amploare nu s-a mai ținut din vremea domniei lui Solomon.

Capitolul 31

Înnoirea cultului și rânduială în tagma preoțească.

   După ce praznicul a luat sfârșit, toți locuitorii cetăților lui Iuda au distrus orice altar pentru închinarea la idoli, apoi fiecare a mers la casa lui.

   Regele Iezechia a rânduit îndatoririle zilnice ale fiecărui preot și levit pentru arderea-de-tot și jertfa de mântuire, precum și pentru tot ceea ce ține de slujirea în Templu. După aceea, le-a cerut semințiilor din cetățile lui Iuda să le dea preoților și leviților ceea ce li se cuvine, pentru ca ei să se poată dedica slujirii Domnului. După porunca primită, toți fiii lui Israel au adus pârgă de vin, grâu, untdelemn, miere, precum și din orice roadă a țarinii. Fiii lui Israel și ai lui Iuda au adus zeciuială din plin, încât au început să se acumuleze grămezi de bunuri. Când regele și dregătorii săi au văzut grămezile, L-au binecuvântat pe Domnul, după care au ordonat construirea unor cămări. Ispravnici peste cămări aufost numiți Conania levitul și fratele său, Șimei. Aceștia au numit la rândul lor supraveghetori. Pentru fiii lui Aaron care săvârșeau slujba preoției au fost rânduiți bărbați care să-i dea fiecăruia dintre ei ceea ce i se cuvenea.

Capitolul 32

Iezechia scapă, prin minune, de Senaherib.

   Senaherib, regele asirienilor, a declarat război regatului lui Iuda, după care și-a așezat tabăra în apropierea Ierusalimului. Iezechia s-a sfătuit cu bătrânii și cu vitejii regatului, și au hotărât să astupe izvoarele care curgeau în jurul Ierusalimului, pentru ca regele asirian să nu aibă nicio sursă de apă. De asemenea, a întărit zidurile cetății și i-a încurajat pe ostași, spunându-le că alături de ei era Domnul, care-i va scăpa din orice pericol și care va duce lupta în locul lor.

   Senaherib, regele asirian, și-a trimis slujitorii la Ierusalim pentru a le transmite lui Iezechia și iudeilor că nimeni nu a scăpat niciodată din mâna sa, și că nu are rost să-și pună nădejdea în Dumnezeul lor, pentru că Acesta îi înșelași că îi va da morții. În această scrisoare, regele asirian îl defăima pe Domnul Dumnezeul lui Israel. Auzind acestea, regele Iezechia și profetul Isaia, fiul lui Amos, s-au rugat Domnului, iar Domnul a trimis din cer un înger care i-a zdrobit pe asirieni. Aceștia s-au întors rușinați în țara lor, după care regele lor a fost ucis de proprii săi fii.

   Regele Iezechia s-a îmbolnăvit grav, însă s-a rugat, iar Domnul l-a salvat de la moarte. Prin smerirea sinceră a inimii, atât regele cât și locuitorii Ierusalimului, au evitat ca mânia Domnului să vină peste ei. Faptele lui Iezechia au fost scrise în “Vedenia profetului Isaia”, precum și în “Cartea regilor lui Iuda și ai lui Israel”.

Capitolul 33

Domnia lui Manase și a lui Amon.

   Manase a domnit în Ierusalim 55 de ani și a făcut numai ceea ce era rău în fața Domnului. El a ridicat la loc altarele idolilor pe care Iezechia, tatăl său, le-a dărâmat, le-a ridicat ”baalilor”stâlpi și s-a închinat la toată „oștirea cerului”. Atât în Templu, cât și în curtea Templului Domnului, a ridicat altare „oștirii cerului” iar pe copiii săi i-a jertfit idolilor, aruncându-i în foc. De asemenea a ghicit, a vrăjit, a adus oameni care chemau morții, a așezat un idol în Templu și, în plus, i-a dus în rătăcire și pe locuitorii lui Iuda și ai Ierusalimului. Ca pedeapsă pentru rătăcire, Domnul l-a adus asupra lui Manase pe regele Asiriei, care l-a luat prizonier și l-a dus în Babilon. În captivitate, Manase s-a smerit și s-a căit cu adevărat. El s-a rugat Domnului, iar Domnul i-a ascultat rugăciunea. La întoarcerea în Ierusalim, Manase a îndepărtat idolul din Templu și a dărâmat altarele construite. De asemenea, a reparat jertfelnicul și a adus pe el jertfe de mulțumire și de laudă. Faptele lui Manase au fost scrise în „Cartea Văzătorilor”. Manase a fost îngropat în grădina casei lui iar la domnie a urmat Amon, fiul său.

   Amon a domnit un singur an, timp în care a făcut doar ceea ce era rău în fața Domnului, după care a fost ucis de slujitorii săi. Aceștia, la rândul lor, au fost uciși de popor. A urmat la domnie Iosia, fiul lui Amon.

Capitolul 34

Domnia lui Iosia.

   Iosia a domnit în Ierusalim 31 de ani și a făcut doar ceea ce era drept în fața Domnului. El a curățat Iuda și Ierusalimul de tufișuri, capiști și chipuri cioplite, și a dărâmat altarele baalilor. Chipurile turnate le-a topit și le-a aruncat pe mormintele celor care au adus jertfe, iar oasele preoților le-a ars. A curățat astfel Iuda și Ierusalimul, precum și cetățile lui Manase, Efraim, Simeon și Neftali, dar și locurile dimprejurul lor.

