KPodoperescu

Crist
Își poartă-n chinuri crucea
și coroana,
de scaieți,
Trist
privesc la mine
sfinții,
coșcoviți,
de pe pereți.

Jalnic
lumânarea plânge,
pâlpâind încetișor,
picurând
cu stropi de ceară,
bunătate de covor.

Țeapăn stau
și tras la față,
cu țilindru și cu frac,
cu privirea
ca de gheață
și pantofi lucioși
de lac

Plictisit
popa își varsă
cântecele lui
pe nas
iar țârcovnicu-l
susține
când rămâne
fără glas

Cunoscuții
mă-nconjoară;
Babele-și fac cruci
de zor...
Deși tânăr,
pân' la urmă,
trebuia să mă însor.

***