Tablou: ”Il Tormento di Sant'Antonio”, atribuit lui Michelangelo Buonarroti
Una dintre cele mai complete și bogate relatări referitoare la viața Sfântului Antonie îi aparține episcopului Alexandriei, Sfântul Atanasie cel Mare, ucenic al acestuia și apologet creștin. La baza acestei opere stau atât relatări orale și impresii personale, culese în anii imediat următori morții Sfântului Antonie, cât și unele texte scrise, anterioare, mai puțin cunoscute. Printre acestea din urmă, mai des amintit este un material referitor la viața Sfântului Antonie, aparținând episcopului Serapionde Thmuis.
Evaluarea acestor texte permite concluzia conform căreia viața Sfântului Antonie a reflectat nu doar gândirea teologică a acestuia, ci și experiența sa în lupta permanentă pentru desăvârșire, sub inspirația și cu ajutor divin. Ambele trăsături nu pot fi înțelese pe deplin decât în contextul spiritualității creștine, cristalizate, în respectiva perioadă, în regiunea Egiptului, și având la bază experiența practică a pustnicilor de aici. Cu toate că tocmai această strânsă legătură cu o anumită arie geografică și cultură a constituit secretul succesului învățăturilor Sfântului Antonie printre reprezentanții monahismului răsăritean, tot ea a stat și la baza anumitor teorii și controverse, în special din perspectiva anumitor cercetători, mai ales protestanți. Ele sunt legate de o aparentă lipsă de autenticitate/originalitate, în sensul preluării de către Sfântul Antonie a învățăturilor aparținând unor înțelepți păgâni, urmată de adaptarea și aplicarea acestora la viața monahilor creștini. Dar, chiar dacă astfel de teorii ar fi adevărate, valoarea universal-creștină a învățăturilor Sfântului Antonie rămâne de netăgăduit, în special din perspectiva largii aplicabilități, care depășește anumite limitări geografice, culturale, dar mai ales temporale, cu atât mai mult cu cât ele sunt aplicabile și astăzi. citeste eseul...
Comments