   În cel de-al 18-lea an al domniei sale, Iosia i-a trimis pe Șafan, căpetenia cetății, și pe Ioab, cronicarul său, să renoveze Templul Domnului. Aceștia i-au dat banii strânși de la semințiile lui Manase, Efraim, de la fiii lui Iuda și Veniamin, precum și de la locuitorii Ierusalimului, arhiereului Hilchia. Arhiereul, la rândul său, a dat banii meșterilor tocmiți să renoveze Templul. Lucrătorii îi aveau ca supraveghetori pe leviții Iahat, Obadia, Zaharia și Meșulam. Când au fost înmânați banii, arhiereul Hilchia a găsit „Cartea legii Domnului” dată lui Moise. Șafan, căpetenia cetății, a citit Cartea în fața regelui. Când a ascultat cuvintele legii, regele și-a sfâșiat hainele, în semn de regret și disperare pentru păcatele comise de înaintașii săi.

   Regele și-a trimis slujitorii să-L întrebe pe Domnul despre el și despre soarta regatului său. Slujitorii săi au mers la Hulda proorocița. Prin ea, Domnul i-a spus regelui că mânia Sa se va abate asupra regatului lui Iuda și al Ierusalimului, pentru că locuitorii lor s-au închinat la idoli. Însă, pentru sinceritatea inimii sale smerite, regele va adormi lângă părinții săi înainte de a vedea ce se va abate asupra regatului.

   Regele a adunat tot poporul iar cuvintele legii au fost citite tuturor. Regele a făcut un legământ în fața Domnului că vor asculta cu toții poruncile Sale și nu se vor abate de la calea cea dreaptă.

Capitolul 35

Iosia serbează Paștile. Moartea sa.

   Regele Iosia a jertfit mielul pascal în cea de-a14-a zi a lunii întâi. Preoților le-a poruncit să slujească în Templul Domnului, iar leviților să I se sfințească Domnului, întrucât nu aveaunicio altă îndatorire decât pe aceea de a-i sluji Domnului. Le-a poruncit apoi să înjunghie mielul pascal, după care a dat fiilor poporului, ca prinos, 30.000 de oi, miei și iezi, precum și 3.000 de viței. Dregătorii, la rândul lor, au dat preoților, leviților și poporului 2.600 de oi, miei și iezi, și 300 de viței. Căpeteniile leviților Conania, Șemaia, Natanael, Hașabia, Ieiel și Iozabad le-au dat leviților, ca prinos, 5.000 de oi și 500 de viței. Apoi au pregătit arderile-de-tot, mielul pascal l-au fript iar jertfele sfinte le-au fiert în căldări de aramă. Fiii lui Israel, care erau de față, au sărbătorit Paștile și sărbătoarea Azimelor timp de șapte zile. Din vremea profetului Samuel niciun alt rege nu I-a făcut Domnului Paști cum a făcut regele Iosia.

   Iosia i-a ars pe cei ce chemau morții, pe ghicitori, pe terafimi, pe închinătorii la idoli și pe sodomiți. Cu toate acestea, mânia Domnului nu s-a îndepărtat definitiv de la regatul lui Iuda, iar când regele Egiptului a pornit război împotriva regelui Asiriei, Iosia a ieșitsă-i întâmpine și a fost rănit mortal de un arcaș. A fost plâns de întregul regat al lui Iuda și de întregul Ierusalim. Faptele sale au fost scrise în „Cartea regilor lui Israel și ai lui Iuda”.

Capitolul 36

Ioahaz, Ioiachim și Sedechia, regii lui Iuda. Jefuirea Ierusalimului și a Templului. Robia babilonică. Decretul lui Cirus.

   Ioahaz, fiul lui Iosia, a fost uns rege în locul tatălui său. A domnit în Ierusalim trei luni și a făcut doar ceea ce era rău înaintea Domnului. El a fost luat prizonier de faraonul Neco, carel-a dus în Egipt, unde a și murit, iar pe regatul lui Iuda a pus un tribut de 100 de talanți de argint și un talant de aur. În Iuda l-a numit rege pe Eliachim, fiul lui Iosia și i-a schimbat numele în Ioiachim. Acesta a domnit 11 ani în Ierusalim și a făcut doar ceea ce era rău în fața Domnului. El a fost luat prizonier de Nabucodonosor, regele Babilonului, care l-a dus în Babilon, împreună cuo parte din vasele din Templul Domnului, pe care le-a așezat în capiștea sa. Faptele lui Ioiachim au fost scrise în „Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda”. Ioiachim a fost înmormântat lângă părinții săi, în Ganozai. A urmat la domnie Iehonia, fiul lui Ioiachim.

   Iehonia a domnit în Ierusalim trei ani și 10 zile. A fost adus de Nabucodonosor în Babilon,în locul său fiindnumit rege Sedechia, unchiul său. Sedechia a domnit 11 ani și a făcut numai rău în fața Domnului. Pentru că mânia Domnului s-a aprins asupra regatului lui Iuda, i-a adus asupra iudeilorpe caldei, carei-au omorât pe rege, pe tineri, dar și pe fecioare. Regele caldeilor a ars Templul Domnului și a dărâmat zidul Ierusalimului. Toți iudeii care au rămas au fost strămutațiîn Babilon, unde au fost făcuți robi. În primul an al domniei, Cirus, regele perșilor, a spus că Dumnezeul cerurilor i-a dat lui toate regatele pământului și i-a poruncit să-i zidească templu în Ierusalim.

***