Tablou: Klavdyi Vasilievich Lebedev
Avand la baza personaje reale din trecutul Moldovei, nuvela de fata ofera o perspectiva unica si originala asupra vietii, moravurilor si principiilor care au marcat o perioada tumultuoasa a istoriei acestei provincii istorice.
Spre deosebire de alte nuvele istorice ale literaturii romane ori chiar ale aceluiasi autor, eroul principal este unul negativ, ale carui fapte sunt marcate nu de calitati pozitive exceptionale (eroism, altruism ori spirit de sacrificiu), ci de o veritabila patima a puterii. Delirul sangeros, expresie morbida a lacomiei, dorintei de stapanire si razbunare, este motorul acestui veritabil anti-erou, care nu isi gaseste insa o contrapondere pozitiva nici macar in celelalte personaje. Insusi ”poporul” pare un personaj colectiv, brutal, barbar si instinctual, aparent incapabil sa discearna intre bine si rau. El este usor de manipulat, lipsit de vointa de a se uni in vederea obtinerii unor idealuri nationale superioare, mai ales in lipsa unor reprezentanti sau conducatori luminati. Alexandru Lapusneanul se vrea poate a fi acel conducator providential, un ”purificator” al aristocratiei venale si corupte, sfarsind insa, asemenea predecesorilor sai, ca un despot crud si razbunator.
Este scoasa in evidenta prapastia uriasa existenta intre popor, domn si boieri, puterea politica fiind rezultatul luptelor fratricide, sub influenta si in beneficiul puterilor straine si nu al tarii. Acesta este probabil mesajul principal al autorului, adresat conationalilor sai, din anul aparitiei nuvelei de fata (1840), dar mai ales clasei conducatoare a Moldovei de la acel moment.. citeste rezumatul
Comments